Motivele pentru care CCR a admis o excepție de neconstituționalitate referitoare la legea dării în plată

Curtea Constituțională a României (CCR) a dat publicității, vineri, o decizie (nr. 432 din 17 iunie 2021) prin care a admis o excepție de neconstituționalitate referitoare la unele dispoziții din Legea 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Este vizat art.8 alin.(5) tezele a doua și a treia din lege, respectiv prezumarea absolută a impreviziunii în ipoteza în care debitorul a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit pentru datoria inițială și pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat. Tot vineri, CCR a publicat o altă decizie (nr. 431 din 17 iunie 2021) prin care a respins excepția de neconstituționalitate care viza alte articole din Legea 77/2016, dar și la Legea 52/2020 în ansamblul său.

Art.8 alin.(5) tezele a doua și a treia din Legea nr.77/2016 arată că ”se consideră că există impreviziune în cazul în care debitorul, care formulează notificare de dare în plată, a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit, prin poprire sau alte forme de executare silită, pentru datoria inițială și pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat. Dispozițiile art. 4 alin. (1^3) se aplică în mod corespunzător.”

În argumentarea soluției de admitere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.8 alin.(5) tezele a doua și a treia din Legea nr.77/2016, cu modificările și completările aduse prin Legea nr.52/2020, CCR a reținut că prezumarea absolută a impreviziunii în ipoteza în care debitorul a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit pentru datoria inițială și pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat, conservă elementele de neconstituționalitate reținute în Decizia nr.731/2019. În aceste condiții, Curtea a constatat că art.8 alin.(5) tezele a doua și a treia din Legea nr.77/2016 nu respectă deciziile anterioare ale Curții Constituționale (Decizia nr.623/2016 și Decizia nr.731/2019), astfel că încalcă art.147 alin.(4) din Constituție. Totodată, s-a reținut și încălcarea art.1 alin.(5) și art.44 din Constituție, prin raportare la cele stabilite în Decizia nr.731/2019.

Extrase din decizia motivată de admitere a excepției de neconstituționalitate:

– Excepția referitoare la art.8 alin.(5) tezele a doua și a treia din Legea nr.77/2016 a fost ridicată de Credit Plus (Gulf) Ltd., Dubai, Emiratele Arabe Unite, într-un dosar al Judecătoriei Craiova – Secția civilă.

– Curtea observă că art.8 teza a doua din Legea nr.77/2016 cuprinde un element de procedură și unul de drept substanțial. Cel de procedură privește faptul că debitorul care apelează la procedura reglementată de art.8 alin.(5) din Legea nr.77/2016 nu o poate face direct, ci prin depunerea unei notificări conform art.5 alin.(1). Această reglementare procedurală reprezintă o transpunere în plan normativ a paragrafului 44 din Decizia nr.95 din 28 februarie 2017. În schimb, reglementarea de drept substanțial, și anume prezumarea absolută a impreviziunii în ipoteza în care debitorul a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit pentru datoria inițială și pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat, conservă elementele de neconstituționalitate reținute în Decizia nr.731 din 6 noiembrie 2019, afectând art.8 teza a doua din Legea nr.77/2016 în ansamblul său.

– În concepția Deciziei nr.731 din 6 noiembrie 2019, reținerea impreviziunii pentru un creditor aflat în situația descrisă parcurge etapa notificării, a contestației la notificare, a încheierii actului de dare în plată și, în caz de neconformare a creditorului, etapa de stingere a datoriei izvorâte din contractul de credit. Prin urmare, pentru etapa notificării ipotezele de impreviziune sunt reglementate de art.4 alin.(1¹)-(1³) din lege, acestora neputându-le fi alăturată o nouă ipoteză care vizează o eventuală consecință a impreviziunii (faptul că bunul imobil ipotecat a fost executat și că executarea continuă pentru că datoria inițială/ accesoriile acesteia nu au fost acoperite). Așadar, chiar dacă bunul imobil ipotecat a fost vândut la licitație publică, iar executarea silită continuă, debitorul trebuie să se încadreze în ipotezele de impreviziune prevăzute de art.4 alin.(1¹)-(1³) din lege pentru a putea solicita stingerea datoriei. În condițiile constatării neconstituționalității tezei a doua, se va constata și neconstituționalitatea tezei a treia pentru că aceasta devine restrictivă și poate relativiza întreaga procedură prin introducerea unui dubiu, respectiv că numai art.4 alin.(1³) se aplică în mod corespunzător, nu și celelalte dispoziții cuprinse în art.4. Rezultă că, în ipoteza art.8 alin.(5) din Legea nr.77/2016, pentru a se reține incidența impreviziunii, devin incidente art.4 alin.(1) lit.e) și (1¹)-(1³) din aceeași lege.

– În aceste condiții, Curtea constată că art.8 alin.(5) tezele a doua și a treia din Legea nr.77/2016 nu respectă deciziile anterioare ale Curții Constituționale (Decizia nr.623 din 25 octombrie 2016 și Decizia nr.731 din 6 noiembrie 2019). Prin urmare, art.8 alin.(5) tezele a doua și a treia din Legea nr.77/2016 încalcă art.147 alin.(4) din Constituție prin raportare la art.1 alin.(5) și art.44 din Constituție.

Prin aceeași decizie, CCR a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Banca Transilvania S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr.6175/311/2020 al Judecătoriei Slatina – Secția civilă și de Credit Plus (Gulf) Ltd., Dubai, Emiratele Arabe Unite, în Dosarul nr.12420/215/2020 al Judecătoriei Craiova – Secția civilă și a constatat că dispozițiile art.4 alin.(1¹)-(1³), (3) și (4), ale art.5 alin.(3) și (31) și ale art.7 alin.(4) și (5¹) din Legea nr.77/2016, precum și Legea nr.52/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

DOCUMENT – Decizia nr. 432/17 iunie 2021 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.4 alin.(1¹)-(1³), (3) și (4), ale art.5 alin.(3) și (31), ale art.7 alin.(4) și (5¹) și ale art.8 alin.(5) tezele a doua și a treia din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și a Legii nr.52/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în ansamblul său:

DOCUMENT – Decizia nr. 431/17 iunie 2021 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1 alin.(1), ale art.4 alin.(1¹)-(1³), (3) și (4), ale art.8 alin.(5), ale art.10 alin.(1) și ale art.11 teza întâi din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și a Legii nr.52/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în ansamblul său:

CITIȚI și CCR a stabilit că unele dispoziții referitoare la executarea silită din Legea privind darea în plată sunt NECONSTITUȚIONALE | Sesizare HP referitoare la prevederi ale legii privind darea în plată, în cazul unui credit în franci elvețieni | Calea de atac incidentă în litigiile intentate în baza art. 7 din Legea 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile