”Susținerea (…) că cetățenii români deținători și ai altei cetățenii ar fi discriminați prin imposibilitatea de a arbora drapelul statului a cărui cetățenie o dețin concomitent cu cetățenia română nu are fundament în realitatea juridică”, a stabilit Curtea Constituțională a României (CCR), într-o decizie din ianuarie 2021, care a fost publicată în Monitorul Oficial din 21 aprilie 2021. Instanța de contencios constituțional a respins o excepție de neconstituționalitate ridicată de primarul din Odorheiu Secuiesc, Gálfi Árpád, amendat de Prefectura Harghita cu 5.000 lei, pentru că nu a arborat drapelul României alături de cel al Ungariei, cu ocazia sărbătoririi Zilei maghiarilor de pretutindeni, pe 15 martie 2019.
„Pe raza administrativ teritorială a municipiului Odorheiu Secuiesc, în data de 15 martie 2019, au fost arborate pe domeniul public al localităţii, respectiv pe stâlpii de iluminat public din zona centrală: Piaţa Primăriei, Piaţa Marton Aron, str. Tamasi Aron, str. Bethlen Gabor drapele tricolore roşu-alb-verde, cu şi fără stema Ungariei, reprezentând drapelul Ungariei, fără a fi arborate alături şi drapele de stat al României. Cu ocazia festivităţilor şi ceremoniilor care se desfăşoară în data de 15 martie ”Ziua maghiarilor de pretutindeni”, nu au fost arborate drapele de stat ale România în toate locurile de desfăşurare a festivităţilor. Pe frontispiciul Primăriei Odorheiu Secuiesc a fost arborat steagul localităţii Odorheiu Secuiesc, precum şi cel cu însemnele albastre aurii al aşa-zisului Ţinut secuiesc„, se arăta în procesul-verbal semnat de prefectul de Harghita de la acea vreme, Jean-Adrian Andrei.
În document se preciza că în acest mod au fost încălcate prevederile art. 7 din Legea nr. 75/1994, potrivit cărora ”drapelele altor state se pot arbora pe teritoriul României numai împreună cu drapelul naţional şi numai cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat, al unor festivităţi şi reuniuni internaţionale, pe clădiri oficiale şi in locuri publice stabilite cu respectarea prevederilor prezentei legi”, dar și art. 6 din H.G. nr. 1157/2001 – ”pe teritoriul României drapelele altor state pot fi arborate numai împreună cu drapelul naţional al României şi numai cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat, al unor festivităţi şi reuniuni internaţionale, pe clădiri oficiale şi în locuri publice stabilite de autorităţile administraţiei publice locale”.
Primarul Gálfi Árpád a atacat procesul-verbal la Judecătoria Odorheiu Secuiesc, unde a ridicat o excepție de neconstituționalitate a reglementărilor în baza cărora a fost sancționat.
Susținerile primarului de Odorheiu Secuiesc
În motivarea excepției de neconstituționalitate, primarul din Odorheiu Secuiesc a susținut că restrângerea dreptului de a arbora drapelele altor state nu este motivată în niciun fel prin Legea nr. 75/1994, iar, pe de altă parte, arborarea drapelului unei țări nu periclitează siguranța națională, ordinea publică, sănătatea etc.
”Autorul excepției mai susține că, în nenumărate cazuri, un drapel nu este numai simbolul unui stat, ci și al unei națiuni, cum este și drapelul albastru-galben-roșu, care este folosit ca simbol propriu și de către comunitățile românești de peste hotare. Situația este identică și în cazul drapelelor folosite ca simbol propriu de către minoritățile naționale care trăiesc în România, astfel că art. 7 din Legea nr. 75/1994 restrânge nu numai dreptul de arborare a drapelelor altor state, ci și dreptul de a folosi simbolurile minorităților naționale care trăiesc în România”, se mai arăta în decizia CCR.
Potrivit primarului Gálfi Árpád, modul general de formulare a art. 7 din Legea nr. 75/1994 se află în contradicție și cu art. 16 din Constituție, de vreme ce mulți cetățeni români, care au două sau chiar mai multe cetățenii, adică au o relație aparte cu mai multe state, sunt discriminați față de acei cetățeni care au doar cetățenia română: ”Dacă un cetățean român are posibilitatea să-și afirme identitatea prin arborarea drapelului României pe casa sa, un cetățean român care are și alte cetățenii nu are aceeași posibilitate, și, prin urmare, principiul constituțional al egalității este afectat.”
Autorul excepției a mai susținut că prevederile legale criticate sunt în contradicție și cu art. 6 din Constituție privind dreptul la identitate, deoarece printre elementele identității naționale se regăsesc și simbolurile naționale, adică drapelul, stema și imnul. Prin urmare, arborarea drapelului țării-mamă de către cetățenii români care aparțin unei minorități naționale înseamnă exprimarea identității etnice a acelei minorități, drept garantat de Constituție.
Argumentele CCR pentru respingerea excepției de neconstituționalitate
Curtea a constatat că prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 75/1994 au mai fost supuse controlului din perspectiva unor critici similare celor din prezenta cauză. Prin Decizia nr. 819 din 5 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 27 martie 2020, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, reținând, în esență, că textul de lege criticat stabilește posibilitatea arborării drapelului altor state pe teritoriul României, instituind, în același timp, condițiile în care aceasta poate avea loc. Astfel, potrivit textului de lege supus controlului de constituționalitate, drapelele altor state se pot arbora pe teritoriul României numai împreună cu drapelul național și numai cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat, al unor festivități și reuniuni internaționale, pe clădiri oficiale și în locuri publice stabilite cu respectarea prevederilor legii.
CCR a constatat că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate formulată în raport cu dispozițiile art. 16 din Constituție, prin prisma unei pretinse discriminări între cetățeni în privința recunoașterii dreptului de a arbora pe teritoriul României drapelele statelor ai căror cetățeni sunt. ”Susținerea autorului excepției în sensul că cetățenii români deținători și ai altei cetățenii ar fi discriminați prin imposibilitatea de a arbora drapelul statului a cărui cetățenie o dețin concomitent cu cetățenia română nu are fundament în realitatea juridică. Astfel, regula arborării drapelului României împreună cu drapelele altor state, în situațiile prevăzute de lege, vizează toți cetățenii români, indiferent că este vorba de cetățeni români cu unică sau dublă cetățenie și indiferent de naționalitatea acestora, de vreme ce, potrivit art. 4 alin. (2) din Constituție „România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi“, fără privilegii și fără discriminări”, a arătat Curtea Constituțională.
Referitor la invocarea art. 53 din Constituție, Curtea a observat că domeniul de aplicare a acestor dispoziții este circumscris exclusiv restrângerii drepturilor și libertăților fundamentale înscrise în capitolul II al titlului II din Constituție. Or, posibilitatea de a arbora drapelele altor state pe teritoriul României nu face parte din categoria drepturilor fundamentale vizate de dispozițiile art. 53 din Constituție și, prin urmare, invocarea acestora nu are relevanță în soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Cât privește susținerea autorului excepției privind încălcarea dreptului la identitate, prevăzut de art. 6 din Constituție și de art. 5 din Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale, încheiată la Strasbourg la 1 februarie 1995, invocată prin prisma art. 11 din Constituție, Curtea observă că, din punctul de vedere al conținutului reglementării, dreptul la identitate presupune dreptul persoanelor aparținând minorităților naționale la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității etnice, culturale, lingvistice și religioase.
În același sens, dispozițiile art. 5 din Convenția-cadru stabilesc că: „Părțile se angajează să promoveze condițiile de natură să permită persoanelor aparținând minorităților naționale să-și mențină și să-și dezvolte cultura, precum și să-și păstreze elementele esențiale ale identității lor, respectiv religia, limba, tradițiile și patrimoniul lor cultural.“ Or, prevederile legale criticate stabilesc reguli privind arborarea drapelelor statelor străine pe teritoriul României, fără a interfera, sub aspectul conținutului, cu dispozițiile constituționale și convenționale invocate.
DOCUMENT – Decizia nr. 15 din 14 ianuarie 2021 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului național și folosirea sigiliilor cu stema României de către autoritățile și instituțiile publice:
Partajează acest conținut:
