Normele juridice impun obligația constatării prealabile a faptei contravenționale, măsura tehnico-administrativă a ridicării vehiculului, chiar dacă este dispusă printr-un act juridic distinct de procesul verbal de contravenție, fiind o consecință a săvârșirii faptei contravenționale și neputând fi dispusă în lipsa constatării săvârșirii faptei contravenționale și neputând fi dispusă în lipsa constatării unei contravenții dintre cele care determină posibilitatea luării unei astfel de măsuri.
Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal Decizia nr. 728 din 4 noiembrie 2022
Prin Sentința nr. (…) din 18.04.2022, Tribunalul (…) a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăria Municipiului (L). A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul (R), în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului (L), ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
A respins ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul (R), în contradictoriu cu pârâtul Municipiul (L) – Direcția Poliția Locală (L).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs (R), solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe cale de consecință, anularea actului administrativ atacat.
În motivare, recurentul a arătat că instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității deoarece a redactat și comunicat sentința recurată ca fiind pronunțată în ședință publică în dosarul nr. (…)/2021 fiind certificată conform cu originalul. mai susținut recurentul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. În acest sens, recurentul a făcut trimitere la prevederile art. 2032 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 1391/2006 și a mai arătat că instanța de fond a respins în mod netemeinic și nelegal motivul de anulare a actului administrativ emis cu nerespectarea dreptului material, sens în care face trimitere la prevederile art. 180 din H.G. nr. 1391/2006 forma la zi, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Conform susținerilor recurentului, instanța a dat o altă conotație considerentelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, care prin Decizia nr. 9 din 25 mai 2015 la pct. 7.4 reia considerentele din Decizia nr 3384 din 30 iunie 2011 a Secției de contencios administrativ și fiscal: „măsura blocării sau ridicării autovehiculelor staționate neregulamentar nu reprezintă o sancțiune contravențională, principală sau complementară, ci o măsură administrativă pentru buna desfășurare a traficului rutier”.
În susținerea recursului, recurentul a mai făcut trimitere și la considerentele Deciziei nr. 5006 din 27 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În opinia recurentului, dacă nu exista contravenția, măsura tehnico-administrativă de ridicare nu se impunea, nefiind legală. De asemenea, recurentul a precizat că instanța de fond a admis proba cu înscrisuri dar nu a administrat în integralitate probatoriul de vreme ce prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat ca instanța să ceară „Situația dispozițiilor de ridicare de vehicule de pe strada (…), emise în 10.12.2020”, probă care nu a fost administrată.
În drept, recurentul a invocat Legea nr. 554/2004, Legea nr. 134/2010, Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, H.G. nr. 1391/2006, O.G. nr. 2/2001.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât Municipiul (L) – Direcția Poliția Locală (L) a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și nefondat. În motivare, arată intimata că recursul este inadmisibil, conform art. 488 alin. 1-8 noul Cod de procedură civilă.
Intimatul a arătat, în esență, că cele reținute de instanța de fond sunt corecte iar, în ce privește invocarea de către recurent a Deciziei nr. 9 din 25.05.2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, intimata a arătat că hotărârea menționată nu se referă la nelegalitatea luării unei astfel de masuri tehnico-administrative în lipsa constatării contravenției printr-un proces-verbal de sancționare ci la faptul că această măsură nu poate fi luată ca urmare a unor reglementări prin hotărâri de consiliu local.
În opinia intimatului, dispoziția de ridicare contestată îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
În drept, intimatul a invocat art. 205 Cod procedură civilă, H.G. nr. 1391/2006, art. 143 din Legea nr. 155/2010, Legea nr.554/2004, O.U.G. nr. 195/2002 și O.U.G. nr. 57/2019.
Analizând recursul, instanța a constatat următoarele:
Prin Dispoziția de ridicare a vehiculului seria DRPL(…) nr. (…)/10.12.2020 emisă de intimată (fila 16 dosar fond) s-a reținut că la data de 10.12.2020, ora 15:10, s-a procedat la ridicarea autoturismului marca VW cu nr. de înmatriculare (…), de pe strada (…) din municipiul (L), întrucât a staționat neregulamentar, în zona de acțiune a indicatorului rutier „Oprirea interzisă”.
Curtea a constatat că recurentul a invocat motive de nelegalitate vizând încălcarea regulilor de procedură care atrag nulitatea hotărârii prin indicarea unui număr eronat de dosar, aceste critici de nelegalitate putând fi încadrate la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă și critici de nelegalitate vizând încălcarea prevederilor art. 2032 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 1391/2006 și nerespectarea prevederilor art. 180 din H.G. nr. 1391/2006, toate aceste motive de nelegalitate subsumându-se motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă.
Examinând criticile de nelegalitate vizând încălcarea regulilor de procedură care atrag nulitatea hotărârii prin indicarea unui număr eronat de dosar, încadrate la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, indicarea unui număr eronat de dosar în partea introductivă a hotărârii deschid părții lezate calea prevăzută de art. 442 Cod procedură civilă, însă nu poate fi invocată pe calea recursului, având în vedere prevederile art. 445 Cod procedură civilă care statuează că îndreptarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului ci numai în condițiile art. 442 Cod procedură civilă.
Nefiind așadar vorba despre încălcarea unei reguli de procedură care să atragă nulitatea hotărârii, nu se poate reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește criticile de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, privind încălcarea normelor de drept material incidente în cauză, instanța de control judiciar a constatat că în mod eronat a reținut prima instanță că emiterea unei dispoziții de ridicare a autovehiculului poate avea loc și în condițiile în care anterior sau concomitent nu s-a emis și un proces verbal de constatare a unei contravenții.
Sub acest aspect, Curtea are în vedere că potrivit art. 97 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar are natura juridică a unei măsuri tehnico-administrative. Pe de altă parte, instanța de recurs a reținut că potrivit art. 180 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2020 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, forma în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat, „În cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, care va cuprinde în mod obligatoriu: data, ora și locul unde este încheiat; gradul profesional, numele și prenumele agentului constatator, unitatea din care acesta face parte; numele, prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reședința contravenientului, numărul și seria actului de identitate ori, în cazul cetățenilor străini, al persoanelor fără cetățenie sau al cetățenilor români cu domiciliul în străinătate, seria și numărul pașaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberării acestuia și statul emitent; descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; numărul punctelor-amendă aplicate și valoarea acestora, posibilitatea achitării, în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, sancțiunea contravențională complementară aplicată și/sau măsura tehnico-administrativă dispusă; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale; termenul de exercitare a căii de atac, instanța la care se depune plângerea și semnătura agentului constatator”.
Alineatul 6 al aceluiași text de lege statua că “În cazul în care pentru fapta săvârșită se dispune ca măsură tehnico-administrativă reținerea permisului de conducere și/sau a certificatului de înmatriculare ori de înregistrare sau a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare ori de înregistrare, odată cu încheierea procesului-verbal de constatare a contravenției agentul constatator eliberează și o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulație, după caz, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 1B” iar alineatul 8 dispunea că “În situația în care, prin același proces-verbal de constatare a contravenției, se dispun mai multe măsuri tehnico-administrative, agentul constatator eliberează pentru fiecare document sau set de plăcuțe câte o dovadă înlocuitoare”.
Articolul II din H.G. nr. 965/2016 pentru modificarea și completarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 dispune că “Procedura privind ridicarea vehiculului, prevăzută de Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător și de polițistul local în situațiile prevăzute la art. 7 lit. h) și k) din Legea poliției locale nr. 155/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare”
De asemenea, articolul 7 literele h) și k) din Legea nr. 155/2010 Legea poliției locale, statuează că “În domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală are următoarele atribuții:
h) constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar;
k) constată contravenții și aplică sancțiuni pentru nerespectarea prevederilor legale referitoare la circulația în zona pietonală, în zona rezidențială, în parcuri și zone de agrement, precum și pe locurile de parcare adaptate, rezervate și semnalizate prin semnul internațional pentru persoanele cu handicap”.
Din interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale rezultă că pentru a se putea dispune ridicarea unui vehicul este necesar să se constate săvârșirea unei fapte contravenționale, ridicarea vehiculului fiind o măsură tehnico-administrativă luată ca urmare a săvârșirii unei contravenții.
Contrar celor reținute de judecătorul fondului, Curtea a constatat că normele juridice indicate anterior impun obligația constatării prealabile a faptei contravenționale, măsura tehnico- administrativă a ridicării vehiculului, chiar dacă este dispusă printr-un act juridic distinct de procesul verbal de contravenție, fiind o consecință a săvârșirii faptei contravenționale și neputând fi dispusă în lipsa constatării săvârșirii unei contravenții dintre cele care determină posibilitatea luării unei astfel de măsuri.
Este adevărat că dreptul de a constata săvârșirea unei fapte contravenționale dintre cele care atrag posibilitatea luării măsuri tehnico-administrative a ridicării vehiculului se prescrie într- un termen de 6 luni, ceea ce implică posibilitatea ca procesul verbal de contravenție să fie întocmit și ulterior datei săvârșirii contravenției, însă această posibilitate nu implică și dreptul organului constatator de a dispune ridicarea vehiculului anterior întocmirii efective a procesului verbal de contravenție, de esența măsurii tehnico-administrative fiind stabilirea prealabilă a săvârșirii unei contravenții.
Prin urmare, în lipsa întocmirii unui proces verbal de contravenție prealabil sau concomitent întocmirii dispoziției de ridicare a vehiculului, aceasta din urmă este lovită de nulitate, neputându-se dispune măsura tehnico-administrativă fără a exista o contravenție constatată.
Or, în speță, tocmai așa s-a procedat, dispoziția atacată fiind întocmită fără a exista un proces verbal de contravenție, astfel că se impunea anularea acesteia raportat la această stare de drept. Având în vedere că a fost găsit ca întemeiat motivul de nelegalitate vizând lipsa procesului verbal de contravenție, nu s-a mai impus a fi cercetate și celelalte critici de nelegalitate invocate de recurent.
Ca o consecință a nulității actului administrativ atacat și ținând seama că recurentul reclamant a făcut dovada achitării taxei de ridicare în sumă de 400,21 lei și a solicitat restituirea acesteia, Curtea a dispus restituirea sumei menționate în favoarea recurentului reclamant.
Pe cale de consecință, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul, a casat în parte sentința recurată în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Municipiul (L) – Direcția Poliția Locală (L), a anulat Dispoziția de ridicare a vehiculului seria DRPL(…) nr. (…)/10.12.2020 și l-a obligat pe pârât la restituirea în favoarea reclamantului a sumei de 400,21 lei.
