SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Înalta Curte de Casație și Justiție a admis, luni, un recurs în interesul legii referitor la răspunderea patrimonială în cazul în care pârâtul nu predă documentele contabile practicianului în insolvenţă, după prealabila notificare. Curtea supremă a decis că în acest caz se prezumă relativ întrunirea tuturor condiţiilor necesare atragerii răspunderii patrimoniale pentru fapta prevăzută de art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea 85/2014 – ținerea unei contabilități fictive sau neconforme legii și dispariția unor documente contabile.
Decizia 14/27 iunie 2022 a Completului pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii:
Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Iaşi şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 169 alin. (1) lit. d) teza a doua din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul în care pârâtul nu predă documentele contabile practicianului în insolvenţă, după prealabila notificare, se prezumă relativ întrunirea tuturor condiţiilor necesare atragerii răspunderii patrimoniale pentru fapta prevăzută de art. 169 alin. (1) lit. d) din aceeaşi lege.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 iunie 2022.
Textul legal invocat:
– Art. 169 alin. 1 lit. d, teza finală din Legea nr. 85/2014 – La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, fără să depăşească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu se prezumă. Prezumţia este relativă;
Curtea de Apel Iași, care a formulat recursul în interesul legii, a identificat două orientări jurisprudențiale în această situație. În prima dintre ele, în interpretarea și aplicarea textului articolului 169 alin. 1 lit. d, se apreciază că, în cazul în care pârâtul nu predă documentele și actele financiar contabile practicianului în insolvență, legiuitorul a instituit o prezumție legală relativă cu privire la condițiile răspunderii delictuale, astfel încât acțiunea reclamantului se impune a fi admisă, fără ca reclamantul să aibă sarcina de a proba o legătură de cauzalitate suplimentară între faptă și starea de insolvență.
În a doua orientare, se consideră că, în cazul în care pârâtul nu predă documentele și actele financiar contabile practicianului în insolvență, acest fapt nu poate conduce singur la angajarea răspunderii personale, fiind necesară administrarea de către reclamant de dovezi privind existența faptei, a prejudiciului și a unei o a doua legături de cauzalitate, cea dintre faptă și starea de insolvență, legătură de cauzalitate care nu beneficiază de prezumția legală din teza finală a art. 169 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2014.
DOCUMENT – Recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași:
Partajează acest conținut:
