Problema de drept: Modalitatea de sancționare în ipoteza în care X este judecat pentru săvârșirea unei infracțiuni care se află în concurs cu alte două infracțiuni pentru care au fost aplicate pedepse prin hotărârile definitive A și B, iar infracțiunea pentru care a fost condamnat prin hotărârea B a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie față de condamnarea dispusă prin hotărârea A.(Temă propusă de Judecătoria Târgu Mureş).
- Materia: Drept penal. Partea generală.
- Subcategoria: Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni.
- Obiectul din ECRIS: Judecata în fond.
- Actul normativ incident: art. 38–41 şi art. 43 C. pen.
Soluţii juridice posibile:
Într-o opinie se apreciază că sunt incidente dispozițiile cu privire la pluralitatea intermediară, prev. de art. 44 alin. 2 Cod penal, iar după stabilirea pedepsei pentru infracțiunea dedusă judecății se aplică tratamentul sancționator specific pluralității intermediare, cele trei pedepse fiind contopite conform regulilor concursului de infracțiuni, fiind deduse perioadele executate. Se face referire la HP nr. 14/2019 pronunțată de ICCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
▪ A se vedea în acest sens decizia penală nr. 442/18.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. 13294/320/2018 și decizia penală nr. 364/A/02.08.2019 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. 7135/320/2018.
Într-o altă opinie, având în vedere că infracțiunea dedusă judecății se află în concurs real cu două infracțiuni, însă între aceste două infracțiuni nu poate fi stabilit același raport juridic, având în vedere că una dintre ele este săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie față de cealaltă, se apreciază că poate fi aplicat algoritmul tratamentului sancționator stabilit prin decizia RIL nr. 42/2008, pronunțată de ICCJ, prin care s-a statuat că:
”În cazul în care instanța este învestită prin același act de sesizare cu judecarea a două infracțiuni intenționate, săvârșite de același inculpat, dintre care una anterior și cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, sunt aplicabile exclusiv dispozițiile art. 85 din Codul penal.
Pedeapsa ce va fi executată urmează a fi determinată astfel:
- se vor aplica pedepse pentru fiecare dintre cele două infracțiuni deduse judecății;
- se va dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei pronunțate anterior;
- se va contopi, potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni, pedeapsa a cărei executare a fost inițial suspendată condiționat cu pedeapsa care a atras anularea acesteia, putându-se adăuga un spor de pedeapsă;
- pedeapsa rezultantă, astfel determinată, se va contopi, după caz, conform regulilor prevăzute la recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară, cu cea stabilită pentru fapta săvârșită în termenul de încercare, putându-se adăuga un spor de pedeapsă”.
Se apreciază că situația este oarecum asemănătoare, sesizând ca diferențe doar faptul că nu există o condamnare la o pedeapsă cu privire la care să se fi dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, ci o condamnare la pedeapsa închisorii, cu executare, iar pentru una dintre infracțiunile care se află în concurs real cu infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză s-a aplicat definitiv o pedeapsă. Totuși, tratamentul sancționator ar trebui să fie același, indiferent de modalitatea de individualizare a executării pedepsei sau de faptul că pentru una dintre infracțiuni există o condamnare definitivă.
Astfel, ipoteza avută în vedere prin decizia RIL nr. 42/2008 poate fi schițată în felul următor:
Infracțiunea 1 – condamnare la pedeapsa închisorii, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei,
Infracțiunea 2 – atrage anularea suspendării condiționate, fiind în concurs cu infracțiunea 1,
Infracțiunea 3 – atrage revocarea suspendării condiționate, fiind săvârșită în stare de recidivă față de infracțiunea 1,
Infracțiunile 2 și 3 se află în concurs.
În speță, situația poate fi schițată în felul următor:
Infracțiunea 1 – condamnare cu executare,
Infracțiunea 2 – în concurs cu infracțiunea 1,
Infracțiunea 3 – condamnare definitivă, infracțiune săvârșită în stare de recidivă față de infracțiunea 1,
Infracțiunile 2 și 3 se află în concurs.
În continuare, aplicând tratamentul sancționator conform deciziei RIL nr. 42/2008, în temeiul art. 40 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, urmează a se contopi pedeapsa stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății, cu pedeapsa stabilită prin hotărârea de condamnare A, rezultând o pedeapsă intermediară.
Apoi, în temeiul art. 43 alin. 1 Cod penal, pedeapsa rezultantă intermediară se adaugă la pedeapsa stabilită prin hotărârea B, care constituie al doilea termen al recidivei, rezultând pedeapsa finală.
Se deduc toate perioadele executate.
Dacă s-ar aplica tratamentul sancționator specific pluralității intermediare, ar însemna ca persoana în cauză să nu fie sancționată pentru săvârșirea unei infracțiunii în stare de recidivă postcondamnatorie. În aceeași ordine de idei, în ipoteza în care cea de-a treia infracțiune ar fi făcut obiectul primului dosar de condamnare (aspect posibil urmare a faptului că infracțiunile sunt concurente), persoana în cauză nu ar fi beneficiat de aplicarea tratamentului sancționator specific pluralității intermediare. Or, simplul fapt că cea de-a treia infracțiune este analizată de o instanță după ce persoana în cauză a fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni în stare de recidivă postcondamnatorie, nu ar trebui să îi creeze o situație mult favorabilă, prin nesancționarea în fapt a stării de recidivă.
▪ A se vedea în acest sens sentința penală nr. 601/20.06.2019 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş în dosarul nr. 13294/320/2018 și sentința penală nr. 217 din data de 6 martie 2019 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş în dosarul nr. 7135/320/2018.
Opinia unanimă a participanţilor este în sensul ultimei opinii exprimate.
Astfel, pedeapsa aplicată pentru infracţiunea care se judecă este contopită cu pedeapsa aplicată prin hotărârea A conform regulilor privind concursul de infracţiuni, după care se aplică regulile privind recidiva postcondamnatorie cu privire la pedeapsa aplicată prin hotărârea definitivă B. Acest algoritm de contopire a pedepselor în situaţia dată este cel mai apropiat de soluţia avansată prin decizia ÎCCJ nr. 42/2008 pronunţată în recurs în interesul legii (care îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea), în care a fost dezlegată o ipoteză apropiată celei supuse discuţiei. Tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni prevăzut de art. 44 alin. 2 C. pr. pen. nu poate fi utilizat, căci acesta se aplică doar în cazul în care toate infracțiunile se află în pluralitate intermediară, or în situația analizată, infracțiunea 3 (I3) se află în recidivă postcondamnatorie față de condamnarea pronunțată față de infracțiunea 1 (I1).
Notă: Problema discutată formează obiectul unei sesizări a ÎCCJ pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 475 și urm. C. pr. pen., termenul de pronunțare fiind fixat la data de 16 iunie 2020.
Această problemă de drept a fost discutată la întâlnirea judecătorilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul secţiilor penale sau judecă în cauze penale, cu prilejul adunării generale a judecătorilor din circumscripţia Curţii de Apel Târgu Mureş, organizată Sovata în zilele de 28 şi 29 februarie 2020.
Partajează acest conținut:
