Excepția lipsei de obiect sau hotărâre dată în baza recunoașterii pretențiilor?

Material realizat de avocat Felicia Mureșan-Silaghi – Managing Partner în cadrul Societății Civile de Avocați Mureșan-Silaghi

În practica judiciară s-au conturat două orientări asupra aceleiași situații juridice deduse judecății, respectiv executarea benevolă a pretențiilor reclamantului, atunci când acestea vizează o obligație de a face, suprapusă peste recunoașterea pretențiilor care formează obiectul cererii de chemare în judecată, ambele ulterioare inițierii litigiului.

Într-o primă opinie, s-a apreciat că soluția care se impune într-o astfel de ipoteză este cea a respingerii cererii de chemare în judecată, urmare a admiterii excepției lipsei de obiect. Această soluție, deși nu este consacrată legislativ, își menține aplicabilitatea în practică și este fundamentată din punct de vedere legal pe dispozițiile art. 194, lit. c din Codul de procedură civilă vizând conținutul cererii de chemare în judecată.

Pe de altă parte, situația juridică anterior expusă se suprapune și peste cea reglementată prin dispozițiile art. 436 din Codul de procedură civilă vizând hotărârile pronunțate în baza recunoașterii pretențiilor. Într-o astfel de ipoteză, în mod evident nu are loc o dezbatere contradictorie și o analiză amplă a mijloacelor de probă administrate, hotărârea pronunțându-se în aceste limite procedurale, doar urmare a recunoașterii pretențiilor din partea pârâtului.

Desigur, în virtutea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, reglementat prin art. 9 din Codul de procedură civilă, reclamantul are la îndemână dreptul de a opta pentru solicitarea pronunțării unei hotărâri în baza recunoașterii totale sau parțiale a pretențiilor sale de către pârât.

În opinia noastră, interesul urmării acestei din urmă proceduri este dat de împrejurarea că hotărârea astfel pronunțată devine executorie de drept, potrivit art. 448, alin. 1, pct. 9 din Codul de procedură civilă, astfel încât – în ipoteza schimbării de atitudine din partea pârâtului, ulterior finalizării litigiului – reclamantul are la îndemână un titlu executoriu în baza căruia poate urma procedura executării silite împotriva pârâtului, pe când, în ipoteza pronunțării unei hotărâri judecătorești de respingere a cererii ca rămasă fără obiect, orice schimbare de atitudine din partea pârâtului va impune urmarea unui nou demers judiciar, cu costuri, timp și energie suplimentare.