Rezumat
Procesul-verbal de intervenție reprezintă un document operativ de informare și analiză statistică, neavând caracterul de act administrativ susceptibil a fi contestat pe calea acţiunii în contenciosul administrativ, după cum în mod evident nu se încadrează în categoria actelor administrative asimilate stabilite prin art. 2 alin. 2 Legea nr. 554/2004, calificarea acestuia trebuind realizată în raport de conţinutul şi efectele sale, iar în acest sens se observă că actul nu produce efecte juridice de sine stătătoare, lipsindu-i caracterul executoriu, și nu a fost emis în regim de putere publică, neînscriind o manifestare de voință calificată juridic.
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava şi înregistrată sub nr. 3163/86/2022 la data de 13.10.2022, reclamantul X a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgență „Bucovina” Suceava, anularea parţială a procesului verbal de intervenţie nr. 657 din data de 23.05.2022, respectiv menţiunile înscrise la punctul 1 şi 7 din procesul verbal menţionat, obligarea pârâtei la întocmirea unui nou proces verbal de intervenţie, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa nr. 14 din 12.01.2023 Tribunalul Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii și a respins ca fiind inadmisibilă acţiunea având ca obiect „anulare act” formulată de reclamantul X în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Bucovina” Suceava.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul X prin care a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Suceava, aceasta fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, astfel încât este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.
A susținut că în cauză a fost admisă în mod nelegal excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată. Astfel, legea prevede în mod expres actele care sunt nesupuse controlului contenciosului administrativ, iar aceste excepţii sunt prevăzute de art. 126 alin. 6 din Constituţia României şi de art. 5 din Legea contenciosului administrativ, respectiv actele administrative ale autorităţilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul; actele de comandament cu caracter militar, actele administradve pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară; actele administrative emise pentru aplicarea regimului stprii de război, al stării de asediu sau al celui de urgenţă, cele care privesc apărarea şi securitatea naţională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum şi pentru înlăturarea consecinţelor calamităţilor naturale, epidemiilor şi epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere.
Actul administrativ pe care l-a contestat nu este încadrat ca excepţie de la controlul contenciosului administrativ. Instituţia emitentă, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Bucovina”, este autoritate publică, iar actul a fost emis în vederea executării în concret a legii.
A invocat şi citat din art. 41 capitolul V Ordinul Inspectorului General al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr. 4019/17.06.2022, art. 1 din Anexa la Ordinul nr. 4303/I.G. din 28.01.2010, art. 7 din Anexa ordinului 786/I.G. 28.01.2010, art. 13 din O.I.G. NR 786/I.G din data de 20.08.2010.
A susținut că actul contestat îi vatămă un interes legitim privat. Noţiunea de interes legitim este prevăzută în art. 52 din Constituţie şi reprezintă posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat. Cum actul administrativ contestat este emis în vederea executării legii, iar prin emiterea sa îi este încălcat un interes legitim (posibilitatea celor vătămaţi prin incendiu de a-i pretinde despăgubiri ca urmare a menţiunilor din actul contestat), a solicitat a se constata că acţiunea este admisibilă, în cauză fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, sens în care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
Intimatul pârât Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Bucovina” Suceava a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefodat şi menţinerea hotărârii ca fiind legală şi temeinică.
În acest sens, deşi prin cererea de recurs reclamantul consideră că actul administrativ contestat (procesul verbal de intervenţie nr. 657 încheiat la data de 23.05.2022) îi încalcă un interes legitim, instanţa de fond, în mod corect, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată a reclamantului.
Procesul verbal de intervenţie contestat de reclamant a fost întocmit la finalizarea intervenţiei de la incendiul respectiv, de către comandantul intervenţiei, în prezenţa reclamantului, pe bază de semnătură (inclusiv i s-au citit menţiunile din procesul verbal), acesta neavând nicio obiecţiune cu privire la aspectele inserate în procesul verbal de intervenţie.
La întocmirea fiecărui proces verbal de intervenţie, încheiat în urma unui incendiu, la materializarea principalelor elemente pe formatul tipizat, persoana cu atribuţii pe linia gestionării situaţiilor de urgenţă analizează îndeaproape şi cu obiectivitate factorii determinanţi care conduc la stabilirea cauzei probabile de incendiu, fapt rezultat şi la incendiul din data de 23.05.2022, din municipiu Fălticeni, strada 1 Mai, aspect ce poate fi constatat de către instanţa de judecată.
Drept urmare, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, actul contestat în prezenta cauză, respectiv procesul verbal de intervenţie, este un document operativ de informare şi analiză statistică şi chiar dacă este emis de o autoritate publică şi are caracter unilateral, nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2, alin. 1, litera c) din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele expuse, a susținut că hotărârea instanţei de fond este legală și, drept urmare, a solicitat instanţei de control judiciar respingerea recursului, ca nefondat.
Examinând legalitatea sentinţei recurate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea a reţinut următoarele:
În concret, criticile recurentului reclamant X cantonabile motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin.1 pct. 8 C. proc. civ., vizează greșita calificare de către prima instanță a naturii juridice a actului dedus judecății ca nereprezentând un act administrativ, susținând recurentul că actul contestat a fost emis în vederea executării în concret a legii și nu este încadrat ca excepție de la controlul contenciosului administrativ.
Reține Curtea că obiectul acţiunii în contencios administrativ este configurat de prevederile exprese ale art. 52 din Constituţie şi ale art. 1 alin. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004, în sensul că se poate adresa instanţei de contencios administrativ persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau interes legitim printr-un act administrativ sau prin refuzul rezolvării unei cereri adresate unei autorităţi publice, iar potrivit art. 8 din Lege pot fi supuse controlului de legalitate actele administrative, tipice sau asimilate, şi că numai într-un asemenea cadru procesual fiind dedusă analizei existenţa unei atingeri aduse dreptului sau interesului legitim.
Ca atare, dezlegarea chestiunii admisibilităţii acţiunii din prisma particularităţii naturii juridice speciale a actului administrativ, are în atenţie definiţia legiuitorului din art. 2 alin. 1 lit.
c) din Legea nr. 554/2004, caracteristicile şi efectele specifice actului, chestiunea disputată fiind natura juridică a actului a cărui anulare se solicita, respectiv caracterul de act administrativ ce poate fi supus controlului judecătoresc pe calea Legii nr. 554/2004 a procesului-verbal de intervenție nr. 657 din data de 23.05.2022, respectiv mențiunile înscrise la punctul 1 și 7 din procesul-verbal.
Similar concluziei înscrisă în sentința recurată nr. 14/12.01.2023, reține Curtea că actul în discuție reprezintă un document operativ de informare și analiză statistică, neavând caracterul de act administrativ susceptibil a fi contestat pe calea acţiunii în contenciosul administrativ, după cum în mod evident nu se încadrează în categoria actelor administrative asimilate stabilite prin art. 2 alin. 2 Legea nr. 554/2004, calificarea acestuia trebuind realizată în raport de conţinutul şi efectele sale, iar în acest sens se observă că actul nu produce efecte juridice de sine stătătoare, lipsindu-i caracterul executoriu, și nu a fost emis în regim de putere publică, neînscriind o manifestare de voință calificată juridic.
Astfel, procesul-verbal de intervenție, deşi emis în cadrul unei autorități ce deține prerogativa regimului de putere publică, și cu toate că prezintă un caracter individual, nu stabilește o situație juridică și nu produce efecte juridice per se, nefiindu-i ataşat atributul executorialității. Scopul său nu îl constituie organizarea executării sau executarea în concret a legii, după cum nu are ca efect naşterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice, ci, așa cum rezidă din definiția actului dată în art. 1 alin. 2 lit. l) din Legea nr. 307/2006, destinația sa este de înscriere a datelor esenţiale constatate la locul intervenţiei privind amploarea şi intensitatea incendiului, cauza probabilă a acestuia, efectele produse, desfăşurarea intervenţiei, forţele participante şi timpii operativi realizaţi, așadar înscrierea unor informații, iar nu a unei voințe decizorii a autorității, nefiind un act emis în regim de putere publică.
Respectivul raport capătă eficienţă juridică numai sub aspect probator, iar datele consemnate pot fi răsturnate prin alte mijloace de probă, pentru anihilarea constatărilor actului fiind suficientă proba contrarie, iar nu cenzurarea legalităţii sale în cadrul unei acțiuni în contenciosul administrativ, contrar susținerilor recurentului constatările actului nefiind apte a-i vătăma un interes legitim.
De aceea, raportat la obiectul acţiunii ce nu are în centrul său un act administrativ în mod judicios a fost dezvoltat raționamentul primei instanțe și dispusă soluția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii, motivul de nelegalitate indicat de recurent nefiind incident, cu consecința respingerii recursului promovat în temeiul disp. art. 496 alin. 1 C. proc. civ. și a menținerii ca legală a sentinței primei instanței.
