În perioada 13-14 octombrie 2025 a avut loc, la București, întâlnirea președinților secțiilor civile din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, în care au fost dezbătute probleme de drept care au generat practică judiciară neunitară în materie civilă printre care și cea a posibilității ascultării ca martori a rudelor şi afinilor până la gradul al treilea inclusiv (în afară de descendenți) în cauzele având ca obiect partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
■ Soluțiile divergente pronunțate în practica judiciară
Dacă într-o primă opinie s-a apreciat că nu este posibilă ascultarea ca martori a rudelor și afinilor până la gradul al treilea inclusiv în cauzele având ca obiect partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, într-o altă orientare jurisprudențială s-a apreciat că este posibilă ascultarea acestor persoane ca martori.
■ Dispozițiile legale incidente în soluționarea problemei de drept
˅ Codul de procedură civilă
Art. 315 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sub denumirea marginală „Persoanele care nu pot fi ascultate ca martori”, prevede că nu pot fi martori rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv.
Potrivit art. 316 din același act normativ, în procesele privitoare la filiaţie, divorţ şi alte raporturi de familie se vor putea asculta rudele şi afinii prevăzuţi la art. 315, în afară de descendenţi.
Art. 919, situat în titlul I, „Procedura divorțului”, din cartea a VI-a „Proceduri speciale” C. proc. civ., cu denumirea „Cereri accesorii şi incidentale”, prevede la alin. (1):
La cerere, instanţa de divorţ se pronunţă şi cu privire la:
a) exercitarea autorităţii părinteşti, contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, locuinţa copilului şi dreptul părintelui de a avea legături personale cu acesta;
b) numele soţilor după divorţ;
c) locuinţa familiei;
d) despăgubirea pretinsă pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a desfacerii căsătoriei;
e) obligaţia de întreţinere sau prestaţia compensatorie între foştii soţi;
f) încetarea regimului matrimonial şi, după caz, lichidarea comunităţii de bunuri şi partajul acestora.
Art. 984, intitulat „Partajul judiciar”, are următorul conținut:
(1) Dacă părţile nu ajung la o înţelegere sau nu încheie o tranzacţie potrivit celor arătate la art. 983, instanţa va stabili bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii. Dacă se împarte o moştenire, instanţa va mai stabili datoriile transmise prin moştenire, datoriile şi creanţele comoştenitorilor faţă de defunct, precum şi sarcinile moştenirii.
Criteriile partajului sunt menționate la art. 988 din același act normativ, care prevede: La formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii sau îmbunătăţiri cu acordul celorlalţi coproprietari sau altele asemenea.
˅ Codul civil
Art. 357 C. civ., având denumirea marginală „Lichidarea comunității. Partajul”:
(1) În cadrul lichidării comunității, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor.
(2) În acest scop, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală.
(3) Dispozițiile art. 364 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
■ Soluția asupra problemei de drept și argumentele ce o fundamentează
Problema de practică neunitară vizează posibilitatea ascultării ca martori a rudelor şi afinilor prevăzuți de art. 315 C. proc. civ., în afară de descendenți, în cauzele având ca obiect partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
Dezlegarea chestiunii de practică neunitară depinde de modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. 316 C. proc. civ., care prevăd că în procesele privitoare la filiaţie, divorţ şi alte raporturi de familie se vor putea asculta rudele şi afinii prevăzuţi la art. 315, în afară de descendenţi.
Sintagma „procesele privitoare la (…) divorț” acoperă și ipoteza formulării unei cereri de partaj a bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei? Să fi avut în vedere legiuitorul accepțiunea restrânsă a termenului, aceea de cerere de desfacere a căsătoriei sau, dimpotrivă, sensul ei larg, acela de procedură de divorț?
Înclinăm spre această din urmă interpretare, pentru mai multe argumente.
Mai întâi, soluția rezultă din interpretarea gramaticală a art. 316 C. proc. civ., care se referă la „procesele de divorț”, iar nu la „cererile de divorț”. De altfel, alăturarea celorlalți termeni cuprinși în enumerare („procesele de filiație, divorț și alte raporturi de familie”) confirmă aceeași interpretare, legiuitorul neavând în vedere noțiunea de cereri în justiție, astfel cum sunt ele reglementate de art. 30 C. proc. civ.
Apoi, din art. 919 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., cuprins în reglementarea procedurii divorțului, rezultă, în mod neîndoielnic, că cererea de încetare a regimului matrimonial şi, după caz, lichidarea comunităţii de bunuri şi partajul acestora constituie cereri accesorii divorțului, susceptibile a fi formulate în procedura divorțului, adică într-un proces de divorț.
De altfel, remarcăm că aceeași problemă se poate ridica și cu privire la interpretarea noțiunii de partaj judiciar, având în vedere că din modalitatea de redactare a art. 984 alin. (1) C. proc. civ., care se referă la „Partajul judiciar”, rezultă că legiuitorul a conceput această noțiune într-un sens mai larg, care subsumează nu doar capătul de cerere având ca obiect „partajul propriu-zis”, dar și alte „cereri în materia partajului judiciar”53, precum cererile privind stabilirea bunurilor supuse împărţelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii.
Apoi, dacă acceptăm această interpretare largă a sintagmelor „procese privitoare la (…) divorț” și „partaj judiciar”, constatăm că rațiunea care l-a determinat pe legiuitor să prevadă excepția ascultării rudelor și afinilor în acest tip de cauze se regăsește pe deplin în ipoteza pe care o analizăm, aceste persoane fiind în măsură să cunoască cel mai bine, grație apropierii decurgând din relația de familie, elemente de fapt relevante pentru lichidarea comunităţii de bunuri, partajul acestora și stabilirea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia dintre soți din bunurile comune.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect partaj judiciar, ascultarea ca martori a rudelor sau a afinilor poate fi relevantă pentru aplicarea criteriului partajului referitor la efectuarea de construcţii sau îmbunătăţiri cu acordul celorlalţi coproprietari sau al altor criterii similare celor menționate în cuprinsul art. 988 C. proc. civ.
În ipoteza în care cererea de partaj al bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei ar fi formulată pe cale separată, distinct de procesul de divorț, aceasta s-ar încadra în sintagma „procese privitoare la alte raporturi de familie”, cuprinsă în art. 316 C. proc. civ.; astfel, art. 357 C. civ., având ca obiect de reglementare lichidarea comunității și partajul, este un text legal cuprins în cartea a II-a a Codului civil, intitulată „Despre familie”.
În concluzie, opinia I.N.M. este în sensul că rudele şi afinii prevăzuți de art. 315 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (în afară de descendenți) pot fi ascultați ca martori în cauzele având ca obiect partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
Opiniile exprimate de către participanții la întâlnire
În majoritate, participanții și-au însușit opinia I.N.M.
În minoritate, participanții au considerat că rudele şi afinii prevăzuți de art. 315 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (în afară de descendenți) nu pot fi ascultați ca martori în cauzele având ca obiect partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei (opinia minoritară exprimată în cadrul catedrei I.N.M.)
Partajează acest conținut:
