
POPA DAIANA MARIA e o tânără avocat stagiar în cadrul Baroului Bihor din anul 2023, Daiana își desfășoară activitatea profesională cu precădere în domeniile dreptului civil și penal, abordând fiecare speță cu o rigoare dobândită în ani de studiu, dar și cu o sensibilitate aparte față de nevoile reale ale oamenilor.
Absolventă a Facultății de Științe Juridice și Administrative, specializarea Drept, din cadrul Universității Agora din Oradea (promoția 2018), parcursul său academic a fost marcat de întâlniri definitorii cu profesori remarcabili care i-au cultivat nu doar cunoștințele teoretice, ci și vocația de a pune legea în slujba justiției umane. Pregătirea juridică a fost consolidată de stagii de practică și colaborări valoroase, în special cu avocatul Florian Radu Gheorghe, în biroul căruia s-a format și și-a început cariera postuniversitară. Aici a avut ocazia să se confrunte cu o varietate de cauze, să se antreneze profesional într-un mediu exigent și să învețe valoarea esențială a unei pregătiri temeinice.
Însă traseul său nu a început în sălile de judecată, ci în dojo. Timp de 14 ani, Daiana a fost sportiv de performanță în cadrul Clubului Sportiv „Crișul” Oradea, secția de karate, fiind membră a Federației Române de Karate Shotokan. Această experiență sportivă a format în ea un spirit competitiv, disciplină și o voință de neclintit – calități pe care le regăsim astăzi în modul în care își practică profesia.
Mai presus de toate, POPA DAIANA MARIA își asumă profesia de avocat nu doar ca pe un angajament juridic, ci și ca pe o misiune umană. În fiecare caz, își propune să îmbine competența legală cu o abordare empatică și responsabilă, astfel încât clienții ei să simtă că sunt nu doar apărați, ci și înțeleși și sprijiniți cu adevărat.
BIHORJUST: Ce te-a determinat să alegi Dreptul și, mai specific, avocatura? Care au fost motivele care au stat la baza acestei opțiuni profesionale?
DAIANA: Îmi amintesc că dorința de a studia Dreptul și a activa în domeniul juridic a luat naștere în perioada liceului, iar această dorință a fost alimentată în principal de sentimentul de a înțelege cum funcționează lumea în profunzimea ei, pentru că încă din adolescență, am simțit nevoia de claritate, de ordine în haos, de a da sens conflictelor și de a apăra ceea ce consideram just. Avocatura a venit firesc pentru mine, ca un spațiu în care pot îmbina rigoarea intelectuală cu empatia umană, având convingerea că eu sunt singura care înțelege pe deplin anumite situații cu care se confruntau la acel moment persoanele dragi mie și având o încredere deplină că voi reuși să expun în așa fel circumstanțele de fapt încât să conving judecătorul de direcția în care ar trebui să încline balanța.
BIHORJUST: În timpul facultății, ți-ai imaginat vreodată că vei face altceva decât avocatură? Astăzi, te vezi practicând și altă profesie, sau consideri că avocatura este singurul drum care te reprezintă?
DAIANA: Adevărul este că, în timpul facultății cochetam puternic cu ideea de a profesa ca și procuror, însă pe măsură ce am început să înțeleg mai bine profesiile juridice, m-am apropiat tot mai mult de avocatură. Profesia de avocat mi-a confirmat faptul că îmi place să ascult oamenii, să mă implic în soluționarea problemelor lor juridice și să privesc fiecare speță juridică în parte ca pe o oportunitate de a pune la dispoziția clientului toate cunoștințele mele juridice și bineînțeles de a acumula experiență pentru îmbunătățirea serviciului juridic pe viitor. Așadar, pot spune că în prezent, profesia de avocat mă reprezintă în totalitate, deoarece se îmbină foarte bine cu personalitatea și angajamentul meu față de responsabilitate profesională.
BIHORJUST: Cum alternezi civilul cu penalul – de la terenuri la omor de exemplu?
DAIANA: Alternanța între cauzele civile și cele penale nu este doar o provocare profesională, ci și o oportunitate de a rămâne conectată la complexitatea și profunzimea firii omului, în toate formele sale, iar aceste schimbări mă ajută să-mi dezvolt calități necesare fiecărei ramuri. În cazul spețelor de drept civil, unde lucrez preponderent cu patrimoniul clienților, cu stabilitatea contractuală dintre părți, cu drepturile clienților rezultate din starea civilă a acestora și așa mai departe, împrejurări ce impun o anumită rigoare tehnică, atenție la detaliu și o viziune clară asupra dreptății formale. Pe de altă parte, în cazul gestionării unei cauze penale, implică trăiri mult mai intense, confruntări directe cu suferința, cu traumele, cu limitele legii și ale moralei întrucât nu mai lucrez doar cu texte de lege, ci și cu conștiința mea și implicit a celorlalte părți implicate. Apreciez că această alternanță nu mă epuizează, ci dimpotrivă mă ancorează, făcându-mă să-mi păstrez vigilența și să privesc fiecare caz ca pe o realitate unică, să nu mă plafonez într-o singură zonă de confort. În fond, ceea ce unește civilul și penalul este că, în ambele, avocatul este un constructor de sens și de justiție, fie că e vorba de o parcelă de teren, fie că este vorba de destinul unui om.
BIHORJUST: Ce are în plus civilul față de penal sau chiar invers? Cum vezi aceste două părți ale dreptului, mai ales că mulți le consideră opuse?
DAIANA: Civilul are, în mod clar, avantajul previzibilității întrucât te provoacă să gândești structurat, să anticipezi consecințe juridice, să repari și să echilibrezi, pe când penalul vine cu dimensiunea profund umană a dreptului unde avocatul devine uneori scut, alteori liantul dintre om și instituții. Din perspectiva mea, cele două domenii se completează, iar împreună oferă o viziune completă asupra vieții sociale și a rolului avocatului: acela de a însoți omul, fie că luptă pentru drepturi patrimoniale, fie că își caută apărarea în cele mai întunecate momente ale vieții sale.
BIHORJUST: Cum ai integrat tehnologia în activitatea ta profesională de zi cu zi? Crezi că avocații trebuie să își dezvolte abilități digitale pentru a rămâne competitivi în profesie?
DAIANA: Bineînțeles că în activitatea mea de zi cu zi, folosesc aplicații digitale pentru gestionarea dosarelor, căutarea de jurisprudență relevantă, redactarea și arhivarea documentelor, programarea audiențelor și chiar pentru comunicarea structurată cu clienții. După cum știți, pandemia a accelerat digitalizarea justiției, dar și a conștientizării noastre ca profesioniști asupra necesității de a ne adapta rapid și astfel nu cred că este vorba doar de „a ține pasul cu vremurile”, ci de a profesa eficient, de a câștiga timp, de a reduce erorile și de a răspunde mai bine nevoilor clienților, care de multe ori, sunt deja familiarizați cu digitalizarea.
BIHORJUST: Consideri că există divergențe între colegii avocați din cadrul unui Barou? Dacă da, care crezi că ar fi cauzele principale ale acestor divergențe?
DAIANA: Nu am cunoștință de astfel de situații între colegii avocați, chiar și din alte Barouri, însă chiar dacă s-ar întâmpla să existe divergențe între aceștia, am încredere că lucrurile s-ar rezolva foarte repede deoarece majoritatea dintre cei pe care i-am întâlnit s-au dovedit a fi oameni de calitate, nu doar profesioniști desăvârșiți.
BIHORJUST: Avocatura este o profesie liberală și implicit una competitivă. În acest context, cât de importantă devine promovarea personală a avocatului și care consideri că este cea mai eficientă metodă de promovare în acest domeniu?
DAIANA: În contextual actual, cred că promovarea personală a devenit o parte importantă a profesiei de avocat, care în prezent este definită de o competiție tot mai mare și clienții caută să obțină informații rapid, inclusiv online. Totuși din punctul meu de vedere, cea mai eficientă formă de promovare rămâne recomandarea directă din partea celor cu care am colaborat, deoarece afirm cu tărie că încrederea câștigată prin seriozitate, implicare și rezultate prezintă o valoare semnificativă.

BIHORJUST:Care crezi că este diferența fundamentală dintre un avocat care își construiește o carieră solidă, orientată spre termen lung, și unul care se rezumă doar la îndeplinirea sarcinilor cotidiene?
DAIANA:Pornind de la convingerea personală exprimată câteva rânduri mai sus, în sensul că privesc fiecare dosar al clienților ca pe o oportunitate de creștere și consolidare profesională, cred că un avocat care își dorește să-și construiască o carieră pe termen lung trebuie să gândească strategic, să investească timp în relațiile profesionale și să își perfecționeze constant cunoștințele. Pe de altă parte, un avocat care se rezumă la îndeplinirea sarcinilor zilnice poate fi eficient pe termen scurt însă cu prețul de a nu evolua și cu riscul de a rămâne cramponat într-o rutină profesională. Acestea fiind spuse, din punctul meu de vedere diferența fundamentală dintre aceste două categorii de avocați, este atitudinea și resursele pe care ești dispus să le investești în cariera de avocat.
BIHORJUST: Cum gestionezi colaborările cu ceilalți profesioniști din domeniul juridic (avocați, judecători, procurori)? Ce consideri esențial pentru stabilirea unei relații bazate pe încredere și respect reciproc?
DAIANA:În colaborarea cu ceilalți profesioniști din domeniul juridic manifest un ton respectuos, colegial și urmăresc să fiu cât mai corectă în relațiile profesionale, indiferent că este vorba despre avocați sau magistrați. Chiar dacă, uneori, ne aflăm pe poziții contrare cred că relațiile profesionale sănătoase se bazează pe integritate, empatie și o înțelegere comună a rolului pe care îl avem în slujba justiției.
BIHORJUST:Ți s-a întâmplat vreodată să obții o decizie favorabilă pentru un client despre care inițial ai avut îndoieli serioase că ar putea câștiga procesul? Dar situația inversă: ai avut vreodată un client nevinovat care totuși a fost condamnat, chiar și cu suspendare? Cum îți explici astfel de rezultate și cum reușești să i le transmiți clientului într-o manieră înțeleasă și acceptată?
DAIANA:Până în prezent nu m-am confruntat cu niciuna dintre situațiile prezentate, deoarece după studierea temeinică a dosarului, îi comunic clientului posibilele soluții, acolo unde bineînțeles există un grad de predictibilitate luând în considerare mai multe variabile, precum circumstanțele factuale ale cauzei, incidența unor instituții legale și jurisprudența în materia respectivă. În cazul în care m-aș regăsi într-o astfel de situație, i-aș expune clientului, într-o manieră cât mai simplă motivele instanței de judecată care au stat la baza pronunțării unei asemenea soluții, respectiv căile legale pe care clientul are posibilitatea să le urmeze pentru îndreptarea situației sau nu.
BIHORJUST: Care a fost cea mai importantă sau de impact cauză din cariera ta de până acum și de ce a avut un efect deosebit asupra ta?
DAIANA:Într-o cauză penală în care acordam asistență juridică obligatorie unei minore având calitatea de persoană vătămată într-un dosar ce viza infracțiuni de natură sexuală, m-am prezentat la secția de poliție unde urma să se desfășoare audierea acesteia în prezența mea, a psihologului precum și a unui interpret de limbă străină. După aproximativ trei ore în care nu reușeam să obținem de la aceasta o declarație completă cu privire la suferințele la care a fost supusă, la un moment mi-a venit ideea să o invit să desenăm ceea ce nu poate exprima și acest lucru a determinat-o să înceapă să comunice cu mine, reușind să avem o conversație în care i-a ne-a relatat tot ce i s-a întâmplat. M-a impresionat profund această cauză, în sensul în care m-a făcut să realizez că pentru a deveni un avocat cu adevărat priceput, trebuie să privesc dincolo de tiparul obișnuit al avocatului și să devin un avocat care combină rigoarea juridică cu inteligența emoțională, capabil să înțeleagă nu doar aspectele legale ale unei situații, ci și contextul uman din spatele ei.
BIHORJUST: Cum comunici unui client faptul că acțiunea pe care ai formulat-o pentru el a fost respinsă sau că procesul a fost pierdut? În general, clienții înțeleg motivele unui astfel de eșec sau ai întâmpinat frecvent conflicte în astfel de situații?
DAIANA:Uneori comunicarea unui rezultat negativ către client poate fi o reală provocare, însă cheia gestionării unei astfel de discuții este empatia și transparența ce trebuie să se reflecte în explicațiile oferite acestuia în motivarea unui astfel de deznodământ. Unii clienți înțeleg și apreciază transparența și efortul depus, mai ales dacă au fost informați corect încă de la început cu privire la riscuri, iar alții, mai ales cei emoțional implicați, pot reacționa cu dezamăgire sau frustrare. Indiferent de reacția acestora, este important să-mi păstrez calmul și să explic lucrurile pe înțelesul lor.
BIHORJUST: Ai refuzat vreodată un client anticipând că ar putea apărea probleme serioase legate de așteptările sale nerealiste sau de nemulțumirile față de rezultat?
DAIANA:Ori de câte ori simt că o persoană vine cu o viziune rigidă, aproape fantezistă despre ce înseamnă „dreptate”, prefer să explic clar limitele legii și, dacă nu găsim un teren comun de încredere și raționalitate, aleg să nu preiau cauza. În acest context apreciez că refuzul unui client nu este o slăbiciune ci un act de responsabilitate. Nu doresc să devin o executantă a speranțelor imposibile, deoarece etica și luciditatea sunt cele care, pe termen lung, îți protejează atât reputația, cât și echilibrul interior.
BIHORJUST: Cum îți gestionezi în mod eficient relațiile cu clienții? În ce situații refuzi să preiei un caz și care sunt motivele principale pentru care decizi că nu poți reprezenta un anumit client?
DAIANA:Pornind de la ideea că relația avocat-client trebuie să se bazeze pe încredere reciprocă, de la prima întâlnire încerc să stabilesc cadrul colaborării prin a explica limitele intervenției mele, etapele procedurale, dar și ceea ce presupune onestitatea în relația cu avocatul, deoarece un client informat corect este un client care îți respectă mai mult munca. Motivele pentru care decid să nu preiau cazul vreunui client se pot datora invocării unor pretenții nejustificate sau așteptări nerealiste, precum și atunci când simt că un client încearcă să ascundă adevărul sau să manipuleze faptele încă de la început, colaborarea nemaifiind posibilă.
BIHORJUST: Cât de importantă sau periculoasă e implicare afectivă într-o cauză?
DAIANA:Părerea mea este că echilibrul este esențial, deoarece trebuie să fii suficient de implicat cât să lupți cu pasiune, dar în egală măsură suficient de detașat încât să privești obiectiv soluțiile, pentru că implicarea afectivă este, paradoxal, atât un atuu, cât și o vulnerabilitate în profesia de avocat. Când implicarea afectivă depășește o anumită limită, devine periculoasă în sensul în care ne poate afecat rațiunea și ne poate transforma în actori subiectivi într-un proces care cere luciditate și rigoare. Avocatul nu trebuie să devină o extensie emoțională a clientului său, pentru că riscă să confunde rolul de apărător cu cel de salvator, iar acest lucru poate dăuna tocmai interesului persoanei pe care o reprezintă.
BIHORJUST: Cum gestionezi emoțiile atunci când un caz devine personal sau sensibil, astfel încât să nu fie afectată calitatea prestației tale juridice?
DAIANA:Atunci când un caz devine personal sau foarte sensibil, sunt conștientă că emoțiile pot influența modul în care reacționez și iau decizii, motiv pentru care îmi dau mereu timp să le procesez și să le privesc într-un mod constructiv, pentru a putea rămâne obiectivă și focusată pe esențial și anume apărarea interesului clientului. O contribuție semnificativă în acest sens se datorează faptului că, anterior profesiei de avocat am fost sportiv de performanță, lucru care m-a învățat disciplina mentală, autocontrolul și capacitatea de a performa sub presiune. Dinamica unei ședințe de judecată se aseamănă foarte mult cu dinamica unei competiții sportive, în sensul că în ambele situații ai un obiectiv clar, un adversar, reguli de respectat și un arbitru, respectiv judecătorul. Această paralelă m-a ajutat să tratez fiecare caz cu seriozitate, dar și cu o doză de luciditate. Am învățat să transform emoția în energie constructivă și să o canalizez în pregătirea dosarului, în argumentație și în prezența în instanță, deoarece asemeni unei competiții sportive, și în avocatură câștigul vine din echilibrul dintre minte, emoție și strategie.
BIHORJUST: Ai întâlnit cazuri în care implicarea emoțională excesivă a avocatului a compromis rezultatul unei cauze? Cum poate fi evitat acest scenariu?
DAIANA:Până în prezent nu am asistat la astfel de cazuri, însă consider că empatia este necesară în această profesie, dar nu trebuie confundată cu o identificare totală cu drama clientului, întrucât implicarea afectivă excesivă a avocatului poate duce la pierderea obiectivității, la luarea unor decizii tactice greșite, la conflicte inutile cu instanța sau cu partea adversă.
BIHORJUST: Dacă ar fi să dai un sfat unui student ce dorește să ia calea avocaturii, care ar fi?
DAIANA:Sfatul meu ar fi să nu se lase descurajat de începuturile dificile sau de volumul mare de informație, pentru că fiecare pas, oricât de mic, contribuie la formarea lui ca avocat. L-aș încuraja totodată, să acumuleze cât mai multă experiență practică încă din facultate, să pună întrebări, să nu se lase intimidat și să caute să învețe din fiecare experiență, fie ea bună sau mai puțină bună și să nu uite că motivația autentică și dorința reală de a înțelege și ajuta oamenii fac diferența pe termen lung.