Problema deficitului de medici din România, în special în mediul rural și în orașele mici, revine în centrul atenției publice după declarațiile recente ale premierului Ilie Bolojan. Șeful Guvernului susține ideea introducerii unei obligații ca absolvenții facultăților de medicină de stat să rămână să profeseze în România pentru o perioadă de câțiva ani după finalizarea studiilor și a rezidențiatului, ambele finanțate din fonduri publice.
Declarațiile au fost făcute în contextul dezechilibrelor majore din sistemul sanitar, atât în ceea ce privește distribuția medicilor între urban și rural, cât și migrația masivă a personalului medical român către alte state europene.
Argumentul Guvernului: investiția publică și responsabilitatea față de stat
Potrivit premierului, statul român suportă integral costurile formării medicilor – de la studiile universitare până la rezidențiat – iar această investiție ar trebui să fie urmată de o perioadă minimă de activitate profesională în țară. Ilie Bolojan a avansat ideea unui prag de „doi, trei, patru sau cinci ani” de muncă obligatorie în România, fără a detalia încă mecanismele concrete de implementare.
Premierul a citat date potrivit cărora aproximativ 7.000 de absolvenți ai facultăților de medicină finalizează anual studiile în România, însă doar în jur de 1.000 ajung să fie angajați în sistemul public. În acest context, el a atras atenția asupra paradoxului: România se află printre primele locuri în Europa ca număr de medici care profesează în alte țări, în timp ce spitalele din mediul rural și din orașele mici se confruntă cu lipsuri cronice de personal.
Premierul consideră necesare „decizii care uneori nu sună bine”, dar care ar putea contribui la o mai bună distribuție a medicilor acolo unde nevoia este cea mai mare.
Migrația medicilor: pierdere sau oportunitate?
Propunerea Guvernului a fost întâmpinată cu rezerve de reprezentanții studenților. Sergiu Covaci, președintele Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR), a declarat pentru G4Media că mobilitatea profesională în spațiul european nu ar trebui privită exclusiv ca o pierdere pentru România.
În opinia sa, experiența profesională acumulată în alte state poate reprezenta un câștig pe termen mediu și lung, în măsura în care medicii se întorc în țară cu noi competențe, tehnologii și bune practici. Covaci a propus un exercițiu de imaginație: dacă statele care oferă cursuri de specializare de înalt nivel ar condiționa accesul la acestea de obligația de a rămâne în țara respectivă, schimburile de cunoaștere și progresul medical ar fi serios afectate.
Cauzele plecărilor: condițiile de muncă și politicile publice
Un alt punct central al poziției ANOSR vizează motivele reale pentru care medicii aleg să plece din România. Potrivit lui Sergiu Covaci, plecările nu sunt determinate de lipsa unui atașament față de țară, ci de condițiile concrete în care profesia medicală este practicată: infrastructură deficitară, lipsa dotărilor, presiune profesională ridicată și politici publice insuficiente de susținere.
Reprezentantul studenților a avertizat că menținerea medicilor prin constrângeri administrative ar putea avea efecte contrare, inclusiv scăderea randamentului profesional și diluarea calității actului medical. În schimb, el a indicat drept soluții alternative politici de stimulare: facilități fiscale, sporuri pentru zonele defavorizate, condiții de lucru mai bune și programe de sprijin pentru medicii care aleg să profeseze în localitățile de domiciliu sau în zone slab deservite.
Distribuția medicilor și dimensiunea constituțională
ANOSR ridică și o problemă de principiu legată de rolul statului în asigurarea învățământului public. Conform Constituției României, statul garantează un învățământ de stat gratuit, echitabil și accesibil. În această cheie, o obligație de a munci într-un anumit loc sau pentru o anumită perioadă, ca o condiție implicită a accesului la educație, ar putea fi interpretată ca o încălcare a acestui angajament constituțional.
Totodată, organizația studențească susține că problema nu este lipsa medicilor în ansamblu, ci distribuția lor inegală pe teritoriul țării, corelată cu lipsa investițiilor și a politicilor coerente de dezvoltare locală în sănătate.
O dezbatere deschisă, fără soluții simple
Discuția despre obligativitatea medicilor formați la stat de a rămâne în România evidențiază tensiunea dintre interesul public legitim al statului de a-și proteja investițiile și dreptul individual la mobilitate profesională într-un spațiu european deschis. Pe de o parte, Guvernul caută soluții rapide pentru a acoperi golurile din sistemul sanitar; pe de altă parte, reprezentanții studenților și ai viitorilor medici atrag atenția că soluțiile durabile țin mai degrabă de reforme structurale și stimulente, nu de constrângeri.
Partajează acest conținut:
