Din analiza coroborată a dispoziţiilor art. 5 pct. 18 şi ale art. 161 din Legea nr. 85/2014 rezultă că creanţele izvorând din raporturile de muncă se înscriu din oficiu în tabelul de creanţe şi au prioritate faţă de creanţele chirografare la distribuirea sumelor obţinute din valorificarea activelor debitorului.
Astfel, în cazul în care creanţa pretinsă de unul dintre creditori decurge dintr-un raport de muncă, reiese că aceasta ar avea prioritate în procedura falimentului faţă de creanţa chirografară înscrisă de alt creditor în tabelul definitiv de creanţe.
În aceste condiţii, este justificat interesul creditorului chirografar în formularea cererii de intervenţie accesorie, în favoarea societăţii aflate în insolvenţă, în cadrul litigiului de muncă dintre aceasta şi celălalt creditor, interesul constând în obţinerea unei soluţii de respingere a pretenţiilor acestuia, în scopul de a înlătura astfel riscul înscrierii în tabelul creanţelor a unei creanţe care ar avea prioritate faţă de creanţa sa.
Prin urmare, soluţia instanţei, de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie accesorie pentru lipsa interesului, este greşită, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
I.C.C.J., Secţia a II-a civilă, decizia nr. 289 din 19 februarie 2019
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la 3 august 2017, contestatoarea A. a chemat în judecată pe intimata S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa:
1. să anuleze decizia de concediere nr. 296 din 3 iulie 2017;
2. să dispună reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior concedierii;
3. să oblige intimata la plata salariilor de la data concedierii şi până la data reintegrării efective, precum şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat;
4. să oblige intimata la plata dobânzilor legale de la data la care ar fi trebuit plătit fiecare salariu şi până la plata efectivă;
5. să oblige intimata la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 76-78 din Codul muncii.
Prin sentinţa civilă nr. 364 din 24 mai 2018, Tribunalul Sibiu, Secţia I civilă a admis excepția tardivității invocării prescripției dreptului de a aplica sancțiunea disciplinară și a respins ca tardivă excepția prescripției, invocată de contestatoare; a admis contestația formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L., prin administrator judiciar C.I.I. C.; a anulat decizia de concediere nr. 296 din 3 iulie 2017 și a dispus reîncadrarea contestatoarei pe postul deținut anterior în cadrul societății intimate; a obligat intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri echivalente cu drepturile salariale indexate, majorate, reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la momentul concedierii şi până la reintegrarea efectivă, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor sume, de la scadența fiecărui drept salarial și până la data plăţii.
Împotriva acestei sentinţe, S.C. B. S.R.L., prin administrator judiciar C.I.I. C., a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, Secţia I civilă la 23 iulie 2018.
D. a formulat cerere de intervenţie accesorie în susţinerea apelului declarat de apelanta S.C. B. S.R.L., prin administrator judiciar C.I.I. C.
În drept, cererea de intervenţie accesorie a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 63 C. proc. civ.
Prin încheierea din 11 decembrie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie formulată de D.
Împotriva acestei încheieri D. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea încheierii atacate şi admiterea cererii de intervenţie accesorie.
În motivare, autorul recursului a susţinut, în esenţă, că are atât calitatea de asociat fondator, cât şi de creditor chirografar al S.C. B. S.R.L., deţinând creanţa cu valoarea cea mai ridicată în procedura insolvenţei.
În acest sens, recurentul a învederat că a creditat societatea, motiv pentru care, la data deschiderii procedurii de insolvenţă, a formulat o cerere de admitere a creanţei în tabelul creditorilor, în temeiul art. 102 alin. 1 din Legea nr. 85/2014.
În urma verificării înscrisurilor anexate cererii, recurentul a fost înscris în tabelul definitiv al creanţelor admise împotriva debitoarei S.C. B. S.R.L cu o creanţă în cuantum de 169.443 lei.
Din balanţa de verificare contabilă din 31 august 2018 rezultă că în contul 4551, „acţionari/asociaţi – conturi curente”, este înscrisă suma de 169.638 lei, creditor fiind D.
Recurentul a mai arătat că în şedinţa adunării creditorilor din 25 mai 2017 a fost desemnat membru în comitetul creditorilor al societăţii B. S.R.L., reprezentând categoria creditorilor chirografari.
Deşi a depus la dosarul cauzei tabelul definitiv al creanţelor, instanţa de apel nu l-a avut în vedere la pronunţarea soluţiei asupra cererii de intervenţie accesorie.
Astfel, recurentul a învederat că interesul său rezultă atât din calitatea sa de creditor, cât şi din cea de asociat al societăţii B. S.R.L.
Autorul căii de atac a mai prezentat o serie de critici care vizează fondul litigiului dedus judecăţii.
Recurentul nu a indicat motivele de casare pe care îşi întemeiază recursul.
Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte a reţinut următoarele:
Recurentul susţine, în esenţă, că interesul său de a interveni în proces decurge atât din calitatea de asociat fondator, cât şi din cea de creditor chirografar al S.C. B. S.R.L.
Deşi autorul căii de atac nu a indicat în drept motivele de casare pe care îşi întemeiază recursul, criticile dezvoltate în cuprinsul cererii de recurs pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ., întrucât este criticată soluţia de respingere a cererii de intervenţie accesorie din perspectiva interesului în formularea acestei cereri.
În legătură cu aceste critici, instanţa supremă constată că cererea de intervenţie accesorie a fost formulată într-un litigiu de muncă.
Prin formularea contestaţiei împotriva deciziei de concediere, A. urmăreşte reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior, precum şi recunoaşterea pe cale judiciară a unei creanţe împotriva societăţii S.C. B. S.R.L., constând în drepturile salariale şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în baza contractului de muncă.
Instanţa supremă constată că intimata S.C. B. S.R.L. se află în procedura insolvenţei, ce face obiectul dosarului nr. y/85/2017, aflat pe rolul Tribunalului Sibiu, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi, totodată, că recurentul D. este înscris în tabelul definitiv de creanţe cu o creanţă chirografară.
Potrivit art. 5 pct. 18 din Legea nr. 85/2014, „creanţe salariale sunt creanţele ce izvorăsc din raporturi de muncă şi raporturi asimilate între debitor şi angajaţii acestuia. Aceste creanţe sunt înregistrate din oficiu în tabelul de creanţe de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar”.
Conform art. 161 din Legea nr. 85/2014, „creanţele se plătesc, în cazul falimentului, în următoarea ordine: 3. creanţele izvorâte din raporturi de muncă; 9. alte creanţe chirografare”.
Din analiza coroborată a textelor de lege anterior evocate rezultă că creanţele izvorând din raporturile de muncă se înscriu din oficiu în tabelul de creanţe şi au prioritate faţă de creanţele chirografare la distribuirea sumelor obţinute din valorificarea activelor debitorului.
Cum creanţa pretinsă de intimata A. în prezentul litigiu decurge dintr-un raport de muncă rezultă că aceasta ar avea prioritate în procedura falimentului faţă de creanţa chirografară cu care a fost înscris recurentul D. în tabelul definitiv de creanţe.
În aceste condiţii, interesul recurentului D. de a interveni în proces, în favoarea societăţii B. S.R.L., constă în obţinerea unei soluţii de respingere a pretenţiilor intimatei A. împotriva acestei societăţi, în scopul de a înlătura astfel riscul înscrierii în tabelul creanţelor a unei creanţe care ar avea prioritate faţă de creanţa sa.
Prin urmare, instanţa supremă apreciază că soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie accesorie pentru lipsa interesului este greşită, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ.
Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 497 teza I C. proc. civ., a admis recursul declarat de recurentul D. împotriva încheierii din 11 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia I civilă în dosarul nr. x/85/2017, a casat încheierea atacată şi a trimis cauza spre o nouă judecată a cererii de intervenţie accesorie aceleiaşi curţi de apel.
Partajează acest conținut:
