Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) a prezentat, la început de an, lista actualizată a tuturor serviciilor medicale la care au acces persoanele înscrise în programele naționale de sănătate, subliniind că aceste drepturi se acordă indiferent de statutul de asigurat sau neasigurat. Documentul stabilește în mod clar modul de acces, prevederile specifice fiecărui program și drepturile suplimentare oferite anumitor categorii vulnerabile de pacienți, consolidând astfel cadrul prin care statul urmărește să asigure continuitatea tratamentelor esențiale pentru boli grave sau cronice.
Potrivit CNAS, regimul serviciilor diferă în funcție de statutul pacientului – asigurat, neasigurat sau fără venituri – dar și în funcție de programul național în care acesta este inclus. Pacienții asigurați înscriși în programele naționale beneficiază atât de serviciile medicale, conexe, medicamentele, materialele sanitare și dispozitivele specifice programului lor, cât și de întregul pachet de servicii de bază acordat oricărei persoane asigurate. Practic, înscrierea într-un program național nu restrânge accesul la alte servicii medicale, ci dimpotrivă îl extinde și îl consolidează, asigurând pacienților continuitatea și predictibilitatea tratamentului.
O categorie specială o reprezintă pacienții fără venituri înrolați în programul național de oncologie, care, conform CNAS, dobândesc automat statutul de persoane asigurate pe toată durata tratamentului oncologic. Aceștia primesc atât medicația și investigațiile prevăzute în programul oncologic, cât și acces la întregul pachet de servicii de bază acordat persoanelor asigurate. Măsura este esențială, având în vedere complexitatea și costurile ridicate ale tratamentelor oncologice, precum și faptul că pacienții fără venituri sunt adesea printre cei mai vulnerabili în fața bolii.
În mod similar, pacienții neasigurați diagnosticați cu HIV/SIDA sau tuberculoză, odată înscriși în programele naționale dedicate, beneficiază nu doar de tratamentele specifice, ci și de toate serviciile incluse în pachetul de bază al persoanelor asigurate. Pentru pacienții cu tuberculoză, aceste drepturi sunt garantate până la vindecarea completă. În acest fel, programele naționale îndeplinesc o funcție esențială de sănătate publică, prevenind abandonul tratamentului, reducând transmiterea bolilor și protejând pacienții printr-un acces medical continuu și gratuit.
Ceilalți pacienți neasigurați înscriși în programele naționale de sănătate beneficiază, la rândul lor, de tratamentele, serviciile medicale, medicamentele și materialele specifice programului în care sunt incluși, strict pentru afecțiunea tratată. În plus, pentru aceste afecțiuni, ei pot accesa consultații și spitalizări necesare în pachetul de bază, până la vindecare, precum și serviciile din pachetul minimal al sistemului de sănătate. CNAS subliniază că înscrierea în aceste programe reprezintă o garanție a continuității îngrijirii medicale, chiar în absența unui statut de asigurat.
Pentru a oferi o imagine completă a accesului la servicii, CNAS detaliază și modul în care programele naționale sunt completate de serviciile din pachetul de bază. Astfel, pentru toți pacienții aflați în programe naționale, fie ei asigurați sau neasigurați, sunt incluse prescripțiile medicale pentru medicamente și materiale sanitare eliberate în regim ambulatoriu, accesul la spitalizare de zi și spitalizare continuă pentru administrarea tratamentului specific, precum și prescripțiile necesare la externare și documentele medicale obligatorii, cum ar fi scrisoarea medicală sau biletul de externare, conținând evaluarea stării de sănătate și recomandările terapeutice.
Un exemplu edificator este programul național de diabet zaharat, unde pacienții beneficiază de consultații la medicul de familie pentru prescrierea medicamentelor și pentru obținerea biletului de trimitere pentru investigația HbA1c, esențială pentru monitorizarea evoluției bolii. Consultațiile la medicul specialist sunt destinate exclusiv prescrierii tratamentului și materialelor sanitare specifice, iar în absența specialistului, rolul este preluat de un medic internist nominalizat de casa de asigurări. Investigația HbA1c poate fi efectuată pe baza biletului de trimitere emis în aceste condiții.
Pentru pacienții cu boli rare, cadrul este la fel de bine definit, fiind prevăzute consultații atât la medicul de familie, cât și la o gamă largă de specialiști – de la alergologie la genetică medicală și de la neurologie la oncologie – în funcție de specificul bolii. Aceasta reflectă caracterul complex al bolilor rare, care necesită monitorizare multidisciplinară și coordonare între specialități.
În programul de transplant, pacienții au acces la consultații atât la medicul de familie, cât și la specialiștii responsabili de monitorizarea post-transplant și de prescrierea tratamentului imunosupresor. Programele dedicate hemofiliei și talasemiei prevăd consultații la medicul hematolog, iar cele privind sănătatea femeii și copilului includ consultații la ginecologie și genetică medicală, precum și consiliere genetică.
Programele de boli endocrine, neurologice și sănătate mintală sunt, la rândul lor, completate prin consultații la specialiștii relevanți – endocrinologi, neurologi, neurologi pediatri, psihiatri și, în anumite cazuri, medici ATI, pentru prescrierea tratamentelor specifice și monitorizarea pacienților dependenți de substanțe.
Un aspect deosebit de important al noilor clarificări este faptul că pacienții neasigurați înscriși în programele naționale se pot prezenta direct la medicul de specialitate sau la spital, fără bilet de trimitere. Accesul direct elimină perioadele de așteptare și birocrația care ar putea întârzia inițierea sau continuarea tratamentului, o măsură vitală pentru bolnavii cronici sau cei cu afecțiuni severe.
CNAS mai arată că accesul la spitalizarea de zi pentru pacienții incluși în programele naționale se face fără niciun fel de condiționare financiară, tratamentele fiind decontate integral, la nivel realizat. Această prevedere îi vizează în special pe pacienții cu tuberculoză, HIV/SIDA, afecțiuni oncologice sau suspiciuni oncologice, categorii pentru care monitorizarea frecventă și tratamentele repetate sunt esențiale.
În ceea ce privește investigațiile paraclinice efectuate în ambulatoriu, CNAS introduce termene clare: pacienții oncologici trebuie să beneficieze de acestea în maximum cinci zile lucrătoare de la solicitare, iar pacienții cu diabet, boli rare, afecțiuni cardiovasculare, cerebrovasculare, neurologice sau boală cronică renală au dreptul, o dată pe an, la investigații de înaltă performanță precum RMN, CT, scintigrafie sau angiografie, tot într-un termen de maximum cinci zile. Celelalte investigații se efectuează în funcție de programări și în limita fondurilor disponibile prin contractele caselor de asigurări.
Prin aceste clarificări și extinderi ale accesului, CNAS consolidează rolul programelor naționale de sănătate ca instrumente fundamentale pentru protejarea și monitorizarea pacienților vulnerabili, indiferent de statutul lor socio-economic. Programele devin astfel o punte între statutul de asigurat și cel de neasigurat, oferind continuitate, tratament specializat și, în multe cazuri, acces echivalent cu cel al persoanelor asigurate. Sistemul privește aceste programe nu doar ca pe un sprijin individual pentru pacienți, ci și ca pe o măsură de sănătate publică, menită să reducă riscurile, să prevină complicațiile și să crească șansele de vindecare pentru bolile grave și cronice.
Partajează acest conținut:
