Întreruperea cursului termenului de prescripție a executării silite ca efect al actelor de executare efectuate în cadrul unui dosar execuțional

Titlul problemei de drept: Întreruperea cursului termenului de prescripție a executării silite ca efect al actelor de executare efectuate în cadrul unui dosar execuțional în cadrul căruia s-a dispus încetarea executării silite în condițiile art. 703 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dacă ulterior creditorul se adresează altui executor pentru realizarea pe cale silită a creanței sale.35

• Materia: civil
• Subcategoria: executare silită
• Obiect ECRIS: contestație la executare
• Acte normative incidente: art. 703 alin. (1), art. 705 alin. (1), art. 708 alin. (1), 709 alin. (1) C .proc. civ.
• Cuvinte cheie: prescripția dreptului de a obține executarea silită, întreruperea cursului prescripției, reluarea executării silite

Opinia Institutului Național al Magistraturii:

Potrivit art. 703 alin. (1) C. proc. civ.: „Executarea silită încetează dacă: … 2. nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile sau a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri; 3. creditorul a renunțat la executare”.

Conform art. 705 alin. (1) C. proc. civ.: „În cazurile prevăzute la art. 703 alin. (1) pct. 2 se poate cere reluarea executării silite, înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită”.

De asemenea, art. 708 alin. (1) C. proc. civ: „Cursul prescripției se suspendă: … 3. cât timp debitorul nu are bunuri urmăribile sau care nu au putut fi valorificate ori își sustrage veniturile și bunurile de la urmărire”.

În conformitate cu art. 709 alin. (1) C. proc. civ.: „Cursul prescripției se întrerupe: … 4. pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare”, iar, potrivit alin. (3) al aceluiași articol: „Prescripția nu este întreruptă dacă executarea silită a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea”.

Apreciem că actele de executare silită, efectuate într-un dosar execuțional în cadrul căruia s-a dispus încetarea executării silite potrivit art. 703 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., au aptitudinea de a întrerupe cursul termenului prescripție a dreptului de a cere executarea silită, efect întreruptiv ce poate fi valorificat ulterior dacă creditorul se adresează altui executor pentru realizarea pe cale silită a creanței sale.

În primul rând, art. 709 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. se referă la întreruperea cursului prescripției executării ca urmare a efectuării unui act de executare silită, fiind indiferent dacă acest efect întreruptiv este valorificat într-un alt dosar de executare decât cel în cadrul căruia s-a efectuat actul. Dosarul de executare constituie cadrul formal (administrativ) de realizare a executării silite, executare care își păstrează caracterul unitar indiferent de numărul acestor dosare. Prin urmare, odată ce a operat întreruperea cursului prescripției, devine fără relevanță cadrul formal (dosarul) în cadrul căruia ea este invocată.

În al doilea rând, art. 709 alin. (3) C. proc. civ. nu enumeră încetarea executării silite, ce a intervenit în condițiile art. 703 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., printre cazurile care fac ineficientă întreruperea cursului prescripției, ceea ce nu poate decât să întărească convingerea că efectul întreruptiv atașat efectuării unor acte de executare silită, atunci când executarea a încetat în condițiile articolului menționat anterior, își păstrează pe deplin eficacitatea.

Opțiunea creditorului de a executa silit creanța al cărei titular este, apelând la un alt executor judecătoresc (cu urmarea constituirii unui nou dosar execuțional), nu are vocația de a exprima voința tacită a acestuia de a renunța la executarea silită. Pentru a produce efecte juridice o manifestare de voință exprimată tacit trebuie să fie neîndoielnică. Or, ceea ce transpare cu evidență dintr-un atare comportament este, din contră, dorința acestuia de a obține executarea pe cale silită a creanței (deci de a persevera în ideea că doar executarea silită este mijlocul de valorificare a creanței sale), cu singura deosebire că a înțeles să apeleze în acest scop la un alt executor judecătoresc. Alegerea unui alt executor în vederea executării silite, nefiind așadar un act de renunțare la executarea silită, nu s-ar putea susține, în raport de art. 709 alin. (3) C. proc. civ., că întreruperea prescripției executării, ce a operat ca urmare a efectuării unor acte de executare silită în dosarul anterior, și-ar fi pierdut eficacitatea. De altfel, renunțarea la executarea silită este o cauză de încetare a ei, în condițiile art. 703 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. Or, premisa unei atare manifestări este existența pendinte a unei executări, ceea ce nu se verifică în situația analizată, din moment ce ea a încetat în condițiile art. 703 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împrejurarea dacă art. 708 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. – text aplicabil neîndoielnic în situați reluării executării silite în condițiile art. 705 alin. (1) C. proc. civ. – este incident sau nu în cazul în care creditorul alege calea sesizării altui executor, ulterior încetării executării silite în temeiul art. 703 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., nu are nicio valoare argumentativă în contextul problemei aici discutate, care vizează efectul întreruptiv al prescripției executării atașat actelor de executare silită efectuate în dosarul anterior și nu pe aceea a suspendării cursului prescripției executării silite.

În concluzie, opinia I.N.M. este în sensul că actele de executare silită, efectuate într-un dosar execuțional în cadrul căruia s-a dispus încetarea executării silite potrivit art. 703 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., au aptitudinea de a întrerupe cursul termenului prescripției dreptului de a cere executarea silită, efect întreruptiv ce poate fi valorificat ulterior, dacă creditorul se adresează altui executor judecătoresc pentru realizarea pe cale silită a creanței sale.

În unanimitate, participanții și-au însușit soluția expusă în opinia I.N.M.

Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirii președinților secțiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel – Timișoara, 5-6 martie 2020.