Attila Kun este considerat cel mai bun fotbalist orădean din istoria postbelică. Președinte de omoare al lui FC Bihor Oradea, Kun a fost prezent la întâlnirea organizată de club cu foștii jucători care au îmbrăcat tricoul roș-albastru. Un moment al amintirilor. A debutat la nici 17 ani, pe când echipa se numea Crișul Oradea și a adunat, doar în campionat, 243 de meciuri pentru gruparea orădeană reușind în aceste partide să înscrie 98 de goluri! Putem adăuga la toate acestea cele 103 meciuri jucate la UTA, supranumită în acei ani „campioana provinciei”, pentru care a marcat de 35 de ori. 13 ani a jucat pentru echipa din Oradea.
*În 1974 a marcat un gol antologic în meciul de la Buenos Aires, în fața Argentinei lui Kempes, Atunci Attila a deschis scorul după ce l-a driblat și pe portarul gazdelor însă Argentina s-a impus cu 2-1. A fost unul dintre puținii jucători din istoria naționalei noastre care era selecționat, constant, în prima reprezentativă deși evolua în liga secundă.
*Un an mai târziu, în 1975, în preliminariile pentru EURO 76, România a întâlnit Spania pe „Santiago Bernabeu”, scor final: 1-1. Attila Kun, titular în naționala noastră, a fost grav accidentat de căpitanul lui Atletico Madrid, Luis Capon.
*Profesor de educație fizică și sport, specializarea fotbal, Attila Kun s-a stabilit în Germania, în 1985. A absolvit, în urmă cu mai bine de trei decenii, celebra Școala Națională de Antrenori de la Koln, A lucrat ca antrenor iar în 2001 și-a deschis propria școală de fotbal la Singen (sudul Germaniei).
- Attila, bine ai revenit acasă! Îți propun să povestim oamenilor cum ai ajuns tu la fotbal…
- Eu m-am născut pe strada Seleușului. Frate-meu, Iosif, care avea să joace și el în Divizia A, avea 8 ani, iar eu aveam șase. A zis să mergem la fotbal la Stăruința, devenită mai apoi Înfrățirea. Pe mine nu m-au primit, că eram mic și slab. Ioșka s-a enervat și a zis că mergem la Blănuri că ăia oricum ne primesc că nu au destui jucători. După un an mă căutau toate echipele de copii din Oradea!
- Mai ții minte debutul?
- Ăla nu-l uit. Eram la Crișul Oradea, viitoarea FC Bihor. Hitner se ocupa de partea fotbalistică. Ioan Mera era președintele iar Rădulescu antrenor. Aveam meci acasă cu Câmpia Turzii. Am deschis scorul, apoi au avut ei 2-1. Pe final am reușit să dau două goluri și să câștigăm cu 3-2. Țin minte că la final antrenorul echipei din Câmpia Turzii a venit și m-a pupat.
- Din acel moment ai devenit un erou al tribunelor, al FC Bihor. Până când te-a răpit UTA!
- Au fost povești frumoase. În ultima etapă de campionat noi, FC Bihor, jucam la Steaua, în Ghencea. Aveam nevoie de victorie ca să ne salvăm de la retrogradare. Eu am stricat acel meci. Am scăpat de două ori singur cu portarul și am dat două bare! Până la urmă am dat golul dar în minutul 89 Vigu, orădeanul, ne-a egalat și am retrogradat. Am ajuns acasă iar noaptea, pe la ora două, ne-au băgat într-o mașină neagră, pe mine și pe regretatul meu coleg și prieten Pali Popovits. A ieșit scandal mare cu partidul dar am rămas la Arad, UTA fiind campioana României.
- Ai revenit după patru sezoane la Oradea. 13 campionate la FC Bihor, selecționat în națională din Divizia B. Cum ai ajuns în RF Germană? Ai fugit?
- Am primit pașaportul! Dar stai să vezi. Făcusem cerere. A venit ministru de interne și mi-a spus că ne dă pașapoarte mie și soției dacă cedez meciul cu Dinamo, de la Oradea, caz în care ei devin campioni. Am intrat pe teren în acel meci de poveste: 4-1 le-am dat. Cu mine nu mergea cu trântitul… Mitru Ile, cu trei goluri a fost magic. Noi eram în cantonament la Popota, de lângă Stadionul Tineretului. După joc am mers în cameră să-mi iau lucrurile. A venit Romică Pașcu și mi-a spus: „Du-te repede la Mercedesul de afară! Te așteaptă tovarășul ministru. E foc și pară că au pierdut titlul!”. Aveam convingerea că mă arestează. Era roșu de furie dar mi-a dat pașapoartele.
- La echipa națională cred că ai amintiri frumoase!
- Am debutat contra Marocului, la Casablanca, cu gol. Dar cea mai frumoasă amintire a mea a fost meciul de 0-0 cu Olanda, de la Rotterdam. Aveau o echipă senzațională cu Cruyff, Neeskens, Krol, Haan, Rensenbrink. Valentin Stănescu era selecționer. Mai țin minte un meci fantastic, 3-3 cu Italia. Stănescu ne spunea: „Eu nu sunt profesor de fotbal, eu sunt un meseriaș”.
- Olanda era după perioada lui Ștefan Covaci la Ajax!
- L-am prins pe Ștefan Covaci! Am jucat contra lui când era antrenorul Franței, Ne-au bătut cu 1-0 pe „Parc des Prince” iar eu am fost declarat omul meciului. Am stat mult de vorbă cu marele antrenor.
- Care e cea mai mare dezamăgire?
- Meciul cu Scoția, din 1975. Am jucat la Glasgow, pe Hampden Park. Dacă am fi câștigat mergeam al EURO! Am condus cu 1-0 până în prelungiri când a venit fundașul lor central, un tip de doi metri, și ne-a egalat cu o reluare de cap. Am crezut că se prăbușește cerul pe mine. Eram mai buni ca ei.
Cei doi „K” din naționala României: Keseru și Kun
Ai revenit acasă, ești președintele de onoare al lui FC Bihor. Ce așteptări ai de la echipă, de la club?
- Le-am spus. Să nu fie mulțumiți cu puțin. Noi trebuie să jucăm în Liga 1. Am încrede că sunt orădeni, sunt oameni care știu fotbal, care vin din fotbalul mare și care trebuie să aibă un singur țel. Liga 1. Dacă există o șansă trebuie să lupte pentru ea. Noi trebuie să fim în Liga 1.
Attila Kun (născut la Oradea, la data de 9 martie 1949)
Echipa națională: 20 de meciuri / 4 goluri
Cupa UEFA: 10 meciuri / 3 goluri marcate
Debut în Divizia A: 11 august, 1968 Crișul Oradea – Farul Constanța 1-0
Ultimul meci în Divizia A: 25 iunie 1983 Politehnica Iași – FC Bihor 4-1
MECIURI în Divizia A: 261/Goluri marcate: 89
Partajează acest conținut:
