Începând cu anul 2026, relația dintre contribuabili și autoritățile fiscale intră într-o nouă etapă, iar un obiect aparent banal din viața de zi cu zi — autoturismul — capătă o semnificație fiscală mult mai mare decât în trecut. Dacă până nu demult controalele erau asociate aproape exclusiv cu mașinile de lux sau cu supercarurile de sute de mii de euro, noua abordare a Agenției Naționale de Administrare Fiscală schimbă radical perspectiva: în vizor intră acum și autoturismele considerate până ieri „normale”, dar care depășesc pragul de 25.000 de euro.
Această limită a devenit un reper fiscal clar. Pentru ANAF, o mașină cu o valoare de achiziție peste 25.000 de euro nu mai este privită automat drept o necesitate de bază, ci drept un bun cu valoare medie spre ridicată, capabil să ofere indicii despre nivelul real de trai al proprietarului. Într-un context marcat de digitalizarea accelerată a sistemului fiscal, autoturismul nu mai este doar un mijloc de transport, ci un indicator al capacității financiare declarate de contribuabil.
Schimbarea vine la pachet cu utilizarea unor sisteme informatice avansate și a instrumentelor de analiză bazate pe inteligență artificială. ANAF corelează astăzi veniturile declarate cu achizițiile raportate de alte instituții, iar datele despre mașini ajung automat în bazele de date ale Fiscului prin intermediul dealerilor auto, al instituțiilor bancare și al direcțiilor locale de taxe și impozite. Practic, informațiile nu mai sunt analizate izolat, ci integrate într-un tablou fiscal mult mai amplu, în care fiecare bun de valoare poate ridica semne de întrebare.
Pentru proprietarii care au cumpărat în ultimul an un autoturism de peste 25.000 de euro sau care dețin un vehicul cu valoare ridicată, apare obligația de a putea justifica sursa fondurilor folosite la achiziție. Nu este vorba despre o taxă nouă aplicată automat, ci despre necesitatea de a demonstra că veniturile declarate susțin cheltuielile efectuate. În acest scop, autoritățile solicită depunerea unei declarații de patrimoniu sau de active, adaptată din Formularul 212, prin care contribuabilul explică proveniența banilor utilizați pentru cumpărarea mașinii. Termenul-limită pentru depunerea acestui document este 31 martie 2026, iar procedura se desfășoară exclusiv online, prin Spațiul Privat Virtual.
Riscurile apar în momentul în care veniturile declarate în anii anteriori nu pot acoperi în mod rezonabil achiziția autoturismului, fie că plata s-a făcut integral, fie prin leasing sau credit. În astfel de situații, inspectorii fiscali pot considera diferențele drept venituri nedeclarate. Consecințele nu sunt deloc neglijabile: pe lângă amenzi contravenționale care pot ajunge până la 5.000 de lei pentru nedepunerea la termen a declarației, Fiscul poate stabili impuneri suplimentare și poate aplica o penalitate cunoscută informal drept „taxă de conformare”, ce poate urca până la 70% din sumele a căror proveniență nu este justificată.
Pentru a evita astfel de situații, contribuabilii trebuie să poată prezenta un set clar de documente care să arate atât valoarea exactă a mașinii, cât și sursa banilor. Contractele de vânzare-cumpărare sau de leasing, facturile, extrasele de cont, contractele de credit, dovezile economiilor din salarii declarate, documentele privind dividendele, moștenirile sau donațiile legal înregistrate devin piese esențiale într-un dosar fiscal coerent. În era digitalizării, lipsa acestor justificări nu mai trece ușor neobservată, pentru că sistemele informatice ale ANAF semnalează rapid neconcordanțele.
Este esențial de făcut și distincția între această obligație de raportare și impozitul pe bunurile de lux. Acesta din urmă se aplică, de la 1 ianuarie 2026, doar autoturismelor cu o valoare mai mare de 75.000 de euro și imobilelor care depășesc pragul de 500.000 de euro. În cazul mașinilor de peste 25.000 de euro, problema nu este un impozit suplimentar automat, ci riscul ca achiziția să fie considerată disproporționată în raport cu veniturile declarate, ceea ce poate declanșa o verificare amănunțită a situației fiscale personale.
Întregul proces de raportare a fost complet digitalizat. Contribuabilul trebuie să se autentifice în Spațiul Privat Virtual, să completeze formularul dedicat declarării activelor mobile de valoare, să introducă datele de identificare ale autoturismului și să atașeze documentele justificative în format electronic. La final, sistemul generează o recipisă de confirmare, iar lipsa acesteia poate însemna, din punct de vedere fiscal, că declarația nu a fost depusă, chiar dacă documentele au fost pregătite.
Noua realitate fiscală arată clar că mașina nu mai este doar un bun personal, ci un reper atent monitorizat în evaluarea situației financiare a contribuabilului. Într-un sistem tot mai automatizat, în care datele circulă rapid între instituții, diferența dintre o achiziție liniștită și o problemă fiscală serioasă stă, de multe ori, în capacitatea proprietarului de a demonstra, cu documente, proveniența banilor și în respectarea strictă a termenelor de raportare.
Partajează acest conținut:
