Titlul problemei de drept: Inadmisibilitatea recursului declarat împotriva deciziei din apel pronunțate împotriva sentinței prin care a fost soluționată o acţiune în rectificarea înscrierilor de carte funciară.
- Materia: civil
- Subcategoria: publicitate imobiliară
- Obiectul Ecris: rectificare carte funciară
- Acte normative incidente: art. 31, 33 Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, art. 907-909 C. civ., art. 94, art. 483 C. proc. civ., art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă
- Cuvinte cheie: carte funciară, rectificare, recurs, admisibilitate, obligație de a face
Opinia Institutului Naţional al Magistraturii:
Cu titlu prealabil, în ceea ce privește competența materială de soluționare în primă instanță a acțiunilor în rectificare de carte funciară, aceasta a constituit obiect de dezbatere la Întâlnirea reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, ce a avut loc la Timișoara, în perioada 19-20 noiembrie 2015, punctul de vedere prezentat de I.N.M. fiind însușit de participanți cu majoritate de voturi.
Redăm în continuare punctul de vedere exprimat de I.N.M. la respectiva întâlnire:
„Acțiunea în rectificare de carte funciară poate fi promovată în cazurile reglementate expres de art. 908 alin. (1) pct. 1-4 C. civ. Ea reprezintă instrumentul judiciar prin intermediul căruia se remediază înscrierile greșite privitoare la situația juridică a imobilelor înscrise în cartea funciară.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 908 alin. (3) C. civ., prin acțiunea în rectificare se urmărește suplinirea consimțământului titularului dreptului tabular ce urmează să fie rectificat. În mod indirect, pe calea acțiunii în rectificare se asigură protecția judiciară a drepturilor tabulare. În mod direct, însă, acțiunea în rectificare sancționează refuzul titularului dreptului înscris de a-și da consimțământul la rectificare, adică neexecutarea unei obligații de a face, competentă în soluționarea ei fiind judecătoria, în temeiul art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ.
Aceste susțineri sunt pe deplin valabile atunci când acțiunea în rectificare este formulată pe cale principală. Ori de câte ori ea are un caracter accesoriu (cum ar fi atunci când soluționarea capătului de cerere având ca obiect rectificarea cărții funciare depinde de soluția dată cererii principale prin care se tinde la desființarea titlului care a stat la baza înscrierii), acțiunea în rectificare va fi soluționată de instanța competentă cu judecarea cererii principale, așa cum prevede art. 123 C. proc. civ.
Stabilirea instanței competente să judece acțiunea în rectificare nu poate fi rezultatul aplicării art. 31 din Legea nr. 7/1996, text care reglementează calea de atac împotriva încheierii prin care registratorul a soluționat cererea de înscriere în cartea funciară. Finalitatea urmărită prin promovarea unei acțiuni în rectificare este profund diferită de aceea a unei plângeri de carte funciară. În timp ce prin acțiunea în rectificare se îndreaptă înscrierile care privesc situația juridică a imobilului (ea se răsfrânge deci nemijlocit asupra substanței dreptului înscris în cartea funciară), plângerea urmărește corectarea erorilor săvârșite de către registratorul de carte funciară la momentul efectuării unei înscrieri. Trimiterea pe care art. 33 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 o face la dispozițiile art. 31 din același act normativ nu are altă rațiune decât aceea de a stabili că și încheierea registratorului dată ca urmare a rectificării cărții funciare, prin înscris autentic (pe cale amiabilă) sau prin hotărâre judecătorească poate fi atacată în condițiile art. 31 din Legea nr. 7/1996.”
Încadrarea cererilor având ca obiect rectificarea cărţii funciare în categoria cererilor prevăzute de art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ. produce consecinţe nu numai cu privire la stabilirea competenţei materiale de soluționare în primă instanţă în favoarea judecătoriei, ci şi asupra admisibilităţii căii de atac a recursului.
Astfel, atât potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., cât şi potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, fiecare urmând a fi incidente în funcție de momente diferite, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j) C. proc. civ.
În concluzie, opinia I.N.M. este în sensul că recursul declarat împotriva deciziei din apel pronunțate împotriva sentinței prin care a fost soluționată o acţiune în rectificarea înscrierilor de carte funciară este inadmisibil.
Opinia participanților la întâlnire:
În unanimitate, participanții și-au însușit soluția expusă în opinia I.N.M.
Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, în care au fost dezbătute probleme de drept ce au generat practică neunitară în materie civilă – Curtea de Apel Oradea, 6-7 iunie 2019.
