SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, în ședința de marți, două sesizări formulate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Una dintre acestea a fost formulată de Tribunalul Bihor și se referă posibilitatea ca organul de urmărire penală care a întocmit procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante să fie ulterior audiat în calitate de martor în aceeaşi cauză. A doua sesizare aparține Tribunalului Cluj și se referă la predarea unei persoane în baza unui mandat european de arestare.
Comunicatul Înaltei Curți de Casație și Justiție:
În şedinţa din 25 mai 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, legal constituit în fiecare dintre cauze, a soluționat două sesizări în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, fiind pronunțate următoarele soluții:
Decizia nr. 35 în dosarul nr.764/1/2021
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Cluj, Secţia Penală, în Dosarul nr.1494/219/2020*, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept:
„Dacă în procedura contestației la executare, în interpretarea art. 598 alin. (1) lit. c) teza finală din Codul de procedură penală (împiedicare la executare), atunci când pentru o parte dintre pedepsele indicate în mandatul european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă română, autoritate judiciară de executare străină refuză predarea, iar pentru o altă parte dintre pedepse admite predarea:
– impedimentul la executarea pedepselor cu privire la care s-a refuzat predarea pentru motivul că persoana condamnată nu are posibilitatea să conteste condamnarea pronunțată în lipsă este temporar, aceste pedepse putând fi executate ulterior, în condițiile art. 117 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată (text aplicabil prin analogie și în ipoteza refuzului de predare), sau
– impedimentul la executarea pedepselor cu privire care s-a refuzat predarea pentru motivul că persoana condamnată nu are posibilitatea să conteste condamnarea pronunțată în lipsă este definitiv, aceste pedepse aplicate de instanțele române neputând fi executate pe teritoriul României ulterior executării pedepselor pentru care s-a admis predarea.”
Decizia nr. 36 în dosarul nr.797/1/2021
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Bihor – Secţia Penală, în dosarul nr.8288/272/2020/a1 prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.65 alin.(1) raportat la art.64 alin.(1) lit. c) din Codul de procedură penală şi art.114 alin.(4) din Codul de procedură penală, în sensul de a se stabili dacă organul de urmărire penală care a întocmit procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante poate efectua în continuare acte de urmărire, fiind ulterior audiat în calitate de martor în aceeaşi cauză; în caz negativ, care este sancţiunea procesuală aferentă, respectiv nulitatea absolută a actelor de urmărire penală efectuate, ca urmare a încălcării normelor de competenţă, în acord cu dispoziţiile art. 281 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură penală şi Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 302/2017, sau nulitatea relativă în baza dispoziţiilor art. 282 din Codul de procedură penală, ca urmare a constatării unui caz de incompatibilitate având în vedere calitatea sa de martor la săvârşirea infracţiunii.
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin.(3) din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2021.
După redactarea considerentelor şi semnarea deciziilor, acestea se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Partajează acest conținut:
