În Monitorul Oficial nr. 868/23.IX.2025 a fost publicată Decizia nr. 271 din 30 iunie 2025 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Galați – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale privind interpretarea art. 49 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, stabilind că perioada în care o persoană care îndeplinea funcția de consilier juridic a satisfăcut stagiul militar obligatoriu, iar ulterior a fost numită în magistratură reprezintă vechime în muncă.
În motivarea deciziei, Înalta Curte de Casație și Justiție arată că în interpretarea art. 211 alin. (1) și art. 282 alin. (3) din Legea nr. 303/2022 (forma în vigoare înainte de data de 1.01.2024), precum și a art. 82-86 din Legea nr. 303/2024, raportate la dispozițiile art. 49 din Legea nr. 263/2010 și art. 1 și 3 din Legea nr. 46/1996, perioada în care o persoană care îndeplinea funcția de consilier juridic a satisfăcut stagiul militar obligatoriu, iar ulterior a fost numită în magistratură reprezintă vechime în magistratură.
Prealabil analizei textelor de lege supuse interpretării, seimpun a fi evocate dispozițiile celor două legi privind statutul judecătorilor și al procurorilor referitoare la vechimea în magistratură, ca o condiție de acces la beneficiul pensiei de serviciu.
Astfel, potrivit art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 (forma în vigoare înainte de data de 1.01.2024), „Judecătorii, procurorii, judecătorii de la Curtea Constituțională, magistrații asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, indiferent de vârstă, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcțiile de judecător, procuror, judecător de la Curtea Constituțională, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție și la Curtea Constituțională, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, judecător financiar, procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, grefier cu studii superioare juridice, consilier juridic sau jurisconsult se pot pensiona la cerere și pot beneficia de o pensie de serviciu în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării”.
Ulterior datei de 1.01.2024, Legea nr. 303/2022, astfelcum a fost modificată prin Legea nr. 282/2023, prevede că „Judecătorii, procurorii, judecătorii de la Curtea Constituțională, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională, precum și personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 221 alin. (1), cu o vechime de cel puțin 25 de ani realizată numai în aceste funcții, se pot pensiona la împlinirea vârstei de 60 de ani și pot beneficia de o pensie de serviciu în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media indemnizațiilor de încadrare brute lunare și a sporurilor avute în ultimele 48 de luni de activitate înainte de data pensionării. Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net avut în ultima lună de activitate înainte de data pensionării”.
De asemenea, potrivit art. II din Legea nr. 282/2023,„prin derogare de la prevederile art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, pentru judecătorul, procurorul, judecătorul de la Curtea Constituțională, magistratul-asistent de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională sau personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 221 alin. (1) din aceeași lege, aflat în funcție la data intrării în vigoare a prezentei legi, la calculul vechimii de cel puțin 25 de ani se poate lua în considerare, eșalonat, în funcție de anul pensionării, și o perioadă maximă de 5 ani în care judecătorul, procurorul sau magistratul-asistent ori personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 221 alin. (1) din aceeași lege a îndeplinit funcțiile de judecător financiar, procuror financiar sau consilier de conturi la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, avocat, notar, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, grefier cu studii superioare juridice, consilier juridic sau jurisconsult, după cum urmează:
a) în perioada 1 ianuarie 2024-31 decembrie 2031, poate fi valorificată o vechime de cel mult 5 ani în aceste funcții; b) în perioada 1 ianuarie 2032-31 decembrie 2039, poate fi valorificată o vechime de cel mult 4 ani în aceste funcții; c) în perioada 1 ianuarie 2040-31 decembrie 2047, poate fi valorificată o vechime de cel mult 3 ani în aceste funcții; d) în perioada 1 ianuarie 2048-31 decembrie 2054, poate fi valorificată o vechime de cel mult 2 ani în aceste funcții; e) în perioada 1 ianuarie 2055-31 decembrie 2061, poate fi valorificată o vechime de cel mult un an în aceste funcții”.
Cu privire la aceste texte de lege, Înalta Curte de Casațieși Justiție — Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept a statuat prin Decizia nr. 90 din 25 noiembrie 2024 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 22 ianuarie 2025) că, „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 282 alin. (3) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, prin raportare la art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, modificată prin Legea nr. 282/2023 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, perioada în care magistratulasistent a îndeplinit funcția de avocat nu poate fi valorificată la stabilirea dreptului la pensie după data de 1.01.2024, cu excepția situației derogatorii stabilite prin art. II din Legea nr. 282/2023”.
Potrivit art. III din Legea nr. 282/2023, „(2) Persoaneleprevăzute la art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, cărora le-au fost emise decizii de pensionare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se consideră că îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit prin aceste decizii potrivit reglementărilor anterioare intrării în vigoare a prezentei legi. (3) Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător și persoanelor care au decizii de pensionare emise după data intrării în vigoare a prezentei legi în baza unor cereri înregistrate la casele de pensii înainte de data intrării în vigoare a acesteia, precum și celor care îndeplinesc condițiile de pensionare până la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Art. 282 alin. (3) din Legea nr. 303/2022 stabilește că „persoanele care au beneficiat de vechime în magistratură în temeiul Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, își păstrează această vechime”.
În acest sens, potrivit art. 82 alin. (1) și (2) din Legeanr. 303/2004, „Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, magistrații-asistenți de la Curtea Constituțională și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcția de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi se pot pensiona la cerere și pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării; judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi se pot pensiona la cerere, înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani, și beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în funcția de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum și în funcția de judecător la Curtea Constituțională, judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi.
La calcularea acestei vechimi se iau în considerare și perioadele în care judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și judecătorul de la Curtea Constituțională, judecătorul, procurorul financiar și consilierul de conturi la secția jurisdicțională a Curții de Conturi a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult”.
Art. 86 din Legea nr. 303/2004 definește expresvechimea în magistratură, aplicabilă și persoanelor prevăzute la art. 82 alin. (1) și (2), ca „perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, judecător la Curtea Constituțională, judecător financiar, procuror financiar, consilier de conturi în secția jurisdicțională a Curții de Conturi, auditor de justiție, personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), magistrat-asistent, grefier cu studii superioare juridice, avocat, notar, asistent judiciar, consilier juridic, personal de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi sau al Consiliului Legislativ, cadru didactic din învățământul juridic superior acreditat”.
Se constată, așadar, că legiuitorul a modificat condițiile șicriteriile de acordare a pensiilor de serviciu, așa încât posibilitatea de valorificare a perioadei în care au fost exercitate și alte funcții de specialitate juridică depinde de legea aplicabilă fiecărui caz în parte.
În acest context legislativ, cea de-a doua parte a întrebăriiadresate de instanța de trimitere, referitoare la posibilitatea asimilării perioadei în care o persoană îndeplinea funcția de consilier juridic cu vechimea în magistratură, nu poate face obiectul prezentei dezlegări, necesitând o analiză de la caz la caz.
Mecanismul hotărârii preliminare pentru dezlegarea uneichestiuni de drept oferă o interpretare în drept cu caracter de principiu asupra unei norme legale, stabilită ca incidentă cauzei de către instanța de trimitere, și nu unor situații particulare.
Pentru aceste considerente se impune reformulareaîntrebării adresate de instanța de trimitere, prin restrângerea sa la modul de interpretare a dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 263/2010 și a art. 1 și art. 3 din Legea nr. 46/1996, în sensul de a se stabili dacă perioada în care o persoană care îndeplinea funcția de consilier juridic a satisfăcut stagiul militar obligatoriu reprezintă vechime în funcția de consilier juridic.
Pentru a răspunde acestei întrebări se observă că art. 3 din Legea nr. 46/1996 prevede că serviciul militar este obligatoriu pentru toți bărbații, cetățeni români, iar timpul cât o persoană îndeplinește serviciul militar constituie vechime în muncă.
Dispoziții similare se regăsesc și în Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populației pentru apărare, cu modificările și completările ulterioare, art. 3 alin. (6) statuând că „perioada de timp în care o persoană îndeplinește serviciul militar activ sau alternativ ori este concentrată sau mobilizată constituie vechime în serviciu ori vechime în muncă, după caz, precum și stagiu de cotizare la sistemul public de asigurări sociale.()”
Succesiv, Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurărisociale de stat și asistență socială [art. 20 alin. (2) lit. a)], Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale [art. 38 alin. (1) lit. c)] și Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice [art. 49 alin. (1) lit. c)] au prevăzut expres că în sistemul public de pensii se asimilează stagiului de cotizare și perioadele necontributive, denumite în continuare perioade asimilate, în care asiguratul a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită.
Prin urmare, potrivit dispozițiilor legale expuse anterior,perioada în care o persoană îndeplinește stagiul militar obligatoriu reprezintă vechime în muncă și, deopotrivă, stagiu de cotizare la sistemul public de asigurări sociale.
Ceea ce legea nu prevede expres este dacă stagiulmilitar reprezintă sau nu vechime în funcție/specialitate și, în cazul particular ce face obiectul sesizării, în funcția de consilier juridic.
În legislația națională noțiunea de „vechime înspecialitate” se regăsește doar în cazul funcționarilor publici, art. 424 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, stabilind că aceasta este vechimea dobândită în temeiul unui contract individual de muncă, al unui raport de serviciu sau ca profesie liberală, demonstrată cu documente corespunzătoare de către persoana care a desfășurat o activitate într-o funcție de specialitate corespunzătoare profesiei sau specializării sale.
În sens larg, doctrina a definit conceptul de „vechime înfuncție”/„vechime în specialitate” ca perioada de timp în care o persoană a lucrat în activități corespunzătoare funcției (meseriei) în care urmează să fie încadrată sau promovată; de fapt, este vechime în meserie (pentru muncitori) și vechime în funcție (pentru celelalte categorii de personal). Ea constituie o specie a vechimii în muncă.
Într-adevăr, pentru ca o perioadă de timp să fie considerată vechime în specialitate ea trebuie să fie, în primul rând, recunoscută ca vechime în muncă (a se vedea Alexandru Țiclea, „Dreptul muncii”, ediția a VIII-a, revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2022, pagina 272).
Pe de altă parte, nici cele două acte normative care aureglementat succesiv profesia de consilier juridic — Decretul nr. 143/1955 privitor la organizarea și funcționarea Oficiilor Juridice și Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic — nu conțin dispoziții referitoare la perioadele care ar putea fi asimilate vechimii în funcția de consilier juridic.
Singurele prevederi în acest sens sunt cele cuprinse înart. 1 din Decretul nr. 474/1971 privind vechimea în munca juridică a absolvenților cu diplomă ai facultăților de drept, care ocupă funcții în sistemul organelor locale ale administrației de stat, stabilindu-se că „se consideră vechime în muncă juridică perioada de activitate desfășurată de absolvenți cu diplomă ai facultăților de drept, în funcția de secretar al comitetului executiv al consiliului popular, precum și în alte funcții pentru care se cer studii juridice superioare, din sistemul organelor locale ale administrației de stat; se consideră vechime în muncă juridică și perioada de activitate desfășurată de absolvenți cu diplomă ai facultăților de drept în funcțiile eligibile, de președinte, primvicepreședinte sau vicepreședinte al comitetului executiv al consiliului popular; de asemenea, se consideră vechime în muncă juridică și perioada de activitate desfășurată de absolvenți cu diplomă ai facultăților de drept în funcțiile prevăzute de alineatele precedente, la fostele sfaturi populare”.
Pentru a lămuri, așadar, chestiunea de drept referitoarela posibilitatea de a asimila stagiul militar obligatoriu cu vechimea în funcție/specialitate, se impun a fi analizate dispozițiile generale cuprinse în cele două legi care reglementează pregătirea populației pentru apărare.
Astfel potrivit art. 68 alin. 1 din Legea nr. 46/1996, „recruțiichemați pentru îndeplinirea serviciului militar în termen primesc de la agenții economici, de la instituțiile publice ori de la organele și autoritățile administrației publice la care sunt încadrați toate drepturile la zi, inclusiv compensația în bani a concediului de odihnă neefectuat”, iar, potrivit art. 69, „contractele de muncă ale salariaților chemați pentru îndeplinirea serviciului militar în termen sau cu termen redus ori pentru concentrare se mențin în condițiile prevăzute de lege”.
Și Legea nr. 446/2006 a preluat, inițial, în art. 73 alin. (1) prevederea potrivit căreia contractele de muncă ale salariaților chemați pentru îndeplinirea serviciului militar în termen ori pentru concentrare se mențin, în condițiile prevăzute de lege, modificarea ulterioară, prin Legea nr. 128/2012, fiind în sensul următor: „contractele de muncă ale salariaților chemați pentru îndeplinirea serviciului militar în termen, pentru concentrare/ mobilizare sau pentru participarea la antrenamentele/exercițiile de mobilizare se suspendă în condițiile prevăzute de lege”. Așadar, efectuarea stagiului militar obligatoriu nu reprezenta prin ea însăși o cauză de suspendare a contractului de muncă.
Din interpretarea corelată a acestor dispoziții cu celeenunțate anterior, referitoare la vechimea în muncă, reiese că perioada efectuării stagiului militar obligatoriu reprezintă deopotrivă vechime în muncă și vechime în specialitate/în funcție.
Concluzia logică, firească, a faptului că raportul demuncă subzistă și pe perioada stagiului militar obligatoriu este aceea că persoana în cauză păstrează funcția pe care o avea la momentul încorporării. Aceasta, întrucât întreruperea activității nu s-a realizat ca urmare a opțiunii sale, ci prin asumarea unei obligații legale, neîndeplinirea activităților specifice funcției în perioada stagiului militar fiind determinată de cauze obiective, neimputabile.
Se impune, așadar, a considera că perioada efectuării stagiului militar obligatoriu reprezintă vechime în muncă și în funcție, iar în cazul concret al prezentei sesizări reprezintă vechime în funcția de consilier juridic.
Raționamentul juridic expus se impune cu atât mai mult cu cât este în consonanță cu cel ce a condus la pronunțarea Deciziei nr. 11 din 20 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 12 aprilie 2023, prin care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că, „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 82 alin. (2), art. 86 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 49 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, art. 1 și art. 3 alin. (3) din Legea nr. 46/1996 privind pregătirea populației pentru apărare, cu modificările și completările ulterioare, perioada în care, după numirea în magistratură, judecătorul sau procurorul a satisfăcut stagiul militar obligatoriu constituie vechime în magistratură”.
În considerentele deciziei s-a reținut că „atâta vreme câtlegea organică specială privind statutul magistraților — Legea nr. 303/2004 — nu face referire expresă la situația magistratului aflat în efectuarea stagiului militar obligatoriu și, deci, nu oferă o soluție legislativă pentru această ipoteză, completarea acestei norme se impune a se face cu norma generală în domeniul protecției sociale, respectiv Legea nr. 263/2010, ținând seama de raportul dintre norma generală și cea specială, atunci când aceasta din urmă nu cuprinde dispoziții exprese care să epuizeze domeniul său de reglementare”.
Mutatis mutandis, câtă vreme Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic nu face referire la situația consilierului aflat în efectuarea stagiului militar obligatoriu, se impune completarea acesteia cu norma generală în domeniul protecției sociale, respectiv Legea nr. 263/2010, care prevede în art. 49 alin. (1) lit. c) că în sistemul public de pensii se asimilează stagiului de cotizare și perioadele necontributive, denumite în continuare perioade asimilate, în care asiguratul a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită.
Prin urmare, se va răspunde la întrebarea adresată deinstanța de trimitere, astfel cum a fost reformulată, în sensul că, în interpretarea art. 49 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, și a art. 1 și art. 3 din Legea nr. 46/1996 privind pregătirea populației pentru apărare, cu modificările și completările ulterioare, perioada în care o persoană care îndeplinea funcția de consilier juridic a satisfăcut stagiul militar obligatoriu reprezintă vechime în funcția de consilier juridic.
