SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Problema de drept: Dacă jurisdicția penală a organelor judiciare penale române se poate extinde asupra unor obiective situate pe teritoriul altor state, în considerarea convențiilor bilaterale inter-statale (DNA, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara)
S-a pus problema, în practica judiciară, dacă dispozițiile art. 8 și art. 9 C.pen. sunt aplicabile în ipoteza în care fapta a fost comisă pe teritoriul altor state, cu care România a încheiat convenții internaționale în acest sens, respectiv în cazul faptelor comise pe teritoriul de funcționare stabilit în baza Convenției între România și Republica Ungară privind controlul traficului de frontieră rutier și feroviar din 27.04.2004.
Astfel, într-o opinie s-a arătat că nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 8 C.pen., fără a se lua în considerare convențiile internaționale aplicabile. Chiar dacă aceste dispoziții conțin o delimitare a noțiunii de teritoriu, ele se completează cu prevederile convențiilor încheiate de România cu alte state, motiv pentru care, atunci când acestea o permit, se pot realiza activități procedurale pe teritoriul celuilalt stat semnatar al convenției, fără a fi necesară autorizarea procurorului general la care se referă art. 9 alin. 3 C.pen. (în acest sens, încheierea din 11.04.2017 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.1718/108/2017/a1 și încheierea nr.58/CO/CP/10.05.2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr.1718/108/2017/a1). Astfel, pentru organizarea eficientă a controlului comun, prin Acordul din data de 21.12.20061 pentru aplicarea Convenției privind controlul traficului de frontieră rutier și feroviar, semnată la data de 27.04.2004, România și Ungaria au decis extinderea în anumite condiții a competenței autorităților române cu privire la constatarea și sancționarea încălcărilor legislației statului român referitoare la trecerea frontierei de către persoane, introducerea, scoaterea şi tranzitarea bunurilor. Această extindere operează cu privire la încăperile de serviciu, drumul public care duce de la frontiera de stat la locul de serviciu, benzile de circulație de control şi cabinele de serviciu aferente acestora, atât pe terminalul de ieșire, cât şi de intrare, aplicându-se și faptelor comise de personalul român. Din acest considerent, s-a apreciat că în temeiul art. 11 din Constituția României, cu referire la art. 12 C.pen. și art. 5 alin. 4 rap. la art. 5 alin. 3 din Convenția dintre România şi Republica Ungară, legislația aplicabilă este cea română, fără a fi necesară autorizarea prevăzută de art. 9 alin. 3 C.pen.
Într-o altă opinie s-a apreciat că, în această ipoteză, sunt incidente dispozițiile art. 8 și art. 9 C.pen. (în acest sens, încheierea nr. 154/3.07.2019, pronunțată în dosarul nr. 3207/108/2019/a1 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad, hotărâre menținută prin decizia penală nr. 103/11.09.2019 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timișoara).
În opinia noastră, prima opinie este cea corectă.
Astfel, în materia aplicării legii penale substanțiale în spațiu, dispozițiile art. 12 C.pen. aduc o limitare cu titlu general, prevăzând că dispozițiile art. 8 – 11 se aplică dacă nu se dispune altfel printr-un tratat internațional la care România este parte2. Prin urmare, dispozițiile art. 8 și art. 9 C.pen. au caracter subsidiar față de prevederile convențiilor internaționale, motiv pentru care, pentru ipoteza reglementării printr-o astfel de convenție, va fi incidentă restrângerea sau extinderea limitelor spațiale de aplicare a legii penale române.
Cu privire la situația infracțiunilor comise în punctele comune de trecere a frontierei organizate pe teritoriul Ungariei, conform art. 5 alin. 4 din Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Ungare pentru aplicarea Convenției între România și Republica Ungară privind controlul traficului de frontieră rutier și feroviar, controlul persoanelor participante la traficul internațional de mărfuri la punctul de trecere a frontierei indicat la alin. 1 are loc într-un loc comun pe teritoriul Republicii Ungare. În acest scop pe teritoriul Republicii Ungare se înființează un loc de serviciu român pentru controlul traficului de frontieră.
Posibilitatea înființării punctelor de trecere comune pe teritoriul uneia dintre părțile semnatare ale convenției bilaterale este prevăzută și de dispozițiile art. 13 alin. 1 din O.U.G. nr.105/2001 privind frontiera de stat a României3, fără ca aceste dispoziții, ca de altfel și cele menționate anterior, să prevadă o extindere a limitelor spațiale ale legii penale române în acest caz.
Cu toate acestea, Convenția între România și Republica Ungară privind controlul traficului de frontieră rutier și feroviar din 27.04.2004 stabilește reguli proprii în ceea ce privește acțiunile ce constituie încălcări ale statului vecin pe teritoriul de funcționare4. Astfel, conform art. 5 alin. 3 din această Convenție, dacă acțiunea care contravine legislației statului vecin referitoare la trecerea frontierei de către persoane, introducerea, scoaterea și tranzitarea bunurilor este comisă pe teritoriul de funcționare, atunci aceasta trebuie considerată ca și cum ar fi fost săvârșită în acea localitate a statului vecin pe al cărui teritoriu se găsește punctul de trecere a frontierei care îi aparține. Prin urmare, Convenția asimilează infracțiunile comise pe teritoriul de funcționare cu cele comise pe teritoriul țării, în măsura în care acestea privesc activitățile menționate în cuprinsul dispozițiilor art. 5 alin. 3. De altfel, faptul că, spre deosebire de dispozițiile art. 13 alin. 3 din O.U.G. nr.105/20015, Convenția are în vedere aplicarea legislației române nu doar cu privire la formalitățile de trecere a frontierei pe teritoriul de funcționare, ci inclusiv cu privire la fapte ce constituie infracțiuni comise în acest spațiu, rezultă din definiția noțiunii de control al traficului de frontieră prevăzută de art. 1 pct. 1 din Convenție6, activitate ce are ca scop inclusiv prevenirea activităților ilegale de natură penală.
Prin urmare, având în vedere că, în această ipoteză, locul comiterii infracțiunii este asimilat teritoriului național, infracțiunile care se circumscriu domeniului de incidență a dispozițiilor art. 5 alin. 3 din Convenție vor fi considerate ca fiind infracțiuni comise în țară, devenind incident principiul teritorialității prevăzut de art. 8 C.pen. în materia aplicării legii penale române în spațiu, fără a fi necesară autorizarea prevăzută de art. 9 alin. 3 C.pen.
În unanimitate a fost agreată opinia INM.
Această problemă de drept a fost discutată la întâlnirea procurorilor șefi de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism şi al parchetelor de pe lângă curţile de apel – București, 9-10 martie 2020.
Partajează acest conținut:
