Titlul problemei de drept: Aplicarea art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 13/2011, ce instituie o limitare a dobânzii convenționale, în sensul că aceasta nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an, clauzei de evaluare anticipată a daunelor-interese moratorii.
- Materia: civil
- Subcategoria: pretenții/alte tipuri de cauze
- Obiect ECRIS: pretenții
- Acte normative incidente: art. 1 și art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 13/2011
- Cuvinte cheie: dobândă legală, daune-interese moratorii.
Opinia Institutului Național al Magistraturii:
Potrivit art. 1 din O. G. nr 13/2011: „(1) Părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. (2) Dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie. (3) Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare. (4) Dacă nu se precizează altfel, termenul dobândă din prezenta ordonanță privește atât dobânda remuneratorie, cât și dobânda penalizatoare. (5) Prin dobândă se înțelege nu numai sumele socotite în bani cu acest titlu, ci și alte prestații, sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinței capitalului”.
În conformitate cu art. 5 alin. (1) din același act normativ: „În raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an”.
Textul supus analizei se referă la dobândă, ceea ce prin prisma unei interpretări logice conduce la concluzia că ea privește în egală măsură dobânda remuneratorie, cât și pe aceea penalizatoare.
De altfel, orice ambiguitate asupra sferei de aplicare a textului legal analizat este substanțial diminuată prin chiar indicațiile legiuitorului din conținutul art. 1 alin. (4) din O.G. nr. 13/2011, conform cărora referirile din cuprinsul actului normativ la dobândă trebuie înțelese că privesc atât dobânda remuneratorie cât și pe aceea penalizatoare.
Aceleași valențe semantice trebuie acordate termenului de dobândă utilizat de către legiuitor în cuprinsul art. 1 alin. (5) din O. G. nr. 13/2011 [ce succede așadar tocmai dispoziției cu valoare explicativă din cuprinsul alin. (4)]. Deși nu excelează prin acuratețe, referirea la dobândă, ca reprezentând echivalentul folosinței unei sume de bani, nu amputează semnificația dublă a termenului. În cele din urmă, principial, fie că este vorba de dobânda remuneratorie, fie că în discuție este dobânda penalizatoare, ea (dobânda) reprezintă în oricare dintre cele două ipostaze expresia valorică a privării unei persoane de folosința unei sume de bani. De altfel, tocmai această notă comună explică vocația de convertire a dobânzii remuneratorii într-una moratorie, așa cum se întâmplă în cazul reglementat de art. 1535 alin. (2) C. civ. Conform acestei dispoziții legale, dacă dobânda remuneratorie datorată pentru perioada anterioară scadenței este mai mare decât dobânda legală, daunele moratorii se stabilesc la nivelul aplicabil înainte de scadență. Practic, dobânda remuneratorie devine etalonul de fixare a valorii dobânzii moratorii.
Chiar dacă s-ar considera că art. 1 alin. (5) s-ar referi doar la dobânda remuneratorie, o atare interpretare nu ar anula cu nimic din vocația generală de aplicare a alin. (4), text care ar urma să își găsească aplicarea ori de câte ori este folosit doar termenul de dobândă, fără altă indicație legislativă, așa cum se întâmplă în cazul art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 13/2011.
În cele din urmă, dacă art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 13/2011 ar fi interpretat restrictiv, în sensul că s-ar aplica numai dobânzii legale remuneratorii, scopul instituirii sale – acela de a descuraja reglementarea convențională a unei dobânzi într-un cuantum excesiv – ar fi substanțial compromis. Confruntate fiind cu o limitare legală a cuantumului dobânzii legale remuneratorii, părțile ar recurge foarte probabil la construcția juridică a simulației, deghizând clauza remuneratorie într-una penalizatoare. Doar aplicarea nedistinctivă a textului analizat dobânzii remuneratorii și celei penalizatoare poate satisface pe deplin rațiunea dispoziției legale.
În concluzie, opinia I.N.M. este în sensul că art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 13/2011, ce instituie o limitare a dobânzii convenționale, în sensul că aceasta nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an, se aplică și clauzei de evaluare anticipată a daunelor-interese moratorii.
În unanimitate, participanții și-au însușit soluția expusă în opinia I.N.M.
Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirii președinților secțiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel – Timișoara, 5-6 martie 2020.
