Titlul problemei de drept: Interpretarea dispoziţiilor art. 23 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată, în sensul obligativităţii citării membrilor de familie ai victimei în privința cărora aceasta a solicitat emiterea ordinului de protecţie.
- Materia: civil
- Subcategoria: familie și minori
- Obiect ECRIS: ordin de protecție
- Acte normative incidente: art. 5, art. 23 lit. d) și art. 27 alin. (4), (5) și (9) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată, art. 435 alin. (2) C. proc. civ.
- Cuvinte cheie: ordin de protecție, citare, membri de familie ai victimei.
Opinia Institutului Național al Magistraturii:
Potrivit art. 23 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligații sau interdicții: (…) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiți potrivit prevederilor art. 5, ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate.
În conformitate cu art. 5 alin. (1) al aceluiași act normativ, în sensul prezentei legi, prin membru de familie se înțelege:
- ascendenții și descendenții, frații și surorile, soții și copiii acestora, precum și persoanele devenite rude prin adopție, potrivit legii;
- soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; frații, părinții și copiii din alte relații ai soțului/soției sau ai fostului soț/fostei soții;
- persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, actuali sau foști parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul, ascendenții și descendenții partenerei/partenerului, precum și frații și surorile acestora.
- tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului;
- reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.
Alin. (2) al aceluiași articol prevede că, în sensul acestei legi, prin victimă se înțelege persoana fizică ce este supusă uneia sau mai multor forme de violență prevăzute la art. 4, inclusiv copiii martori la aceste forme de violență.
Art. 27 alin. (4), (5) și (9) din lege prevede că judecata se face de urgență și cu precădere; (…); citarea părților se face potrivit regulilor privind citarea în cauze urgente; în caz de urgență deosebită, instanța poate emite ordinul de protecție și fără citarea părților, chiar și în aceeași zi, pronunțându-se pe baza cererii și a actelor depuse, fără concluziile părților; soluționarea cererilor nu poate depăși un termen de 72 de ore de la depunerea cererii, cu excepția cazului în care, anterior, s-a emis un ordin de protecție provizoriu, durata inițială pentru care acesta este dispus fiind prelungită, de drept, cu durata necesară îndeplinirii procedurii judiciare de emitere a ordinului de protecție, cu informarea agresorului despre acest fapt.
În conformitate cu art. 25 alin. (2) și (3) din lege, cererea pentru emiterea ordinului poate fi introdusă de victimă personal sau prin reprezentant legal; cererea poate fi introdusă în numele victimei și de: a) procuror; b) reprezentantul autorității sau structurii competente, la nivelul unității administrativ-teritoriale, cu atribuții în materia protecției victimelor violenței domestice; c) reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii și combaterii violenței domestice, acreditați conform legii, cu acordul victimei.
Problema de practică neunitară a fost ridicată în ipoteza în care reclamanta a formulat o cerere având ca obiect dispunerea unui ordin de protecție atât în privința sa, cât și membrilor săi de familie, indicați expres în cuprinsul cererii, în sensul obligării pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de ea și de membrii de familie; prima instanță nu a dispus citarea membrilor de familie și a respins cererea în privința acestora; membrii de familie au declarat cale de atac și au invocat nelegalitatea soluției primei instanțe prin prisma necitării lor în proces.
Art. 23 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 217/2003, republicată, recunoaște calitate procesuală activă victimei violenței în familie [astfel cum aceasta este definită de art. 5 alin. (2) din lege] în promovarea cererii privind instituirea ordinului de protecție atât în privința sa, cât și a membrilor săi de familie; victima are calitate procesuală activă și nu acționează în calitate de reprezentant al membrilor de familie.
Măsura instituirii ordinului de protecție și în privința membrilor victimei de familie este dispusă tot în apărarea interesului personal al victimei, motiv pentru care instanța nu procedează la analizarea împrejurării dacă membrii de familie sunt, la rândul lor, victime în sensul legii, sau dacă aceștia își manifestă acordul cu privire la luarea măsurii.
Analiza instanței se limitează exclusiv la verificarea împrejurării dacă reclamanta are nevoie de protecție, inclusiv prin instituirea ordinului de protecție și în privința membrilor săi de familie, considerent pentru care apreciem că aceștia nu ar trebui citați în proces, întrucât între necesitatea protejării de urgență a victimei, pe de-o parte, și asigurarea contradictorialității și în raport de membrii de familie vizați de ordin, pe de altă parte, balanța se înclină în favoarea primului deziderat.
În măsura în care membrii de familie vizați de ordinul de protecție s-ar considera vătămați în exercitarea dreptului lor la viață privată, nu excludem posibilitatea introducerii de către aceștia a unei acțiuni separate în valorificarea dreptului respectiv, hotărârea anterioară fiindu-le opozabilă numai până la proba contrară, raportat la art. 435 alin. (2) C. proc. civ.
În concluzie, opinia I.N.M. este aceea că, în ipoteza art. 23 alin. (1) lit. d) din Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată, nu se impune citarea în proces a membrilor de familie ai victimei în privința cărora aceasta a solicitat emiterea ordinului de protecţie.
Opinia participanților la întâlnire:
În majoritate, participanții și-au însușit soluția expusă în opinia I.N.M.
Participanții au apreciat că, față de scopul și de caracterul urgent al procedurii prevăzute de Legea nr. 217/2003, membrii de familie ai victimei pentru care aceasta a solicitat emiterea ordinului de protecție nu au calitatea de părți în litigiul privind emiterea ordinului de protecție, astfel că nu se impune citarea acestora.
În minoritate, a fost exprimată opinia potrivit căreia membrii de familie pentru care victima solicită emiterea ordinului de protecție au calitatea de părți în proces, apreciindu-se că, în caz contrar, hotărârea judecătorească ar produce efecte juridice față de persoane care nu au avut o atare calitate. În ceea ce privește calitatea procesuală în care ar urma să fie citați acești membri de familie, s-a apreciat că ar trebui citați în calitate de reclamanți.
În cadrul dezbaterilor s-a pus în discuție, suplimentar, problema dacă membrii de familie pentru care s-a emis ordin de protecție, necitați în procedura de emitere a ordinului, pot ataca hotărârea pronunțată de prima instanță în vederea desființării ordinului de protecție.
În majoritate, s-a apreciat că membrii de familie incluși în ordinul de protecție nu pot exercita calea de atac menționată, neavând calitatea de părți. În acest sens, s-a invocat ca argument suplimentar faptul că drepturile și interesele membrilor de familie pot fi apărate, atât în primă instanță, cât și prin exercitarea căii de atac împotriva soluției pronunțate cu privire la cererea de instituire a ordinului de protecție, prin intermediul procurorului, a cărui participare în procedură este obligatorie.
A fost reținută și opinia minoritară conform căreia, deși Legea nr. 217/2003 instituie o procedură specială și provizorie care are ca scop ocrotirea victimei aflate în stare de pericol, ce derogă de la regulile generale în materie de citare, trebuie recunoscută posibilitatea membrilor de familie menționați în ordinul de protecție care fac dovada unei vătămări ca urmare a necitării în procedura de emitere a ordinului, vătămare care nu poate fi înlăturată altfel, de a obține constatarea nelegalității hotărârii pronunțate fără citarea lor.
Această problemă de drept a fost discutată la întâlnirea reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, în care au fost dezbătute probleme de drept ce au generat practică neunitară în materie civilă – Curtea de Apel Oradea, 6-7 iunie 2019.
Partajează acest conținut:
