Titlul problemei de drept: Semnificaţia noţiunii de „cauză penală” din dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
- Materia: civil
- Subcategoria: alte tipuri de cauze, pretenții
- Obiect ECRIS: alte cereri, pretenții
- Acte normative incidente: art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, art. 20 alin. (8) C. proc. pen.
- Cuvinte cheie: cauză penală, taxe judiciare de timbru, scutire.
Opinia Institutului Național al Magistraturii:
Această temă a fost discutată anterior în cadrul întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, ce a avut loc la Bacău, în perioada 23-24 iunie 2016, precum și a celei ce a avut loc la Oradea, în perioada 6-7 iunie 2019, punctul de vedere prezentat de I.N.M. fiind însușit de participanți cu majoritate de voturi.
Opinia I.N.M. asupra temei menționate, expusă la întâlnirile anterioare și prezentată acum în formă sintetizată și completată, este următoarea: Potrivit art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare şi extraordinare, referitoare la (…) cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale şi morale decurgând din acestea.
Textul legal reglementează scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru, în primă instanță și în căile de atac, a acţiunilor penale sau a acțiunilor civile alăturate acțiunii penale în cadrul procesului penal, precum și a acțiunilor civile promovate separat, pe calea unui proces civil, dacă pretențiile deduse judecății decurg dintr-o cauză penală.
Decizie în contextul dezincriminării unor infracţiuni
Prin Decizia nr. 387/27 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 555/27 iulie 2015, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile menţionate sunt constituţionale în măsura în care sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile referitoare la despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale şi morale decurgând dintr-o cauză penală în condiţiile în care fapta cauzatoare de prejudiciu, la momentul săvârşirii acesteia, era prevăzută ca infracţiune.
Decizia specificată a fost pronunţată în contextul dezincriminării unor infracţiuni. În concret, dacă înainte să se pună în mişcare acţiunea penală, fapta a fost dezincriminată, caz în care părţii vătămate i-a rămas exclusiv posibilitatea de a se adresa instanţei civile cu acţiune civilă în despăgubiri, aceasta din urmă se impune să fie scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Încălcarea principiului egalităţii în faţa legii
Această decizie s-a întemeiat, în esenţă, pe încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, apreciindu-se că tratamentul juridic diferit aplicat persoanelor care se află în aceeaşi situaţie juridică, respectiv a celor care solicită recuperarea prejudiciului suferit ca urmare a săvârşirii unei fapte care constituia infracţiune la data săvârşirii, dar care nu mai face obiectul acţiunii penale, este determinat, în principiu, de celeritatea cu care a fost efectuată urmărirea penală şi judecarea cauzelor, iar acesta este un criteriu aleatoriu şi exterior conduitei persoanei, fiind în contradicţie cu principiul constituţional.
Anterior pronunţării acestei decizii, soluţia pe care am îmbrăţişat-o4 era întemeiată pe corelaţia dintre legea taxelor de timbru şi dispoziţiile Codului de procedură penală. Astfel, în conformitate cu art. 20 alin. (8) C. proc. pen., acţiunea civilă care are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului şi părţii responsabile civilmente, exercitată la instanţa penală sau la instanţa civilă, este scutită de taxă de timbru. Dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 se impuneau a fi interpretate coroborat cu cele ale art. 20 alin. (8) C. proc. pen., astfel încât ne aflam în prezenţa noţiunii de cauză penală numai în ipoteza în care s-a pus în mişcare acţiunea penală, căci, numai în acel caz, putem vorbi de existenţa unui inculpat, prin raportare la art. 82 C. proc. pen., potrivit căruia inculpatul este persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală şi care devine parte în procesul penal.
După publicarea deciziei menționate în Monitorul Oficial, soluţia expusă nu-şi mai poate menţine valabilitatea, întrucât în ipoteza dezincriminării unei fapte nu se poate cunoaşte dacă, în cazul în care nu ar fi fost dezincriminată, s-ar fi pus sau nu în mişcare acţiunea penală. Soluţia Curţii Constituţionale nu poate fi aplicată numai în ipoteza dezincriminării unei infracţiuni, căci raţiunea avută în vedere de Curte se menţine şi în cazul altor ipoteze de imposibilitate a exercitării acţiunii penale, cum ar fi, spre exemplu, a celei privind decesul suspectului sau a celei privind prescripția răspunderii penale.
Scutire de plata taxei judiciare de timbru
Dacă s-a dispus clasarea acțiunii penale pentru că nu există probe că persoana împotriva căreia s-a formulat plângerea penală a săvârșit infracțiunea, iar persoana vătămată promovează în faţa instanţei civile cerere vizând acordarea de despăgubiri civile pentru prejudiciile materiale şi morale izvorând din pretinsa faptă săvârşită de acea persoană, apreciem, în continuare, că acțiunea civilă este scutită de plata taxei judiciare de timbru. Astfel, instanţa civilă nu este ţinută de ordonanţa de clasare pronunţată în materie penală, întrucât e lipsită de autoritate de lucru judecat, nefiind, ca atare, împiedicată să stabilească, pe baza unor cerinţe mai puţin stricte privind încuviințarea și administrarea probatoriului, atragerea răspunderii civile a pârâtului.
Textul art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 nu se pretează a fi interpretat restrictiv în sensul că în înțelesul noțiunii de “cauză penală” s-ar include numai procesele aflate pe rolul instanțelor judecătorești, din moment ce cauza penală nu poate fi restrânsă doar la faza judecății, cu excluderea fazei de urmărire penală; de altfel, articolul în discuție nu comportă vreo distincție în sensul arătat. La momentul primirii cererii de chemare în judecată, când instanței civile îi revine obligația verificării aspectului dacă acțiunea este supusă plății taxei judiciare de timbru, de regulă, aceasta nici nu este în măsură să aprecieze, cu certitudine, în lipsa administrării unui probatoriu concludent, dacă fapta imputată pârâtului de către reclamant constituia sau nu o infracțiune sau dacă sesizarea organului de urmărire penală a avut caracter abuziv. Instanța civilă, la momentul procesual respectiv, are, de principiu, posibilitatea doar să constate dacă respectiva faptă a constituit obiect al unui act de sesizare a organelor de urmărire penală, fiind format un dosar penal.
Concluzie
În concluzie, opinia I.N.M. este aceea că prin noțiunea de „cauză penală” în accepțiunea art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru se înțelege orice cauză penală formată în urma unei sesizări a organelor penale, de la momentul înregistrării sesizării și a constituirii dosarului penal, independent dacă s-a pus sau nu în mişcare acţiunea penală, cu condiția să nu existe indicii care să permită instanței să concluzioneze în sensul inexistenței săvârșirii unei infracțiuni.
În ipoteza în care s-a pronunțat o hotărâre definitivă a instanței penale în sensul că fapta nu există, fapta nu este prevăzută de legea penală sau fapta nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, scutirea de plata taxei judiciare de timbru prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 nu este incidentă.
Opinia participanților la întâlnire:
În majoritate, participanții și-au însușit soluția expusă în opinia I.N.M.
În minoritate, s-a apreciat în sensul că există “cauză penală” ori de câte ori a fost înregistrată o sesizare (plângere, denunț) pe rolul organelor de urmărire penală și s-a constituit un dosar penal (în înțelesul organelor de urmărire penală, prin acordarea indicativului per P), indiferent de soluția dată sesizării. Pentru o interpretare extensivă a noțiunii de “cauză penală” pledează și dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, intenția legiuitorului fiind aceea de protecție a victimei unei fapte penale. Un alt argument în favoarea acestei interpretări este acela că în ipoteza săvârșirii unui abuz de drept procesual în sesizarea organelor de urmărire penală sunt prevăzute sancțiuni specifice, cum sunt amenda judiciară, sancțiuni aplicabile pentru săvârșirea infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare etc.
Având în vedere faptul că problema de drept a figurat anterior pe agenda de discuții a două dintre întâlniri, s-a avansat propunerea de clarificare a modalității de interpretare a dispozițiilor legale în discuție, fie prin promovarea unui recurs în interesul legii, fie prin formularea de propuneri de lege ferenda cu ocazia modificării O.U.G. nr. 80/2013
Această problemă de drept a fost discutată la întâlnirea reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, în care au fost dezbătute probleme de drept ce au generat practică neunitară în materie civilă – Curtea de Apel Oradea, 6-7 iunie 2019.
Partajează acest conținut:
