În speţă, contrar opiniei apărării, se constă că prima condiţie de fond care poate face admisibilă cererea de repunere în termen (existența unei cauze temeinice de împiedicare neimputabilă inculpatului) nu este îndeplinită, întrucât aspectele prezentate de inculpatulapelant M.C. nu pot fi apreciate ca având natura unor cauze temeinice de împiedicare a declarării apelului în termen.
Împrejurarea că în perioada 23.07.2024 – 30.07.2024 inculpatul a fost transferat de la
Penitenciarul Botoșani la Penitenciarul Spital Bucureşti Jilava, unde a fost internat la secţia Psihiatrie acuţi, nu constituie o cauză temeinică de împiedicare a declarării apelului în termen.
Inculpatul nu a fost internat în reţeaua sanitară publică, ci într-un penitenciar – spital unde sunt aplicabile reglementările specifice sistemului administraţiei penitenciare, iar internarea sa nu a avut caracter urgent, aceasta fiind solicitată de medicul de la Penitenciarul Botoșani în data de 08.07.2024, inculpatul primind aprobare de internare pentru data de 16.07.2024.
De asemenea, inculpatul nu a fost internat pentru o boală gravă și nici pentru că ar fi fost agresat, astfel cum a susținut la termenul din 14.08.2024. Conform relațiilor comunicate de Penitenciarul-Spital Jilava, inculpatul a fost internat în spitalul – penitenciar cu diagnosticul de Retard mental ușor cu tulburări de comportament, iar pe durata spitalizării a fost liniştit şi cooperant, compliant la tratament.
Cât privește diagnosticul de retard mental ușor la care a făcut trimitere apărătorul inculpatului apelant, în opinia Curții, chiar dacă inculpatul a fost internat cu acest diagnostic, această împrejurare nu l-a pus pe inculpat în situaţia de a nu putea acţiona aşa cum interesele sale o cereau și nu constituie un motiv temeinic justificat de împiedicare de a acţiona în conformitate cu dispoziţiile procedurale, în condițiile în care cu ocazia dezbaterilor în apel, instanța de control judiciar a constatat că inculpatul M.C. are un limbaj dezvoltat, nefiindu-i afectată capacitate de înțelegere și exprimare, și nu a invocat niciun element credibil din care să rezulte că la momentul respectiv s-ar fi aflat în situația de a nu fi conștient de acțiunile sale. Prin urmare, nu a existat niciun motiv care să-l împiedice pe inculpatul M.C. să acționeze pentru exercitarea drepturilor sale, acesta având posibilitatea să depună apelul la administrația locului de deținere, fie prin scrisoare recomandată.
(Decizia penală nr. 991/06.09.2024 pronunţată în dosarul nr. 4505/314/2024)
Legislația aplicabilă : 411 alin. 1 Cod procedură penală.
Hotărârea:
Prin Decizia penală nr. 991/06.09.2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 4505/314/2024 s-arespins, ca neîntemeiată, cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul M.C. şi, în baza art. 421 alin. 1 lit. a teza a I-a Cod procedură penală, s-a respins, ca tardiv formulat, apelul declarat de inculpatul M.C. împotriva Sentinţei penale nr. 612 din 18.07.2024 a Judecătoriei Suceava.
În motivarea soluţiei Curtea a reţinut că la termenul de judecată din 14.08.2024, instanţa de apel din oficiu a invocat excepţia tardivității apelului formulat de inculpatul M.C.. La același termen, avocatul desemnat din oficiu pentru inculpat a solicitat repunerea în termenul de apel, pe motiv că inculpatul nu are cunoştinţe juridice, iar termenul de apel a fost depășit cu doar două-trei zile.
La interpelarea instanței, inculpatul apelant a precizat că hotărârea instanţei de fond i-a fost comunicată şi a semnat personal de primire, la data de 18.07.2024. A arătat că a ținut legătura cu avocatul desemnat din oficiu la instanţa de fond, pe durata judecării dosarului acolo, însă acesta nu i-a comunicat că poate declara apel. Când a primit hotărârea pronunţată de instanţa de fond nu a avut cum să ia cunoştinţă de conţinutul ei, întrucât nu ştie să citească şi nu i-a citit nimeni conţinutul acesteia. A mai precizat că în momentul în care a primit hotărârea a fost bătut, i-au fost afectate buzele, și-a pierdut și un dinte, fiind dus la Penitenciarul Spital Jilava unde a fost internat timp de o săptămână sau 10 zile.
La termenul de judecată din 14.08.2024, cauza a rămas în pronunțare, stabilindu-se termen pentru deliberarea, redactarea şi pronunţarea hotărârii pentru data de 27.08.2024.
La data de 27.08.2024, apreciind necesară solicitarea unor relații de la Penitenciarul Spital Jilava, cauza a fost repusă pe rol și s-a stabilit termen de judecată la data de 04.09.2024. S-a dispus emiterea unei adrese către Penitenciarul Spital Bucureşti Jilava pentru a comunica dacă ulterior datei de 18.07.2024 inculpatul M.C. a suferit vreo internare, iar în caz afirmativ să se comunice care au fost motivele medicale ce au justificat internarea şi dacă în perioada de timp vizată a fost afectată în vreun fel capacitatea psihică a acestuia, capacitatea de înţelegere, de exprimare sau de mişcare.
Prin adresa din data 02.09.2024 Penitenciarul Spital Bucureşti Jilava a indicat că inculpatul M.C. a fost internat la secţia Psihiatrie acuţi în perioada 23.07.-30.07.2024 cu diagnosticul Retard mental uşor cu tulburări de comportament. S-a menţionat că internarea a fost solicitată de către medicul de la Penitenciarul Botoşani în data de 08.07.2024 şi a avut aprobare de internare pentru data de 16.07.2024, dar a fost adus în 23.07.2024. Totodată, s-a precizat că inculpatul nu a mai fost internat anterior acestei date în unitatea respectivă şi nu se poate aprecia dacă au fost afectate capacitatea psihică, capacitatea de înţelegere, de exprimare sau de mişcare ale acestuia, deoarece nu există un termen de comparaţie. Pe durata spitalizării inculpatul a fost liniştit şi cooperant, compliant la tratament.
La termenul de judecată din 04.09.2024 instanţa de apel a pus în discuţie excepţia tardivității apelului formulat de inculpatul M.C., invocată din oficiu, precum și cererea de repunere în termenul de apel şi a acordat cuvântul părţilor şi participanților prezenți la proces cu privire la aceste aspecte.
Procedând la soluţionarea apelului declarat în cauză prin prisma excepției tardivității căii de atac promovate de inculpatul M.C. invocate din oficiu, Curtea a constatat că acesta a fost declarat după expirarea termenului prevăzut de lege, iar întârzierea nu a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare pentru a se da curs prevederilor art. 411 alin. 1 Cod procedură penală.
Privitor la cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul M.C., Curtea a considerat că este neîntemeiată.
Astfel, s-a arătat că este evident că pot exista situații în care cel îndreptățit să declare apel nu poate să o facă în termenul prevăzut, împiedicat fiind de anumite împrejurări. Pentru aceste situații, legiuitorul a prevăzut instituţia repunerii în termenul de apel, respectiv posibilitatea ca apelul să poată fi exercitat și după expirarea termenului dacă sunt îndeplinite anumite condiții. Prima dintre acestea este ca întârzierea să fi fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, constând într-o imposibilitate neimputabilă părţii de exercitare a căii de atac, iar cea de-a doua este ca cererea să fi fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia. În ceea ce privește prima condiție, repunerea în termen este condiționată de dovada împiedicării de a acţiona în termenul legal imperativ din cauza unor motive temeinic justificate, iar aceste motive trebuie să intervină în interiorul termenului legal în care partea trebuia să acţioneze. Deopotrivă, motivele prezentate trebuie să constituie impedimente obiective, care nu au permis părţii să acţioneze în termenul legal şi să excludă culpa părţii, chiar dacă nu au intensitatea forţei majore.
În speţă, contrar opiniei apărării, Curtea a constatat că prima condiţie de fond care poate face admisibilă cererea de repunere în termen (existența unei cauze temeinice de împiedicare neimputabilă inculpatului) nu este îndeplinită, întrucât aspectele prezentate de inculpatulapelant M.C. nu pot fi apreciate ca având natura unor cauze temeinice de împiedicare a declarării apelului în termen.
Din dovezile de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii (fila 148 dosar fond) se observă că Sentinţa penală nr. 612/18.07.2024 a Judecătoriei Suceava a fost primită personal de inculpatul-apelant la locul de deținere (Penitenciarul Botoșani) la data de 18.07.2024, acesta semnând dovada de primire (împrejurare recunoscută, de altfel, și în fața instanței de apel la termenul de judecată din 14.08.2024), iar din cuprinsul dispozitivului hotărârii rezultă clar termenul în care poate fi exercitată calea de atac – 10 zile de la comunicare.
Împrejurarea că în perioada 23.07.2024 – 30.07.2024 inculpatul a fost transferat de la Penitenciarul Botoșani la Penitenciarul Spital Bucureşti Jilava, unde a fost internat la secţia Psihiatrie acuţi, nu constituie o cauză temeinică de împiedicare a declarării apelului în termen.
Curtea a avut în vedere că inculpatul M.C. nu a fost internat în reţeaua sanitară publică, ci într-un penitenciar – spital unde sunt aplicabile reglementările specifice sistemului administraţiei penitenciare, iar internarea sa nu a avut caracter urgent, aceasta fiind solicitată de medicul de la Penitenciarul Botoșani în data de 08.07.2024, inculpatul primind aprobare de internare pentru data de 16.07.2024.
De asemenea, inculpatul M.C. nu a fost internat pentru o boală gravă și nici pentru că ar fi fost agresat, astfel cum a susținut la termenul din 14.08.2024. Conform relațiilor comunicate de Penitenciarul-Spital Jilava, inculpatul M.C. a fost internat în spitalul – penitenciar cu diagnosticul de Retard mental ușor cu tulburări de comportament, iar pe durata spitalizării a fost liniştit şi cooperant, compliant la tratament.
Prin urmare, nu a existat niciun motiv care să-l împiedice pe inculpatul M.C. să acționeze pentru exercitarea drepturilor sale, acesta având posibilitatea să depună apelul la administrația locului de deținere, fie prin scrisoare recomandată.
De altfel, în susținerea cererii de repunere în termenul de apel, inculpatul M.C. nu a invocat că din cauza internării sale în spitalul-penitenciar nu a putut exercita calea de atac, ci a arătat că nu ştie să scrie și să citească și nu a putut lua la cunoştinţă de conţinutul hotărârii de condamnare.
Or, această susținere a inculpatului M.C., în sensul că nu ştie să scrie și să citească, nu poate fi primită de instanța de apel câtă vreme, cu ocazia audierii sale în cursul urmăririi penale, inculpatul a arătat că are 8 clase și a făcut mențiuni olografe pe toate declarațiile date în această fază procesuală. Mai mult, Curtea constată că inculpatul M.C. a exercitat personal căile de atac împotriva încheierilor prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive de către instanța de fond, făcând mențiuni olografe pe dovezile de comunicare a acestor încheieri. De altfel, faptul că are 8 clase a fost declarat de inculpatul M.C. și în fața comisiei de expertiză medico – legală psihiatrică cu ocazia examinării sale la data de 05.09.2023.
În plus, Curtea a reţinut că inculpatul M.C. nu a declarat personal apel nici după externarea sa din spitalul – penitenciar și transferul în Penitenciarul Botoșani, calea de atac fiind declarată la data de 01.08.2024 de apărătorul său desemnat din oficiu, așadar independent de situația în care s-a aflat inculpatul.
Cât privește diagnosticul de retard mental ușor la care a făcut trimitere apărătorul inculpatului apelant, în opinia Curții, chiar dacă inculpatul a fost internat cu acest diagnostic, această împrejurare nu l-a pus pe inculpat în situaţia de a nu putea acţiona aşa cum interesele sale o cereau și nu constituie un motiv temeinic justificat de împiedicare de a acţiona în conformitate cu dispoziţiile procedurale, în condițiile în care cu ocazia dezbaterilor în apel, instanța de control judiciar a constatat că inculpatul M.C. are un limbaj dezvoltat, nefiindu-i afectată capacitate de înțelegere și exprimare, și nu a invocat niciun element credibil din care să rezulte că la momentul respectiv s-ar fi aflat în situația de a nu fi conștient de acțiunile sale. Prin urmare, faptul că inculpatul M.C. a dat dovadă de o lipsă de diligenţă evidentă în a ataca hotărârea în termenul prevăzut de lege nu constituie un motiv pentru admiterea cererii de repunere în termen, hotărârea de condamnare fiindu-i comunicată în mod legal la Penitenciarul Botoşani, actul de procedură menționat îndeplinind toate cerințele legale de validitate.
Nefiind îndeplinită prima cerinţă a dipoziţiilor legale invocate, instanţa de apel a considerat că nu mai e necesară analiza celei de-a doua cerinţe a textului normativ menţionat, relativ la data până la care trebuie făcută cererea de apel, în legătură cu care solicită repunerea în termen.
Pentru aceste motive, Curtea, constatând că întârzierea declarării apelului de către inculpat nu a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare pentru a se da curs prevederilor art. 411 Cod procedură penală, ci exclusiv conduitei culpabile a acestuia, respingând astfel, ca neîntemeiată.
