„Recesiunea tehnică temporară face parte din costul anticipat şi inevitabil al acestei tranziţii”, susține premierul Ilie Bolojan, argumentând că România trece de la un model bazat pe deficit și consum la unul centrat pe investiții și disciplină bugetară.
România traversează o perioadă de ajustare economică pe care premierul Ilie Bolojan o descrie drept necesară și previzibilă, în contextul unei reforme structurale asumate de Guvern. Potrivit șefului Executivului, contracția economică recent anunțată nu reprezintă o criză în sens clasic, ci o etapă temporară într-un proces de recalibrare a modelului de creștere.
De la consum pe datorie la investiții și productivitate
Într-un mesaj public transmis vineri, premierul a explicat că economia României a înregistrat în 2025 o creștere modestă, de aproximativ 0,6%, pe fondul unei schimbări accelerate a paradigmei economice în doar șase luni.
„Am început trecerea de la un model bazat pe deficit şi consum, aparent generator de prosperitate, dar în fapt distrugător, la un model bazat pe investiţii, productivitate, export şi disciplină bugetară”, a declarat acesta.
Potrivit lui Bolojan, vechiul model economic – alimentat de deficite bugetare ridicate și de creșterea consumului intern susținut prin importuri – a condus la dezechilibre macroeconomice majore. Printre acestea se numără un deficit bugetar de 8–9% din PIB în 2024, un deficit extern de 8,2% din PIB și o creștere economică reală sub 1%, în pofida unui stimul fiscal considerabil.
Paradoxul creșterii slabe în contextul cheltuielilor mari
Premierul atrage atenția asupra unui aparent paradox economic: în 2024, România a cheltuit masiv, dar fără a genera o creștere proporțională.
Datele publicate de Institutul Național de Statistică arată că în prima parte a anului 2024 economia a intrat în recesiune tehnică, cu scăderi de -0,4% în primele două trimestre consecutive. În mod normal, un stimul fiscal de amploare ar fi trebuit să conducă la o accelerare economică consistentă. Acest lucru nu s-a întâmplat.
Explicația oferită de premier indică o structură ineficientă a cheltuielilor publice: o parte importantă a fondurilor a fost direcționată către consum curent, cheltuieli rigide și măsuri de compensare a presiunilor sociale și inflaționiste, nu către investiții productive. În plus, consumul intern crescut s-a reflectat în majorarea importurilor, amplificând deficitul extern, în timp ce inflația ridicată a erodat o parte semnificativă din efectul stimulului fiscal.
„Am cheltuit mult, dar am crescut puţin”, a sintetizat premierul situația anului 2024.
Corecția fiscală și efectele ei
În iulie 2025, Guvernul a inițiat o corecție fiscală estimată la aproximativ 1% din PIB, menită să reducă dezechilibrele acumulate. În teorie, o astfel de ajustare ar fi trebuit să conducă la o frânare mai accentuată a economiei. Cu toate acestea, potrivit premierului, economia continuă să înregistreze o creștere modestă, în jur de 0,6%.
Această evoluție este interpretată de Executiv drept un semnal că problema fundamentală nu a fost lipsa resurselor financiare, ci utilizarea lor ineficientă. Prin reducerea deficitului și reorientarea cheltuielilor către investiții și creșterea productivității, Guvernul susține că pune bazele unei dezvoltări sustenabile pe termen mediu și lung.
„Nu traversăm o criză, ci o corecție”
Un punct central al discursului premierului este delimitarea clară între noțiunea de criză economică și cea de corecție structurală.
„Nu traversăm o criză. Traversăm o perioadă de corecţie economică necesară pentru a avea o economie mai stabilă şi mai puternică”, a afirmat acesta.
Disciplina fiscală este prezentată drept o condiție esențială pentru stabilitate macroeconomică, credibilitate pe piețele financiare și menținerea costurilor de finanțare sub control. În absența unei ajustări, România risca o deteriorare suplimentară a indicatorilor macroeconomici, cu efecte asupra ratingului suveran, cursului valutar și nivelului dobânzilor.
Miza politică și economică a tranziției
Schimbarea de model economic presupune însă costuri pe termen scurt: încetinirea creșterii, ajustări în sectorul public, posibilă temperare a consumului și presiuni sociale. Premierul recunoaște că și-ar fi dorit să existe o alternativă mai puțin dureroasă, dar susține că ajustarea era inevitabilă.
În esență, Guvernul își asumă un pariu economic: sacrificarea unei creșteri alimentate artificial prin deficit în favoarea unei consolidări bugetare și a unei economii bazate pe producție internă, exporturi și investiții.
Rămâne de văzut în ce măsură această tranziție va reuși să genereze, în anii următori, o accelerare economică solidă și sustenabilă. Pentru moment, mesajul Executivului este unul de calm și continuitate: recesiunea tehnică este temporară, iar direcția strategică este una de reformă structurală profundă.
Partajează acest conținut:




