În cazul în care procurorul ierarhic superior constată lipsa unei anchete efective, infirmă ordonanţa de clasare şi dispune redeschiderea urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea şi temeinicia ordonanţei prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale şi, constatând nerespectarea obligaţiei de a efectua o anchetă efectivă, confirmă redeschiderea urmăririi penale.
I.C.C.J., Secţia penală, judecător de cameră preliminară, încheierea nr. 211 din 11 iunie 2020
Prin ordonanţa din data de 26 noiembrie 2019 dată în dosarul nr. X. al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia pentru investigarea infracțiunilor din justiție, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerea penală formulată de petentul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de compromitere a intereselor justiţiei, prevăzută în art. 277 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu există.
Împotriva ordonanţei de clasare, petentul A. a formulat plângere la procurorul-şef, la data de 7 ianuarie 2020, apreciind ordonanţa de clasare ca nelegală, motivând că în expozitivul acesteia au fost reţinute, pe de o parte, elemente străine cauzei, iar pe de altă parte, există împrejurări care nu au a fost supuse examinării de către organele de cercetare penală.
Prin ordonanţa nr. Y. din data de 18 mai 2020 emisă de procurorul-șef adjunct al Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus admiterea plângerii formulate de petentul A., infirmarea ordonanţei de clasare nr. X. din data de 26 noiembrie 2019 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, redeschiderea şi completarea urmăririi penale cu privire la toate faptele.
În conformitate cu dispoziţiile art. 335 alin. (4) C. proc. pen., dosarul s-a înaintat la judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea confirmării redeschiderii urmăririi penale.
Pentru a dispune astfel, s-au reținut următoarele:
Pentru realizarea obiectului urmăririi penale, organele de cercetare penală au obligaţia ca, după sesizare, să caute şi să strângă datele ori informaţiile cu privire la existenţa infracţiunilor şi identificarea persoanelor care au săvârşit infracţiuni, să ia măsuri pentru limitarea acestora, să strângă şi să administreze probele, cu respectarea principilor legalităţii şi loialităţii.
În raport cu prevederile expuse, procurorului de caz îi revine sarcina de a aprecia elementele de probă administrate de acestea, pentru ca petenţilor să li se garanteze dreptul la o cercetare penală efectivă, sens în care s-a constatat că această împrejurare nu este aplicată în speţă.
De asemenea, dispoziţiile Codului de procedură penală prevăd că organele judiciare au obligaţia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului; or, în cauză nu au fost administrate mijloace de probă care să releve principiul enunţat.
În acest context, s-a reţinut că în cuprinsul ordonanţei de clasare nr. X. nu au fost analizate aspectele învederate, cu privire la infracţiunea de compromitere a intereselor justiţiei, precum şi faptul că esenţa motivării nu se mulează pe conţinutul aspectelor sesizate prin plângerea penală, împrejurare care face ca între situaţia de fapt şi expunerea motivelor în baza cărora a fost dispusă soluţia să existe o discrepanţă, care nu poate oferi ordonanţei prezumţiile pe care legea i le oferă.
Această situaţie, în cazul în care nu ar fi îndreptată, ar echivala cu un refuz al respectării dreptului petentului la un proces echitabil.
De asemenea, o importanţă deosebită o are şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a pronunţat o multitudine de hotărâri împotriva României în ceea ce priveşte lipsa unei anchete efective, reamintind aici cauzele Rupa împotriva României – Hotărârea din 16 decembrie 2008, Archip împotriva României – Hotărârea din 27 septembrie 2011, Poede împotriva României – Hotărârea din 15 noiembrie 2015, Gheorghiţă şi Alexe împotriva României – Hotărârea din 31 mai 2016.
În aceste cauze s-a constatat că nu a fost efectuată o anchetă efectivă, cu toate că s-a constituit dosar penal şi ar fi trebuit întreprinse anumite activităţi de cercetare penală.
Judecătorul de cameră preliminară, examinând actele dosarului, reține, în principal, următoarele:
Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară constată, în conformitate cu dispoziţiile art. 335 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 335 alin. (1) C. proc. pen., că sunt îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de lege pentru redeschiderea urmăririi penale, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 335 alin. (1) C. proc. pen., „dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanţa şi dispune redeschiderea urmăririi penale.”
Alin. (4) al aceluiaşi articol statuează că „redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile, sub sancţiunea nulităţii. Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra legalităţii şi temeiniciei ordonanţei prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale.”
De asemenea, potrivit art. 332 C. proc. pen., urmărirea penală poate fi reluată în caz de:
a) încetare a cauzei de suspendare;
b) restituire a cauzei de către judecătorul de cameră preliminară;
c) redeschidere a urmăririi penale.
Reluarea urmăririi penale nu poate avea loc dacă a intervenit o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal.
Din analiza textelor invocate anterior se constată că redeschiderea urmăririi penale are un conţinut mai restrâns decât instituţia reluării urmăririi penale, dar, în ambele situaţii, se tinde spre o reactivare a urmăririi penale, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.
Funcţiunea proprie reluării urmăririi penale este aducerea procesului penal pe linia de desfăşurare normală, cauza revenind în stadiul procesual anterior.
Pentru reluarea urmăririi penale trebuie să fie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:
a) să existe una din situaţiile prevăzute în art. 332 alin. (1) lit. a)-c) C. proc. pen.;
b) să nu fi intervenit între timp vreunul din cazurile prevăzute în art. 16 C. proc. pen., care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau exercitarea acesteia;
c) pentru a putea fi reluată urmărirea penală, trebuie ca aceasta să se dispună printr-o ordonanţă a procurorului în toate situaţiile.
Redeschiderea urmăririi penale se dispune în următoarele cazuri:
a) dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea (art. 335 alin.1 C. proc. pen.). În această ipoteză, legiuitorul recunoaşte procurorului ierarhic superior celui care a dispus soluţia posibilitatea ca, în cadrul controlului ierarhic efectuat din oficiu sau la plângere, potrivit art. 339 C. proc. pen., să redeschidă urmărirea penală;
b) dacă au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea (art. 335 alin. 2 C. proc. pen.);
c) când suspectul sau inculpatul nu şi-a îndeplinit cu rea-credinţă obligaţiile stabilite la momentul renunţării la urmărirea penală (art. 335 alin. 3 C. proc. pen.);
d) dacă s-a dispus clasarea şi judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. b) şi alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., admite plângerea şi trimite cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale.
Cu referire expresă la reluarea urmăririi penale în caz de redeschidere, art. 335 alin. (4) C. proc. pen. stabileşte că aceasta trebuie supusă, în termen de cel mult 3 zile, sub sancţiunea nulităţii, confirmării judecătorului de cameră preliminară, care hotărăşte asupra legalităţii şi temeiniciei ordonanţei procurorului dată în condiţiile art. 335 alin. (1) – (3) C. proc. pen., prin dispoziţia judecătorului cauza revenind la acelaşi stadiu procesual, respectiv în faza urmăririi penale.
Rezultă, deci, că, în procedura confirmării reglementată de dispoziţiile art. 335 alin. (4) C. proc. pen., controlul efectuat de judecătorul de cameră preliminară vizează legalitatea şi temeinicia actului procedural prin care s-a dispus infirmarea sau, după caz, revocarea ordonanţei de clasare şi redeschiderea urmăririi penale, prin verificarea respectării termenului de sesizare, a competenţei instanţei, dar şi a organului desemnat să pronunţe o asemenea soluţie, a incidenţei vreunuia dintre cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale ori continuare a procesului penal, a corespondenţei dintre prevederile invocate ca temei al soluţiei şi situaţia concretă din cauză, precum şi a motivelor pe care se sprijină ordonanţa procurorului de reluare a urmăririi penale.
În această procedură, judecătorul de cameră preliminară nu este chemat să stabilească nicio încadrare juridică certă şi nicio vinovăţie concretă, sigură, ci să constate dacă procurorul a efectuat o instrucţie penală completă, efectivă sau, dimpotrivă, incompletă, care impune reluarea cercetării penale pentru stabilirea existenţei sau, dimpotrivă, a lipsei probelor ori a insuficienţei acestora care împiedică trimiterea în judecată a unei persoane.
Prin urmare, redeschiderea urmăririi penale ca urmare a controlului ierarhic presupune îndeplinirea a două cerinţe, şi anume: a) existenţa, în cauză, a unei soluţii de clasare şi b) constatarea, ulterioară, a inexistenţei împrejurării pe care aceasta se întemeia, controlul fiind efectuat de procurorul ierarhic superior celui care a dispus respectiva soluţie, care, în urma analizării tuturor aspectelor de legalitate, o infirmă şi dispune reluarea cercetărilor.
În cauza dedusă judecăţii, judecătorul de cameră preliminară, în procedura confirmării redeschiderii urmăririi penale, constată, pe de o parte, caracterul lacunar, superficial, incomplet, aproape formal al cercetărilor care au condus la adoptarea ordonanţei de clasare din 26 noiembrie 2019 dată în dosarul nr. X. al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia pentru investigarea infracțiunilor din justiție, iar pe de altă parte, legalitatea şi temeinicia ordonanţei nr. Y. din data de 18 mai 2020 emisă de procurorul-șef adjunct, prin care s-a constatat lipsa unei anchete efective, pentru lămurirea împrejurărilor de fapt ce se impuneau a fi elucidate raportat la conţinutul sesizării.
Petentul A. a formulat la data de 26 noiembrie 2018 plângere, prin care a solicitat cercetarea ofiţerilor de poliţie, a magistraţilor procurori, precum şi a magistraţilor judecători, care au efectuat urmărirea penală şi au dispus măsuri în dosarul penal nr. Z. al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală, având ca obiect săvârşirea infracţiunilor de compromitere a intereselor justiţiei prevăzută în art. 277 alin. (1) C. pen., influenţare a declaraţiilor prevăzută în art. 272 C. pen., mărturie mincinoasă prevăzută în art. 273 C. pen. şi inducere în eroare a organelor judiciare prevăzută în art. 268 C. pen.
În cauză, raportat la conţinutul sesizării, se impunea a fi efectuate cercetări efective, pentru a se stabili dacă sunt sau nu indicii cu privire la săvârşirea infracţiunilor cu privire la care petentul A. a formulat plângerea.
Judecătorul de cameră preliminară constată că motivele care au stat la baza ordonanţei de clasare se rezumă la prezentarea unor aspecte care nu corespund elementelor învederate în sesizare, în lipsa unei verificări efective a susţinerilor petentului.
Judecătorul de cameră preliminară constată elemente de generalitate, ceea ce conturează, fără echivoc, lipsa unei anchete efective, necesară şi absolut obligatorie, care impunea identificarea elementelor de fapt şi a condiţiilor în care se presupune că s-ar fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, în contextul în care faptele penale care au făcut obiectul sesizării penale nu au fost analizate.
Judecătorul de cameră preliminară constată că redeschiderea urmăririi penale se impune și prin prisma deciziilor pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu privire la obligația statului de a face o anchetă efectivă.
Pe cale de consecinţă, judecătorul de cameră preliminară, având în vedere carențele anchetei, apreciază că se impune reluarea cercetărilor, constatându-se legalitatea și temeinicia ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Această procedură permite administrarea oricărei probe pentru lămurirea situației de fapt și aflarea adevărului, obligând organele de urmărire penală la respectarea tuturor dispozițiilor legale aplicabile în faza de urmărire penală.
În raport de considerentele expuse, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 335 alin. (4) C. proc. pen., a confirmat redeschiderea urmăririi penale în dosarul nr. X. al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, dispusă prin ordonanţa din 18 mai 2020 emisă de procurorul-şef adjunct al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie.
Partajează acest conținut:
