Curtea Constituțională a României (CCR) a publicat, vineri, motivarea deciziei prin care a stabilit că este necesar ca hotărârea judecătorească să fie redactată, motivată în fapt și în drept, la data pronunțării. Curtea a reținut că redactarea hotărârii judecătorești penale (motivarea în fapt și în drept) ulterior pronunțării minutei (soluției) ”lipsește persoana condamnată de garanţiile înfăptuirii actului de justiţie, aduce atingere dreptului de acces la instanță și dreptului la un proces echitabil”.
În decizia luată pe 7 aprilie, cu majoritate de voturi, CCR a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.400 alin.(1), ale art.405 alin.(3) și ale art.406 alin.(1) și (2) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale.
Curtea a constatat că punerea în executare a unei hotărâri judecătorești penale definitive, anterior motivării în fapt și în drept a acesteia, este contrară dispozițiilor constituționale și convenționale referitoare la libertatea individuală și siguranța persoanei și celor care consacră demnitatea umană și dreptatea, ca valori supreme ale statului de drept.
Câteva dintre argumentele reținute de Curtea Constituțională:
– Curtea constată că, de principiu, motivarea în fapt și în drept a hotărârii judecătorești în procesul penal constituie un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional; hotărârea judecătorească nu reprezintă un act discreționar, ci este rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză,realizat la momentul deliberării în scopul aflării adevărului, procesde analiză necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe și reținerea altora, ca urmare a unor raționamente logice făcute de instanță și care se regăsescîn motivarea hotărârii judecătorești.
– Curtea reține, de asemenea, că redactarea hotărârii judecătoreşti, cu motivarea în fapt și în drept, la data pronunțării este o garanţie că toţi judecătorii completului (colegial) au înţeles motivarea, chiar dacă fiecare dintre ei o interpretează în mod diferit.
– Curtea constată că motivarea în fapt și în drept a soluției la data pronunțării conferă legitimitate hotărârii judecătorești, atât în plan individual – în ceea ce privește părțile la proces, cât și înplan general – în ochii publicului.
– Curtea constată că, pentru a se asigura în mod efectiv dreptul la un proces echitabil și garanțiile care se referă la înfăptuirea justiției, este necesar ca redactarea hotărârii judecătorești (motivarea în fapt și în drept) să aibă loc la data pronunțării, întrucât la acest moment procesual, ca rezultat aldeliberării,se conturează considerentele ce conduc la soluție, redactarea acestora constituind doar un aspect tehnic de fixare, prin limbaj, a modului în care instanța a judecat.
– Curtea constată că punerea în executare a hotărâriijudecătorești definitive la data pronunțării minutei (dispozitivului) cu motivarea în fapt post factuma soluției, la o dată care, în practică, se plasează la un interval mare de timp față de momentul pronunțării condamnării este contrară demnității umane.
– Curtea constată că motivarea în fapt și în drept a soluţiei pronunţate de instanţa de judecată este cea care oferă părţilor din proces posibilitatea să-şi formeze convingerea cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate, pe de o parte, respectiv cu privire la oportunitatea promovării căii de atac, pe de altă parte.
– Curtea constată că lipsa motivării în fapt și în drept care stăla baza hotărârii judecătorești prin care a fost soluționat fondul cauzei, care să fie adusăla cunoștința părților după deliberare, la data pronunțării hotărârii judecătorești, încalcă accesul la o instanță, afectând exercitarea efectivă a dreptului de a formula apel, deoarece părțile, inclusiv inculpatul, nu pot decide cu privire la oportunitatea declarării căii de atac și, în cererea de apel, nu se pot raporta la motivele reținute în fapt și în dreptde instanța de fond.
A fost înregistrate și opinie separată – judecătoarele Livia Stanciu și Simina Tănăsescu au susținut că excepția ridicată ar fi trebuit respinsă ca inadmisibilă.
În urma acestei decizii a instanței de contencios constituțional, PNL și USR PLUS au inițiat un proiect de modificare a Codului de procedură penală, care a fost dezbătut și adoptat în procedură de urgență în Senat.
DOCUMENT – Decizia 233 din 7 aprilie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400 alin.(1), ale art. 405 alin.(2) și (3) și ale art. 406 alin.(1) și (2) din Codul de procedură penală:
Partajează acest conținut:
