Victor Petrilă, avocatul orădean transformat în pietrar în lagărele comuniste

Victor Petrilă, avocatul orădean transformat în pietrar în lagărele comuniste | ”Gardienii au absolvit o academie de cum să te umilească cât mai mult”

text: lector univ. dr. Cristina Liana PUȘCAȘ

Născut la 21 iunie 1914, în Oradea, într-o familie cu trei copii, Victor Petrilă a urmat Liceul „Emanuil Gojdu”, dar și-a luat diploma de Bacalaureat în 1932, la Liceul „Simion Bărnuțiu” din Șimleul Silvaniei. În același an s-a înscris la Facultatea de Drept din Oradea, iar din 1934, după desființarea instituției, s-a mutat la Cluj, unde a absolvit în 1 noiembrie 1936. Anul următor s-a înscris în Baroul Oradea, ca stagiar, pe lângă avocatul Eugen Bârsan.

După cedarea Ardealului s-a refugiat la Timișoara, apoi în București, fiind, totodată, concentrat în armată și trimis pe front.

După încheierea războiului, revine la Oradea și își deschide propriul birou avocațial pe Calea Republicii, nr. 15, unde a funcționat până pe 24 aprilie 1948, când a fost exclus din Barou. A lucrat, în 1949, câteva luni ca profesor. Dat afară din învățământ, se angajează ca funcționar la Prodaliment Palota. S-a căsătorit cu Elena Mărcuș, iar pe data de 19 septembrie 1951 i s-a născut singura fiică, Doina Olimpia.

Doi ani de lagăr fără a fi condamnat

Apropiat de doctrina țărănistă, pe 16 august 1952 a fost arestat și, fără a fi condamnat, a fost internat printr-un ordin administrativ pe o perioadă de 20 de luni, fiind eliberat pe 1 mai 1954. Trece prin lagărele de la Cap Midia și Onești.

„Zicea că cel mai cumplit a fost la Onești, unde gardienii se purtau mai rău decât cei din lagărele noastre. Celula era umedă, rece, cu «butoiul» înăuntru ca să-ți faci necesitățile”, ne-a relatat Doina Olimpia Adorjan, fiica lui Victor Petrilă.

Într-un raport se arată că „în data de 10 ianuarie 1953, […] la șantierul Ecluză, am constat că internatul Petrila I Victor s-a sustras dela lucru, fiind permanent rău voitor de a-și îndeplini norma, realizând zilnic 40 % din normă”, motiv pentru care a fost pedepsit disciplinar.

În lagărul de la Onești se aflau mulți țărăniști bihoreni care se reuneau și discutau pe marginea situației politice din țară, aceste fapte stând la baza arestării din 1959. La Onești a lucrat ca pietrar, bolnav fiind de malarie, ajunge să cântărească 51 de kilograme.

A fost pus în libertate pe 1 mai 1954. A fost angajat ca jurist la ISS Arovit Valea lui Mihai.

”Pe el nu au reușit să-l reeduce, căci îi ura și mai rău”

Pe data de 3 august 1959 a fost din nou arestat și condamnat la 6 ani de închisoare. Deși are o „comportare bună, este disciplinat, execută ordinele, ia parte la activitatea cultural educativă, totuși la ședințele ce se țin nu discută și nu-și spune cuvântul, poziția sa. De asemenea, nici nu critică cazurile negative a altor deținuți.”

„Spunea că gardienii și toți sau aproape toți securiștii ar fi absolvit o academie cum să te umilească cât mai mult, făcându-te să-ți blestemi și ziua în care te-ai născut, punând totul pe seama reeducării. Pe el nu au reușit să-l reeduce, căci îi ura și mai rău. Se săturase de arpacaș și zeama lungă, de lipsa de igienă elementară și mai ales de lipsa de libertate”, ne-a relatat Doina Olimpia Adorjan.

Din cauza dosarului, fiica Doina Olimpia nu a putut să studieze Istoria și a urmat o școală postliceală pentru librari. Fratele lui Victor Petrilă, Ioan Valeriu, domiciliat în București, a reușit să plece din țară și s-a stabilit în America. Victor Petrilă, după eliberare, a reușit să se încadreze ca jurist „în sfânta agricultură socialistă”, la CAP Cermei și Fabrica de Cânepă Palota.

Bibliografie:

Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
Mărturie Doina Olimpia Adorjan, fiica lui Petrilă Victor. Arhiva personală Cristina Liana Pușcaș