SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Material realizat de avocat Carmen Hoblea – Baroul Bihor | Carmen Hoblea, Anamaria Crețu – Cabinete de avocat asociate
Divorțul prin acordul părților poate avea loc:
1. pe cale administrativă, când soții nu au copii minori;
2. la notar, indiferent dacă au sau nu copii minori, când se înțeleg cu privire la toate aspectele privind desfacerea căsătoriei, dar și cu privire la drepturile și obligațiile care le revin cu privire la minori;
3. pe cale judecătorească, indiferent dacă au sau nu copii minori, când nu se înțeleg cu privire la toate aspectele privind desfacerea căsătoriei, sau cu privire la drepturile și obligațiile care le revin cu privire la minori;
1. Divorțul pe cale administrativă
Pe scurt, cu privire la divorțul pe cale administrativă, arătăm că procedura se demarează prin depunerea unei cereri, de către ambii soți, la Primărie; se achită o taxă de 600 lei și se acordă părților un termen de 30 zile calendaristice, la împlinirea căruia se pronunță divorțul. Mai multe detalii găsiți pe site-ul administrat de Primăria Oradea: https://new.evp-oradea.ro/stare-civila/divort
2. Divorțul la notar
Divorţul prin acordul soţilor poate fi constatat de notarul public, atât în cazul în care soții nu au copii minori, cât și în cazul în care au copii minori.
Pe lângă acordul cu privire la desfacerea căsătoriei, este necesar ca soții să cadă de acord și cu privire la următoarele aspecte:
- numele de familie pe care să îl poarte foștii soți după divorţ (copiilor nu li se poate schimba numele de familie pe această cale),
- exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi,
- stabilirea locuinţei copiilor,
- programul de vizitare,
- pensia de întreținere.
Cererea de divorț se depune la notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor, de către ambii soți, iar acestora li se acorda un termen de reflecție de 30 zile calendaristice, la împlinirea căruia soții se pot prezenta în vederea solicitării certificatului de divorț.
Costurile unui divorț la notar diferă în funcție de tarifele fiecărui notar public. Spre exemplu, în cadrul biroului notarial cu care colaborăm, costurile sunt următoarele:
- 700 lei, în cazul divorțului fără minori,
- 810 lei, în cazul divorțului cu minori.
3. Divorțul pe cale judecătorească
Cea de-a treia modalitate în care se poate divorța prin acordul soților este pe cale judecătorească, soții având această posibilitate indiferent dacă au copii minori sau nu. Taxa judiciară de timbru, în cazul divorțului prin acord, este de 200 lei.
Se uzează de această cale, de obicei, atunci când soții, deși s-au înțeles cu privire la desfacerea căsătoriei, nu se înțeleg asupra altor aspecte, cum ar fi: numele pe care îl vor purta după divorț, modalitatea de exercitare a autorităţii părinteşti, stabilirea locuinței minorilor, pensia de întreținere, programul de vizitare.
Chiar dacă soții nu solicită, instanța se va pronunța, în mod obligatoriu, cu privire la următoarele aspecte: numele de familie purtat după divorț, exercitarea autorității părintești și pensia de întreținere. Așadar, dacă nu se solicita în mod expres, instanța nu se pronunța asupra locuinței minorilor și asupra programului de vizitare. În cadrul procesului vor fi administrate probe doar cu privire la aspectele asupra cărora soții nu se înțeleg.
Cererea poate sa fie formulată de ambii soți sau de către un mandatar comun, respectiv poate sa fie formulată doar de către unul dintre soți și acceptată de către celălalt. În fața instanței de judecată se impune prezența personală a soților, existând puține excepții, cum ar fi cazul în care unul dintre soți are reședința în străinătate sau suferă de o boală gravă.
Un aspect important este competența instanței. Depunerea cererii de divorț trebuie sa se facă la Judecătoria de la ultimul domiciliu comun al soților. Dacă nu au avut un domiciliu comun sau niciunul nu mai locuiește în respectiva localitate sau ambii locuiesc în străinătate, urmează a se stabili competența unei alte judecătorii.
CITIȚI de același autor: Procedura specială a evacuării | Contractul de locațiune – chiriaș versus proprietar | Limitele urmăririi silite a veniturilor debitorului
Partajează acest conținut:
