Un dosar penal privind acuzația de act sexual cu un minor, înregistrat pe rolul Judecătoriei Salonta, s-a încheiat fără o soluție pe fondul acuzațiilor, după ce instanța a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale.
Potrivit datelor din hotărârile instanței, în 13 martie 2025, completul C1 Mixt al Judecătoriei Salonta a analizat legalitatea sesizării prin rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Salonta în 13 decembrie 2024, în dosarul nr. 213/129/P/2021.
Rechizitoriul îl viza pe inculpatul Covaciu Adrian, trimis în judecată pentru infracțiunea de act sexual cu un minor, faptă prevăzută de art. 220 alin. 1 din Codul penal. Conform documentelor, fapta ar fi fost comisă în cursul lunii aprilie 2020 asupra unui copil.
Instanța a constatat că probele și actele de urmărire penală au fost administrate cu respectarea procedurilor legale și a dispus începerea judecății cauzei. Hotărârea din camera preliminară putea fi contestată în termen de trei zile, lucru ce nu s-a întâmplat.
Pe 6 august 2025, aceeași instanță a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatului, în temeiul art. 396 alin. 6 raportat la art. 16 alin. 1 lit. f din Codul de procedură penală.
Prescripția reprezintă instituția juridică prin care, după trecerea unui termen stabilit de lege, statul își pierde dreptul de a trage la răspundere penală o persoană pentru fapta comisă. În acest caz, termenul a fost calculat raportat la data faptei (aprilie 2020) și la limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal pentru infracțiunea reținută.
Persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, ceea ce înseamnă că nu a solicitat despăgubiri în cadrul procesului penal. Cheltuielile judiciare, precum și onorariile avocaților din oficiu desemnați pentru persoana vătămată, vor fi suportate de stat.
Hotărârea din 6 august 2025 poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Infracțiunea de viol săvârșit asupra unui minor este reglementată în art. 218¹ Cod Penal:
„(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum şi orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise de un major cu un minor care nu a împlinit 16 ani se pedepsesc cu închisoarea de la 7 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Fapta prevăzută la alin. (1) comisă de un major cu un minor prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare se pedepseşte cu închisoarea de la 8 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum şi orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise de către un minor cu un alt minor prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Dacă faptele prevăzute la alin. (1)-(3) sunt comise în una din următoarele împrejurări:
a) fapta a fost comisă de către un membru de familie al minorului sau de către o persoană care convieţuieşte cu minorul;
b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau acesta a abuzat de poziţia sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situaţia vădit vulnerabilă a acestuia cauzată de boală, handicap psihic sau fizic, situaţie de dependenţă ori de o stare de incapacitate fizică sau psihică;
c) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală sau a pus în pericol viaţa minorului în orice alt mod;
d) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice;
e) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună;
f) fapta a fost săvârşită de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune contra libertăţii şi integrităţii sexuale, o infracţiune de pornografie infantilă sau proxenetism ori o infracţiune de trafic de persoane sau trafic de minori;
g) fapta a fost comisă prin folosirea unei arme sau ameninţarea cu aceasta;
h) victimei i s-a administrat, fără ştiinţa sa sau împotriva voinţei sale, alcool sau orice substanţă care îi afectează discernământul sau controlul acţiunilor sale;
i) în urma faptei, victima a rămas însărcinată, maximul special al pedepsei se majorează cu 3 ani.(5) Dispoziţiile alin. (4) se aplică şi dacă faptele au fost comise în schimbul unor remuneraţii, al unui folos material ori al unui avantaj în natură sau al promisiunii unor astfel de beneficii, precum şi în situaţia în care minorul a fost constrâns la a convieţui cu făptuitorul.
(6) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 9 la 18 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(7) Faptele prevăzute la alin. (1) nu constituie infracţiune dacă diferenţa de vârstă între făptuitor şi victimă nu depăşeşte 5 ani.
(8) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1)-(4) se pedepseşte.”
Partajează acest conținut:
