Ministerul Justiției a anunțat luni inițierea unei ample consultări publice pe tema modificării Codului Penal, cu scopul de a introduce femicidul ca infracțiune distinctă și de a înăspri sancțiunile pentru toate formele de omor comise pe criterii de ură sau discriminare. În proiectul supus dezbaterii, instituția propune ca pedepsele să ajungă până la detențiune pe viață sau, alternativ, închisoare între 15 și 25 de ani.
Anunțul vine pe fondul unui val de cazuri dramatice de violență împotriva femeilor, care au generat un val de revoltă la nivel național și au readus în prim-plan întrebarea: cât de protejate sunt, în fapt, categoriile vulnerabile în fața violenței extreme?
Într-un comunicat oficial, Ministerul Justiției a precizat că intenționează să modifice articolul 189 din Codul Penal, cel care reglementează omorul calificat, prin adăugarea unor circumstanțe agravante speciale. Printre acestea, se numără suprimarea vieții unei persoane pentru motive legate de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică sau infecție HIV/SIDA.
„În aceste cazuri, fapta ar urma să constituie infracțiunea de omor calificat pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă alternativ cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani”, se arată în documentul instituției.
Practic, ministerul propune nu doar ajustarea unui articol de lege, ci o schimbare de paradigmă: recunoașterea explicită a crimelor motivate de ură ca amenințări majore la adresa coeziunii sociale și a drepturilor fundamentale.
Cea mai semnificativă propunere rămâne însă introducerea distinctă a femicidului. Definiția este clară: uciderea unei femei din motive legate de gen. În prezent, Codul Penal nu diferențiază această formă de crimă de omorul în general, deși statisticile și realitatea socială arată că este vorba despre un fenomen aparte, cu o dinamică și cauze specifice.
În România, omorul simplu este pedepsit cu 10–20 de ani de închisoare, iar omorul calificat (cu premeditare, din interes material, pentru a se sustrage sau a sustrage pe altul de la tragerea la răspunderea penală sau de la executarea unei pedepse, pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni, de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă la infracţiunea de omor; asupra a două sau mai multor persoane; asupra unei femei gravide; prin cruzimi) cu detențiune pe viață sau până la 25 de ani. Prin incriminarea femicidului, statul român ar transmite un semnal clar că violența bazată pe gen este recunoscută ca un flagel care cere o reacție fermă și dedicată.
Decizia Ministerului Justiției nu vine în vid. Potrivit datelor oficiale, în primele șase luni ale acestui an au fost raportate peste 61.000 de cazuri de violență domestică. În paralel, nerespectarea ordinelor de protecție a crescut cu peste 110% în ultimii patru ani, semn că mecanismele actuale sunt adesea insuficiente pentru a proteja victimele.
Cazuri tragice de femei ucise de parteneri sau foști parteneri, uneori chiar sub incidența unor ordine de protecție, au cutremurat opinia publică. Proteste precum cel din Piața Victoriei – unde sute de oameni au strigat „Când statul tace, femeile mor” – au arătat dimensiunea frustrării sociale și lipsa de încredere în capacitatea autorităților de a preveni tragediile.
Sociologii atrag atenția că femicidul este doar vârful aisbergului: înainte de crimă, există ani de abuzuri, de violență fizică și psihologică, adesea ignorate de sistemul instituțional.
În paralel cu inițiativa Ministerului Justiției, Parlamentul a constituit o Comisie specială comună pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, intitulată „România fără violență domestică”. Formată din 25 de parlamentari și condusă de deputata PNL Alina Gorghiu, fost ministru al Justiției, comisia are mandatul de a funcționa un an, cu posibilitate de prelungire.
Obiectivul principal: elaborarea unui proiect legislativ prin care uciderea femeilor să fie incriminată expres ca femicid în Codul Penal. Această mișcare ar putea completa sau chiar suprapune parțial proiectul Ministerului Justiției, însă transmite același mesaj politic: problema este urgentă și nu mai poate fi amânată.
Partajează acest conținut:
