Înalta Curte de Casație și Justiție este chemată să dezlege o chestiune de drept civil referitoare la modul de aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 325 din Legea nr. 1/2011 – Legea educaţiei naţionale, în sensul de a se stabili dacă acestea se aplică şi în cazul abaterilor grave de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară săvârşite anterior intrării în vigoare a acestei legi. Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Supremă pe 1 februarie 2021 și a fost făcută într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, care are drept obiect contestația formulată de Daniela Smaranda Ionescu împotriva unei decizii de concediere emisă de Universitatea din Oradea.
În cererea de chemare în judecată din 2016, Daniela Smaranda Ionescu arăta că, printr-un ordin al Ministerului Educației, i-a fost revocat titlul de conferențiar dobândit în 2005, fiind invocat un plagiat comis de aceasta în 1998 și pentru care a fost obligată la plata unei amenzi penale. Prin hotărârea de condamnare dată în 2003, judecătorii nu i-au interzis să exercite o profesie și nici nu au dispus retragerea cărții considerate plagiată, din mapa didactică personală.
Ulterior revocării titlului de conferențiar, în august 2016, în baza articolului 325 din Legea 1/2011 a Educației Naționale (care prevede sancţiunile referitoare la încălcarea eticii universitare şi a bunei conduite în cercetare), s-a constatat ”încetarea de drept a contractului individual de muncă” a reclamantei.
Potrivit actelor de la instanță, Daniela Ionescu a arătat că ”a fost pusă în aplicare o dispoziție a unui text de lege (art. 325 din Legea 1/2011 – n.n.) care nu era în vigoare la momentul comiterii faptei (1998 – n.n.) și a condamnării penale (2003 – n.n.) și nici la data organizării concursului și a dobândirii titlului de conferențiar universitar (2005 – n.n.)”. În opinia sa, în acest fel este încălcat principiul neretroactivității legii, prevederile articolului invocate din Legea Educației Naționale aplicându-se doar faptelor săvârșite după intrarea acesteia în vigoare, în 2011.
Precizând în plus că în 2006 cazierul său era curat, fapta fiind prescrisă, Daniela Ionescu a cerut anularea deciziei de concediere, repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei și plata drepturilor salariale cuvenite de la data când a încetat contractual de muncă până la reintegrarea sa efectivă.
Tribunalul Bihor i-a respins cererea, decizie care a fost atacată la Curtea de Apel Oradea. Magistrații acestei instanțe au hotărât să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în ceea ce privește modul de aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 325 din Legea nr. 1/2011. Mai precis, judecătorii ÎCCJ sunt chemați să stabilească dacă aceste reglementări se aplică şi în cazul abaterilor grave de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară săvârşite anterior intrării în vigoare a acestei legi.
DOCUMENT – Textul complet (anonimizat) al încheierii de sesizare prin mecanismul întrebării prealabile:
Partajează acest conținut:
