Judecătoarea Adriana Stoicescu, din cadrul Tribunalului Timiș, face o analiză critică a atitudinii românilor față de propria țară și a felului în care se comportă cei care ne reprezintă. ”Suntem învăţaţi să ne urâm ţara. Pentru că suntem reprezentaţi, de zeci de ani, de câţiva gângavi care de-abia articulează cuvinte şi pentru care patriotismul e o ruşine. Ei au doar vocaţia slugărniciei şi servilismului pentru că, de fapt, îşi urăsc poporul”, scrie magistratul. Întreaga postare, în continuare.
”Cel mai mare duşman al României este românul. Cel neaoş, de îşi flutură steagul de 1 Decembrie pe balcon, apoi îşi ridică poalele în cap că lipseşte fasolica de la manifestaţiile încărcate, nu-i aşa, de semnificaţii profunde… Cel care, având doctoratul în tenis, este mândru că e român, de plesneşte cămaşa pe el, când câştigă Halep a lui, ca, după două zile, să spumege pe la tv, cerând lapidarea femeii în piaţa publică.
Patriotismul şi-a pierdut rostul şi substanţa de pe vremea comuniştilor când, până la saturaţie şi greaţă, trebuia să jucăm Hora Unirii într-o falsă comuniune cu tot ce mişcă. Azi am avea nevoie de patrioţi adevăraţi ca de aer.
Marile naţiuni au ajuns acolo, sus, pentru că îşi venerează trecutul şi eroii. Popoarele nu se nasc mari, ele devin mari, prin sacrificii şi iubire de ţară şi istorie. Apoi îşi petrec viaţa iubindu-şi ţara.
Azi, România este o ţară urâtă de ai ei. O ţară în paragină, cu clădiri care cad peste noi. Şi nu ne pasă. Dar ne pasă de soarta piţigoilor din Papua Noua Guinee, pentru că e cool. România e ţara râurilor înecate în pet-uri. Şi nu ne pasă. ar ne pasă de gheţarii planetei pentru că e cool şi aşa a zis Greta, noul dumnezeu.
Suntem învăţaţi să ne urâm ţara. Pentru că suntem reprezentaţi, de zeci de ani, de câţiva gângavi care de-abia articulează cuvinte şi pentru care patriotismul e o ruşine. Ei au doar vocaţia slugărniciei şi servilismului pentru că, de fapt, îşi urăsc poporul. Singurul lor ţel este propria bunăstare. Şi să vinzi o ţară este cel mai profitabil. După ce se asigură că hoţii lor sunt protejaţi de o justiţie aservită, se pot odihni pe bani frumoşi, duduind de mândria de a fi europeni.
Ne lăudăm cu vocaţia noastră europeană, crezând că asta înseamnă, în primul rând, să ne lepădăm de Ţară.
Vocaţia europeană înseamnă, pentru alţii, mândria de a aparţine unei culturi, de a avea un trecut încărcat de semnificaţii, la care să te întorci pentru a-ţi regăsi esenţa. Pentru cei ce ne reprezintă, vocaţia europeană trebuie să fie ruşinea de a fi român. De zeci de ani ni se spune că suntem toţi hoţi şi proşti şi leneşi, pentru ca, nu ştiu cum, doar ei ies la suprafaţă.
Se spune că evreul, la naştere, are în mâna dreaptă Tora. Românul trebuie să ţină în dreapta pet-ul de bere şi în stânga furculiţa de întors micii. În tot acest timp, Biblia asigură un foc de grătar constant, pentru că dă jar bun…”
Partajează acest conținut:
