Jurisprudență | Tribunalul Caraș-Severin – Acţiune în anularea hotărârii adunării creditorilor

Legea nr. 85/2006 este o lege cu caracter special, care se aplică cu prioritate, şi, indiferent de motivele invocate, de nulitate absolută sau de nulitate relativă sau alte motive, anularea unei hotărâri a adunării creditorilor nu se poate obţine decât în condiţiile şi termenul reglementate de art. 14 alineatele 7 şi 8 din Legea nr. 85/2006, şi nu pe calea dreptului comun. 

De principiu orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia: „are capacitate procesuală, în condiţiile legii”; „are calitate procesuală”; „formulează o pretenţie”; „justifică un interes”. Interesul trebuie să fie determinat; legitim, personal, născut şi actual.

În procedura de insolvenţă, analiza condiţiei interesului are anumite particularităţi care pornesc de la natura procedurii- şi anume o procedură concursuală de satisfacere a creanţelor creditorilor( conform art.2 din Legea nr. 85/2006), în care legiuitorul conferă o serie de drepturi şi a altor participanţi decât  creditorii şi debitorul.

Indiferent însă de aceste particularităţi , promovarea oricăror cereri, contestaţii sau acţiuni întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006 nu pot face abstracţie de necesitatea ca reclamantul/contestatorul ( fie el personal, fie cei în numele cărora se acţionează) , să justifice existenţa unui interes actual atât în momentul declanşării demersului judiciar, cât şi în momentul finalizării acestuia prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive.

Lipsa interesului sau a uneia dintre cerinţele acestuia se invocă pe cale de excepţie , excepţia lipsei de interes fiind o excepţie de fond, absolută şi peremptorie.

Interesul, condiţie a exercitării unei acţiuni civile, reprezintă folosul practic urmărit de către reclamant prin promovarea unei cereri de chemare în judecată şi acesta trebuie să fie legitim-să nu contravină legii sau regulilor de convieţuire socială, să fie născut şi actual – să existe în momentul exercitării acţiunii civile şi să fie personal şi direct, în sensul că folosul practic urmărit trebuie să îl vizeze pe cel ce recurge la exercitarea acţiunii civile.

Vânzarea la licitaţie a bunurilor debitoarei este un moment obligatoriu  în procedura falimentului şi se desfăşoară cu scopul obţinerii unor sume în vederea acoperirii creanţelor acesteia, în conformitate cu prevederile art. 118 din Legea nr. 85/2006.

Interes în anularea unor astfel de vânzări pot avea creditorii, ceilalţi participanţi la licitaţie sau terţii care deţin drepturi reale asupra bunurilor ce fac obiectul vânzării.

Pe calea deschisă de art. 111 vechiul C. proc.civ, reclamanta poate solicita să se constate existenţa sau inexistenţa unui drept , ca regulă. Constatarea învestirii cu o acţiune în temeiul art. 111 vechiul C. proc.civ atrage pentru instanţă obligaţia verificării dacă cererea poate fi primită sau dacă ea nu poate fi primită, caz în care sancţiunea inclusă ipoteza normei este inadmisibilitatea.

Reclamanta putea cerere realizarea dreptului, după caz, pe calea unei acţiuni în temeiul art. 31 sau 33 din Legea minelor nr. 85/2003, neavând deschisă calea acţiunii în constatare astfel cum s-a solicitat prin capătul de cerere nr. 6 al acţiunii formulate.

Desi, s-a susţinut de către reclamantă, cu ocazia dezbaterii excepţiilor, că acţiunea din petitul 5 este una în realizare şi s-a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii, judecătorul sindic constată că, dimpotrivă, acest capăt de cerere , prin care reclamanta a solicitat să se constate inexistenţa dreptului pârâtei de a transfera drepturile şi obligaţiile dobândite prin Licenţa de concesiune pentru exploatarea minereului cuprifer nr 2781/2001 este o acţiune în constatre.

O acţiune în realizare ar fi avut ca obiect  revocarea/anularea/suspendarea licenţei, aşa cum s-a arătat anterior şi o astfel de acţiune era deschisă şi reclamantei , în măsura în care considera că debitoarea a acţionat nelegal pe cale administrativă.

Prin sentinţa civilă nr. 134/JS din data 27.07.2021, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosar nr. ……. s-a admis excepţia tardivităţii pentru capetele de cerere 1 şi 2, s-a admis excepţia lipsei de interes pentru capetele de cerere 3,4, şi 5, s-a admis excepţia inadmisibilităţii pentru capătul de cerere nr 6 şi s-a respins  acţiunea formulată de A.N.R.M în contradictoriu cu pârâţii M SA prin lichidator judiciar RTZ & P SPRL ; CM SA şi EB AS.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză s-a constatat că reclamanta  A N R M, în contradictoriu cu pârâţii M SA prin lichidator judiciar RTZ & P SPRL, C M SA şi E B AS, solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută parţială a Hotărârii Adunării Generale a Creditorilor din data de 09.09.2019 prin care s-a aprobat valorificarea prin licitaţie publică a bunurilor imobile absolut indispensabile exploatării, împreună cu transferul drepturilor şi obligaţiilor dobândite şi asumate prin Licenţa de concesiune pentru exploatarea minereului cuprifer NR. …… pentru perimetrul M-N-Ca B; nulitatea absolută parţială a Regulamentului de valorificare nr. …….; nulitatea absolută parţială a Procesului Verbal de adjudecare nr. ……., inclusiv a Actului adiţional nr. …..; nulitatea absolută parţială a Antecontractului de vânzare-cumpărare nr. …….-. încheiat între societatea M SA prin lichidator judiciar şi societatea comercială din T-ETI B A S prin reprezentant convenţional-av.B T; nulitatea absolută parţială a Contractului de vânzare cumpărare nr…….. încheiat între   societăţile M SA-societate în faliment, C SA şi ETI B AS; inexistenţa dreptului societăţii M SA de a transfera drepturile şi obligaţiile dobândite prin Licenţa de concesiune pentru exploatarea minereului cuprifer nr. …… pentru perimetrul M-N-C B către societatea C M SA.

Reclamanta A N R M a aprobat, în prealabil, prin ordin, la data de 25.01.2012 transferul licenţei de exploatare către M C M SRL. Cu toate acestea transferul nu a mai avut loc, antecontractul a fost reziliat, preţul nu a mai fost plătit iar lichidatorul a notificat ANRM  încă din 13.03.2015  că nu s-a încheiat contractul de vânzare- cumpărare, prin urmare nici licenţa nu a fost transferată şi a solicitat revocarea ordinului, apoi, la 8.04.2015 a solicitat şi anularea lui, fără ca cele două cereri să fie soluţionate de către reclamantă.

Art. 24 alin. (1) din Legea 85/2003 prevede că „titularul unei licenţe poate transfera unei alte persoane juridice drepturile dobândite şi obligaţiile asumate numai cu aprobarea prealabilă scrisă a autorităţii competente”. Aşadar, aprobarea prealabilă a ANRM era necesară, a fost acordată, însă, potrivit art. 2.2. din Antecontractul dintre debitoare şi cumpărătoare, transferul licenţei de exploatare urma să se realizeze concomitent cu transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor din perimetrul de exploatare de la Moldova Nouă – cariera de banatite, ceea ce nu s-a mai întâmplat, antecontractul fiind reziliat (prin Decizia nr. 821/19.12.2016, pronunţată de C A T în dosarul nr. …….

În acest context, lichidatorul debitoarei a reluat procedura de valorificare a bunurilor, supunând spre aprobare Adunării Creditorilor debitoarei, la 9.09.2019 un nou regulament de valorificare, regulament aprobat prin Hotărârea publicată în BPI nr. ……. Această hotărâre a adunării creditorilor şi toate actele din procedura de lichidare ulterioare ei (noul regulament de vânzare, actul de adjudecare pentru noul cumpărător- pârâtul E B AS prin C M SA, antecontractul de vânzare cumpărare dintre debitoare prin lichidator şi cumpărător  şi contractul de vânzare- cumpărare dintre aceleaşi părţi) sunt contestate în prezenta cauză, ANRM susţinând că sunt lovite de nulitate absolută cu argumentul că debitoarea nu mai deţinea licenţă de exploatare la data hotărârii adunării creditorilor dar a ascuns acest fapt cu rea credinţă.

În temeiul art.137 C.proc.civ. de la 1865 aplicabil în prezenta procedură, judecătorul sindic va analiza cu prioritate excepţiile de procedură şi cele de fond care fac de prisos cercetarea fondului, în următoarea ordine:

Excepţia tardivităţii, excepţie invocată de către toţi pârâţii cu privire la capetele de cerere 1 şi 2, respectiv, 1- constatarea nulitatăţii absolute parţiale a Hotărârii Adunării Generale a Creditorilor din data de 09.09.2019 prin care s-a aprobat valorificarea prin licitaţie publică a bunurilor imobile absolut indispensabile exploatării, împreună cu transferul drepturilor şi obligaţiilor dobândite şi asumate prin Licenţa de concesiune pentru exploatarea minereului cuprifer NR. ….. pentru perimetrul M-N-C B; şi 2- nulitatea absolută parţială a Regulamentului de valorificare nr. ……. aprobat prin respectiva hotărâre.  Astfel, art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006 prevede că cererea prevăzută la alin. (7)- contestaţia împotriva hotărârii luate în adunarea creditorilor- va fi depusă la dosarul cauzei în termen de 5 zile de la data adunării creditorilor şi va fi soluţionată în camera de consiliu, cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului judiciar sau, după caz, a lichidatorului şi a creditorilor. în cazul în care a fost constituit comitetul creditorilor, va fi citat şi preşedintele acestuia. Având în vedere că Hotărârea Adunării Generale a Creditorilor a cărei nelegalitate o reclamă ANRM a avut loc în data de 09.09.2019, cererea înregistrată pe rolul Tribunalul C S în data de 30.06.2021, s-a făcut cu încălcarea termenului imperativ, aspect ce atrage admiterea excepţiei tardivităţii.

Susținerile reclamantului, conform cărora, câtă vreme a invocat motive de nulitate absolută, contestația sa era imprescriptibilă, aplicându-se dispozițiile codului civil în materie de nulitate absolută, nu sunt întemeiate, întrucât Legea nr. 85/2006 este o lege cu caracter special, care se aplică cu prioritate, și  indiferent de motivele invocate, de nulitate absolută sau de nulitate relativă sau alte motive, anularea unei hotărâri a adunării creditorilor nu se poate obţine decât în condițiile și termenul reglementate de art. 14 alineatele 7 și 8 din Legea nr. 85/2006, și nu pe calea dreptului comun.

Pentru aceste considerente, excepția tardivității capetelor 1 şi 2 de cerere este întemeiată și va fi admisă, fiind inutil a analiza și excepția lipsei de calitate procesuală activă, motiv pentru care aceste două capete de cerere vor fi respinse ca tardiv formulate.

Deliberând asupra excepției lipsei de interes invocate de pârâţi, în ce priveşte capetele de cerere 3, 4, 5, respectiv, nulitatea absolută parţială a Procesului Verbal de adjudecare nr. ……., inclusiv a Actului adiţional nr. …….; nulitatea absolută parţială a Antecontractului de vânzare-cumpărare nr. …….. încheiat între societatea M SA prin lichidator judiciar şi societatea comercială din T-E B A S prin reprezentant convenţional-av.B T; nulitatea absolută parţială a Contractului de vânzare cumpărare nr……. încheiat între   societăţile M SA-societate în faliment, C SA şi E B AS, judecătorul sindic constată că, de principiu orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condițiile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenție; d) justifică un interes. Judecătorul sindic notează că interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. În materia insolvenței – în conformitate cu articolul 149 din Legea nr. 85/2006 care prevede că se aplică, numai în măsura compatibilității lor, prevederile Codului de procedură civilă, interesul în formularea unei cereri în cursul procedurii are conotații specifice.

Astfel, în procedura de insolvență, analiza condiției interesului are anumite particularități care pornesc de la natura procedurii- și anume o procedură concursuală de satisfacere a creanțelor creditorilor (conform art. 2 din Legea nr. 85/2006), în care legiuitorul conferă o serie de drepturi și altor participanți decât creditorii și debitorul.

Indiferent însă de aceste particularități, promovarea oricăror cereri, contestații sau acțiuni întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 85/2006 nu pot face abstracție de necesitatea ca reclamantul/contestatorul, (fie el personal, fie cei în numele cărora se acționează), să justifice existența unui interes actual atât în momentul declanșării demersului judiciar, cât și în momentul finalizării acestuia prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive.

Lipsa interesului sau a uneia dintre cerințele acestuia se invocă pe cale de excepție, excepția lipsei de interes fiind o excepție de fond, absolută și peremptorie.

Legitimitatea interesului presupune că persoana care formulează o pretenție în justiție trebuie să justifice legătura între pretenția concretă formulată și dreptul subiectiv civil afirmat ori situația juridică pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie.

  Interesul, condiție a exercitării unei acţiuni civile, reprezintă folosul practic urmărit de către reclamant prin promovarea unei cereri de chemare în judecată și acesta trebuie să fie legitim – să nu contravină legii sau regulilor de conviețuire socială, să fie născut și actual – să existe în momentul exercitării acțiunii civile și să fie personal și direct, în sensul că folosul practic urmărit trebuie să îl vizeze pe cel ce recurge la exercitarea acțiunii civile.

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acțiunii civile, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii cererii.

Dincolo de considerentele teoretice  referitoare  la condițiile formulării cererii de chemare în judecată  și a interesului pe care trebuie să- l justifice  partea, precum și de aprecierile doctrinare prezentate, judecătorul sindic reţine că vânzarea la licitație a bunurilor  debitoarei este un moment obligatoriu în procedura falimentului şi se desfăşoară cu scopul  obținerii unor sume  în vederea acoperirii creanțelor acesteia, în conformitate cu disp. art.118 din Legea nr.85/2006.

Interes în anularea unor astfel de vânzări  pot avea creditorii, ceilalți participanți la licitație  sau terții care dețin drepturi reale  asupra bunurilor  ce fac obiectul vânzării.

În cazul de față, însă, contestatoarea ANRM nu are niciun drept real asupra imobilelor vândute, astfel încât nu justifică interesul în anularea vânzării.

Deși contestatoarea susține că a iniţiat acest demers în apărarea legalităţii licenţei de concesiune pentru exploatare (care ar fi fost transferată anterior unui alt cumpărător şi afirmă că, prin urmare, nu mai poate fi transferată la noul cumpărător), niciunul din argumentele contestatoarei nu sunt de natură să indice care este  folosul practic  urmărit de acesta prin  solicitarea de anulare a vânzării. Afirmata apărare a legii nu justifică interesul unei persoane din afara  procedurii, neînscisă la licitație, de a anula vânzarea. Pe de altă parte, şi dacă vânzarea s-ar anula, consecinţa ar fi reluarea procedurii de valorificare  cu o nouă vânzare, aceasta fiind finalitatea procedurii de faliment- valorificarea activelor debitoarei, potrivit art.118, 120 din Legea nr.85/2006. Apreciind în mod contrar, s-ar ajunge ca orice persoană străină de procedură să poată solicita anularea vânzării, susținând lipsa de legalitate, ori, așa cum s-a arătat, contestatoarea nu a adus  nicio dovadă în acest sens. Aceasta în condiţiile în care, pe de o parte, atât în antecontractul de vânzare- cumpărare atacat – fila71 dosar, cât şi în contractul autentic de vânzare-cumpărare – fila 97 dosar este cuprinsă clauza expresă prin care cumpărătorul a luat la cunoştinţă că transferul licenţei este condiţionat de acordul ANRM. Pe de altă parte, acordul ANRM este prealabil numai transferului licenţei de concesiune pentru exploatare, pe când obiectul contractului a cărui nulitate se solicită este întregul drept de proprietate asupra bunurilor imobile absolut indispensabile exploatării-activele imobile ale debitoarei. În plus, în clauza din art. 2.7 a contractului autentic de vânzare-cumpărare contestat – fila 97 dosar – este prevăzut că vânzătoarea debitoare este exonerată de orice răspundere în cazul în care transferul de licenţă nu este aprobat.

În aceste condiții, instanța va admite excepția lipsei de interes a acțiunii în constatarea nulității absolute a procesului verbal de adjudecare, a antecontractului şi a contractului de vânzare- cumpărare, respectiv, capetele de cerere 3, 4, 5.

Analizând excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâţi cu privire la capătul de cerere nr.6 referitor la constatarea inexistenţei dreptului societăţii M SA de a transfera drepturile şi obligaţiile dobândite prin Licenţa de concesiune pentru exploatarea minereului cuprifer nr. …. pentru perimetrul M-N-C B către societatea C M SA judecătorul sindic reţine că pe calea deschisă de art. 111 vechiul C.pr.civ. părţii, reclamanta poate solicita să se constate existenţa sau inexistenţa unui drept, ca regulă. Ea nu are însă acces la această cale dacă poate cere realizarea dreptului, cererea în constatare, în acest caz, neputând fi primită, potrivit legii. Drept urmare, constatarea învestirii cu o acţiune în temeiul art. 111 vechiul C.pr.civ. atrage pentru instanţă obligaţia verificării dacă cererea poate fi primită sau dacă ea nu poate fi primită, caz în care sancţiunea inclusă în ipoteza normei este inadmisibilitatea.

În speţă, reclamanta putea cere realizarea dreptului, după caz, pe calea unei acţiuni în temeiul art.31 sau 33 din Legea minelor nr. 85/2003, neavând deschisă calea acţiunii în constatare astfel cum solicită prin capătul de cerere nr. 6 din prezenta cerere de chemare în judecată. Deşi reclamanta a susţinut, cu ocazia dezbaterii excepţiilor, că acţiunea din petitul 5 este una în realizare şi a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii, judecătorul sindic constată că, dimpotrivă, acest capăt de cerere prin care reclamanta solicită să se constate inexistenţa dreptului pârâtei de a transfera drepturile şi obligaţiile dobândite prin Licenţa de concesiune pentru exploatarea minereului cuprifer nr. 2781/2001 este o acţiune în constatare. O acţiune în realizare ar fi avut ca obiect revocarea/anularea/suspendarea licenţei, aşa cum s-a arătat mai sus şi o astfel de acţiune era deschisă şi reclamantei, în măsura în care considera că debitoarea a acţionat nelegal pe cale administrativă. Nici argumentul reclamantei din cererea de chemare în judecată că debitoarea nu a solicitat vreodată anularea ordinului de transfer al licenţei nu poate fi primit deoarece, aşa cum s-a argumentat mai sus, debitoarea a adresat două astfel de solicitări chiar reclamantei, pe cale administrativă, în anul 2015.

Astfel fiind, judecătorul sindic va admite excepţia tardivităţii pentru capetele de cerere 1,2, va admite excepţia lipsei de interes pentru capetele de cerere 3,4,5 şi excepţia inadmisibilităţii pentru capătul de cerere nr.6, respingând acţiunea.

Prin decizia nr. 314/25.10.2021 a Curţii de Apel Timişoara s-a respins recursul formulat împotriva sentinţei civile 134/JS/27.07.2021de către recurenta ANRM.