La 48 de ani, cu 25 de ani de vechime în profesie, avocata Anca Toda-Laza este o prezență solidă și respectată în cadrul Baroului Bihor. Consilier al baroului din 2023, își revendică parcursul profesional cu onestitate și asumare.
Povestea sa începe în 4 februarie 2000, când, proaspăt intrată în stagiatură, își începea formarea sub îndrumarea avocatului Butuc Alexandru – mentor căruia îi păstrează și astăzi o adâncă recunoștință. Trei ani mai târziu, după promovarea examenului de definitivat, face un pas curajos și decide să își croiască propriul drum, departe de specializarea în drept penal a maestrului său. Alegerea de a se orienta către dreptul privat și contenciosul administrativ s-a dovedit una inspirată, marcând începutul unei cariere construite cu tenacitate, echilibru și o dedicare autentică pentru fiecare cauză în parte. Astăzi, în egală măsură practician și formator de opinie în cadrul comunității juridice bihorene, avocatul X vorbește despre profesie, despre provocările sistemului și despre lecțiile învățate de-a lungul unei vieți dedicate Dreptului.
BIHORJUST: Ce v-a determinat să alegeți cariera de avocat și nu cea de magistrat sau altă profesie juridică?
Av. ANCA:: Deși atunci când am luat decizia de a da admitere la Drept am făcut-o animată de gândul de a deveni procuror (asta întâmplându-se cândva prin clasa a X-a), din momentul în care am intrat la facultate și am luat contact cu corpul profesoral, în special cu dna Dana Cigan (care a fost profesorul coordonator al anului nostru), și apoi cu instanța (unde mergeam împreună cu colegii mei să asistăm la litigii), doar asta mi-am dorit să fac. Îmi amintesc că părinții mei încercau să mă convingă să încerc notariatul. Însă perspectiva aceasta nu mi se părea deloc atractivă, și am simțit probabil încă de atunci că statul în birou și redactatul de acte, de multe ori inerțial și oarecum tipizat, nu e de mine… Am simțit că îmi place pulsul instanței, că îmi plac dezbaterile și pledoariile, și asta îmi place cel mai mult la profesia mea și după 25 de ani.
BIHORJUST: Cum sunteți tratată, în calitate de avocat dar și de consilier al baroului, de către polițiști, procurori sau judecători?
Av. ANCA: Așa cum am spus, cu polițiștii și procurorii nu am contacte profesionale, deși mai sunt încă oameni pe care i-am întâlnit atunci când participam la anchete și cu care mă întâlnesc cu drag și astăzi, și îmi place să cred că și reciproca este valabilă. Despre relația mea cu judecătorii îmi place să cred că este una foarte bună, bazată pe respect reciproc. Sunt avocatul care înțelege rolul judecătorului în angrenajul justiției, care înțelege că ne putem certa în sală fără ca asta să afecteze în vreun fel respectul pe care ni-l purtăm ca oameni și profesioniști, și înțeleg că, indiferent ce avem fiecare de făcut în sală, ne datorăm, mai presus de orice, respect. Și cred că oamenii simt asta la mine.
BIHORJUST: Din perspectiva dumneavoastră de consilier și avocat, ce experiență și ce vârstă considerați că ar trebui să aibă un judecător de civil, respectiv unul de penal, pentru a-și exercita eficient atribuțiile?
Av. ANCA: Am susținut și susțin în continuare că intrarea în magistratură nu poate să intervină decât după un număr minim de ani de experiență profesională în domeniul juridic și după un minim de ani de experiență de viață, ambele fiind în egală măsură importante. De ce? Pentru că doar așa se câștigă maturitatea. Iar maturitatea este esențială la un judecător. Cred că reforma pe care Tudorel Toader a propus-o prin 2017 ar fi fost de foarte bun augur. Domnia sa propusese atunci ca vârsta minimă de intrare în magistratură să fie 30 de ani. Eu aș merge mai departe și aș spune un 35. Pentru că, presupunând că absolventul își începe activitatea juridică după terminarea facultății, un interval de 10 ani în care să acumulezi experiență profesională este suficient pentru a avea maturitatea profesională necesară unui judecător. Și, totodată, la 35 de ani, ești suficient de așezat și mental pentru a-ți înțelege menirea, pentru a învăța să abordezi oamenii din toate categoriile, pentru a ști să lucrezi cu oamenii.
BIHORJUST: Cum se împarte timpul dumneavoastră între activitatea de avocat și responsabilitățile de consilier al baroului? Câte ore și câte zile pe săptămână vă dedicați fiecărei dimensiuni?
Av. ANCA: E greu spre imposibil de cuantificat, pentru că despre munca avocatului se pot spune multe, numai că este structurată pe baza unui program determinat sau determinabil, nu. Ce pot spune este că stau atât cât este necesar.
Sunt zile în care, atunci când “îmi bag creierii” într-o cauză, pierd noțiunea timpului. Sunt zile în care programul este mai lejer. Încerc să dau fiecărei părticele din viața mea atât cât trebuie pentru ca lucrurile să fie bine făcute. Câteodată reușesc, câteodată nu. Dar cert este că mă străduiesc.
BIHORJUST: Care ar fi, în opinia dumneavoastră, venitul net minim care ar putea motiva un avocat stagiar, respectiv un avocat definitiv, ținând cont și de perspectiva baroului asupra sprijinirii profesioniștilor la început de drum?
Av. ANCA: Îndrăznesc să spun că dacă motivarea tinerilor absolvenți de a intra în avocatură se circumscrie unor venituri, drumul e greșit.
În primul rând pentru că nu există o uniformitate în ceea ce privește veniturile avocaților. Nivelul veniturilor este esențial influențat de foarte mulți factori (piața în care lucrezi, tipul de clientelă căruia i te adresezi, domeniul în care activezi) și acestea sunt doar câteva. Ce trebuie să știe tinerii este că nimeni nu le poate garanta un venit minim în avocatură, nici măcar unul decent. Politica Baroului Bihor este de a ajuta avocații stagiari prin direcționarea exclusivă sau prioritară către ei a oficiilor, în special cele de primă instanță, și acesta este meritul d-lui Decan Adrian Stancu, care a insistat mult pe acest aspect.
Dar asta nu are de-a face numai cu asigurarea unui minim de venit, ci și cu faptul că Baroul Bihor a înțeles că „meseria” asta se învață la bară, și nu poți acumula experiență și rodaj profesional dacă nu profesezi efectiv. Dar dincolo de asta, clientela se construiește, iar cât este aceasta de solidă sau de bună-platnică depinde, aș zice, în exclusivitate de fiecare avocat. Și de un pic de noroc.
BIHORJUST: Care a fost cel mai important moment din cariera dumneavoastră de până acum, atât ca avocat, cât și în rolul de consilier al baroului? Ați avut vreodată un moment în care doreați să renunțați?
Av. ANCA: Cred că cel mai important moment a fost cel din 2003, când am pus capăt conturilor cu singurul tip de avocatură pe care îl făcusem până atunci (avocatura de penal) și am luat hotărârea să părăsesc „cuibul” maestrului meu și să zbor. Să renunț la avocatură am vrut o singură dată, cândva prin 2005, cred, când m-am și apucat să învăț pentru a încerca să intru la magistratură. Am învățat vreo 2 luni, și am renunțat repede și cu ușurință când s-a publicat lista locurilor disponibile.
Erau posturi la judecătorii care funcționau în localități de care nu auzisem până atunci. Una mi-a și rămas întipărită în minte: Judecătoria Podul Turcului. Mi-am spus atunci că hotărârea mea este justificată, pentru că nu mă pot duce totuși la celălalt capăt de țară (deși nu eram căsătorită și nu aveam, efectiv, nicio „obligație”)
Mi-am dat seama ulterior că, de fapt, nu îmi dorisem suficient de tare să fac pasul acesta.. Așa că, revenind la întrebarea ta, probabil că nu, nu mi-am dorit niciodată să renunț la avocatură.
Momentul cel mai memorabil trăit de mine de când sunt consilier a fost prima ședință de consiliu în cadrul căreia s-a depus jurământul de intrare în profesie. Am avut niște emoții… Am fost aproape la fel de emoționată ca și tinerii noștri colegi.
BIHORJUST: Cu ce tipuri de cazuri vă confruntați cel mai des în activitatea profesională? Iar din perspectiva consiliului baroului, care sunt cele mai mari provocări cu care se confruntă avocații din județ?
Av. ANCA: Așa cum am spus și la început, mă concentrez exclusiv pe problematicile de drept privat (litigii cu profesioniști, partaje judiciare, divorțuri) și contencios administrativ.
Din perspectiva provocărilor cu care ne confruntăm ca barou, cred că cea mai importantă este avocatura clandestină sau exercitarea profesiei fără respectarea rigorilor ei administrative și organizatorice. Spun asta nu pentru că sunt unul din consilierii însărcinați cu asta, ci pentru că în mod real este un subiect care îi preocupă pe colegii noștri.
Și este și normal să fie așa. Pe de o parte, pentru că dobândirea calității de avocat se face după o muncă susținută și după promovarea unui examen deloc ușor. Și ca atare este nedrept să își aroge această calitate persoane care nu au trecut prin filtrul acesta. Pe de altă parte, pentru că piața avocaturii este și ea o provocare. Iar avocații au niște limitări legale în ceea ce privește modalitatea în care se pot promova sau racola clienți. Și ca atare nu este de acceptat să închidem ochii în fața unor tentative de a ocoli rigorile profesiei, în detrimentul celor care o exercită corect și legal.
BIHORJUST: Cum reușiți să mențineți echilibrul între viața profesională, viața personală și implicarea în structurile de conducere ale baroului, având în vedere solicitările multiple ale acestor roluri?
AV. ANCA: Prin „echilibristică”. Nu e ușor, pentru că în cele mai multe zile muncesc contratimp pentru a reuși să fiu și mamă pentru fiica mea. Și am și înțelegerea colegilor mei consilieri, care țin cont, în stabilirea ședințelor, de programul tuturor, inclusiv de orele de „mate” sau „engleză” ale fiicei mele. Se poate face asta atâta timp cât prioritățile sunt clare. Iar eu o spun cu mâna pe inimă (deși nu știu cum sună asta pentru interviul tău) că nu voi fi niciodată avocatul care va sta în birou de dimineața până seara, în detrimentul timpului alocat familiei sau mie însămi. Pentru că și eu contez.
BIHORJUST: Ce sfat le-ați oferi tinerilor care aspiră la o carieră în avocatură, inclusiv celor care își doresc, pe termen lung, să se implice și în structurile de conducere ale profesiei?
Av. ANCA: Să îndrăznească. Că îi așteptăm cu drag. Că avocatura nu este doar o potențială sursă de prosperitate, ci o menire. Că avocatura este mai mult decât aparențe și atitudine, este o mentalitate. Că nu poți fi un avocat bun dacă nu ești bine-crescut, informat, implicat în viața urbei și a societății. Că trebuie să fie o voce articulată, pentru că lumea așteaptă asta de la noi. Nu să fim gălăgioși sau tupeiști, ci, mai presus de orice, să știm ce vorbim. Și că, odată intrați în profesie, conducerea baroului este deschisă oricui are intenții bune și este dispus să aloce timp și energie pentru BINELE COMUN.
BIHORJUST: Există un principiu profesional pe care nu l-ați încălca niciodată, indiferent de context? Cum este promovat acest principiu și în cadrul baroului?
Av. ANCA: Da, există. Nu mi-am mințit și nu îmi voi minți niciodată clienții. Nu le-am spus și nu le voi spune niciodată că au șanse, dacă eu cred că nu au. Am pierdut clienți, și evident venituri, din cauza asta, dar nu regret o secundă. Aș face asta din nou și voi continua să o fac atât timp cât voi fi avocat. Cum este promovat în cadrul baroului? Mi-e greu să îți spun. Eu promovez asta de câte ori am ocazia. Și cred că și alții o fac. Este important de subliniat însă că avocatura este o profesie liberală, și ca atare, în afara de câteva reguli stricte organizatorice, nu putem impune lucruri, nici măcar de la nivelul Consiliului. Dar este cert că, cel puțin de când sunt eu consilier, ne-am confruntat destul de rar cu sesizări din partea justițiabililor pentru astfel de chestiuni, și asta înseamnă că avocații bihoreni țin cont de asta în activitatea lor profesională.
BIHORJUST: Cum gestionați relația cu clienții în cazuri dificile sau sensibile și cum se reflectă această experiență în sprijinul pe care îl oferiți colegilor prin intermediul baroului?
Av. ANCA: După un număr de ani de profesie începi să capeți experiență în munca cu oamenii și înveți să simți cum trebuie abordat fiecare om în parte. Pe unii trebuie să îi asculți, pe alții trebuie să îi oprești din vorbit, pe unii trebuie să îi tratezi cu delicatețe, pe alții mai hotărât. Asta se învață în timp, dar se învață. Și este cert că fiecare dintre noi avem stilul nostru. Așadar, nu sunt reguli. În privința sprijinului intraprofesional, eu cred că stăm bine. Baroul Bihor este un barou care a acționat întotdeauna cu empatie și înțelegere, și cel puțin în cadrul Consiliului pot confirma că ne potentăm unii pe alții spre a face bine.
BIHORJUST: Cum sprijiniți, prin rolul de consilier, avocații tineri sau stagiarii în dezvoltarea lor profesională? Există programe sau inițiative de mentorat sau formare continuă?
Av. ANCA: Așa cum am spus, eu sunt desemnată ca și consilier responsabil de combaterea avocaturii clandestine. Am participat însă, în calitate de consilier, la două ediții „Lady Lawyer”, activitate organizată de Facultatea de Drept în colaborare cu Consiliul Baroului pentru studenții facultății, și mi-a fost tare drag. Dar știu că există o strânsă colaborare între Facultate și Barou și pentru susținerea unor activități de mentorat și formare continuă. Practica profesională pe care studenții trebuie să o facă se organizează în strânsă colaborare între ELSA și Barou, conducerea acestuia din urmă implicându-se în mod direct pentru ca toți studenții să își găsească un loc într-un cabinet de avocatură.
Totodată, conducerea baroului se implică activ și pentru a se asigura că toți cei care promovează examenul de intrare în avocatură ca și avocați stagiari își găsesc un maestru.
BIHORJUST: Cum evaluați relația actuală dintre barou și celelalte instituții ale sistemului juridic – instanțe, parchete, poliție – și cum ar putea fi aceasta consolidată?
Av. ANCA: Eu cred că este foarte bună. Cred că actualele conduceri ale instanțelor locale au înțeles cât este de importantă comunicarea și colaborarea cu Baroul, pentru că doar astfel pot fi surmontate o serie de provocări inerente activității tuturor. Loc de mai bine este întotdeauna. Și cred că asta se poate obține prin respect reciproc și comunicare. Și eu spun că există și una, și alta. Deci perspectivele sunt îmbucurătoare.
BIHORJUST: În ce măsură se implică Baroul Bihor în problemele de etică profesională? Ce rol aveți ca și consilier în prevenirea și gestionarea situațiilor delicate de acest tip?
Av. ANCA: Consiliul Baroului Bihor se poate implica în astfel de probleme doar în măsura în care este sesizat cu o eventuală abatere disciplinară, competența sa limitându-se doar la a sesiza, în măsura în care se impune, Comisia de disciplină, care este alcătuită din avocați aleși în Adunarea Generală în acest sens.
BIHORJUST: Care este relația Baroului Bihor cu societatea civilă și ce demersuri faceți, ca și consilier, pentru a promova imaginea avocatului în rândul publicului larg?
Av. ANCA: Grea întrebare… De ce e grea? Pentru că imaginea avocaturii în ansamblu depinde, cred, de fiecare dintre noi. Baroul nu poate fi privit sau judecat ca o oglindă, pentru că este un for profesional care are ca scop gestionarea problemelor de natură administrativă și organizatorică a membrilor săi.
Privind problema strict din perspectiva Baroului Bihor ca instituție, cred că avem o imagine frumoasă în urbe, pentru că avem un decan cu care ne mândrim.
Dar revenind la imaginea avocatului în societate, din păcate asta nu depinde de barou, ci, așa cum am spus, de fiecare dintre noi.
Ce fac eu? Încerc să îmi exercit profesia cu demnitate, respect față de lege și oameni și foarte multă compasiune.
BIHORJUST: Aveți un model sau o sursă de inspirație în exercitarea funcției de conducere în cadrul profesiei? Ce calități admirați la liderii din domeniul juridic?
Av. ANCA: Dacă mă întrebi pe cine admir dintre cei cu funcții de conducere la nivel național, l-aș aminti pe decanul nostru (care este un exemplu de implicare și hărnicie la nivelul baroului nostru), pe Sergiu Stănilă, fostul Decan al Baroului Timiș, și pe dna Flavia Maier, Decan al Baroului Cluj, care este o „doamnă” prin excelență și un decan extrem de hotărât. Dacă ar fi să indic o calitate care cred că îi caracterizează pe toți, și pe care o admir eu cel mai mult la liderii din domeniul juridic, acela ar fi curajul de a spune lucrurilor pe nume.
