Traian Luscan, ”dușmanul regimului”, trimis a doua oară după gratii pentru că a înjurat PCR în microbuz

text: lector univ. dr. Cristina Liana PUȘCAȘ

Traian Romulus Dezideriu Pompiliu Luscan s-a născut la 13 ianuarie 1933, la Sibiu, tatăl – Traian, comandantul Garnizoanei din Beiuș, mama – Sonner Olga. Elev la liceul „Samuil Vulcan”, în 24 ianuarie 1951, a ieșit în curtea liceului alături de alți colegi și au dansat „Hora Unirii”. Exmatriculat, nu a mai apucat să susțină examenul de bacalaureat. La scurt timp s-a angajat ca secretar la Gospodăria Agricolă de Stat Holod, de unde, la 13 decembrie 1951, a fost ridicat și dus la Securitatea din Beiuș. În cele 24 de ore de anchetă,Traian Luscan a fost lovit cu tocul pistolului și i s-au spart dinții din față. A fost condamnat la 5 ani închisoare în prin Sentința nr. 1 din 3 ianuarie  1953 a Tribuna Militar Teritorial Oradea.

În sarcina lui Traian Luscan s-a reținut în rechizitoriu întocmit de organele de anchetă penală faptul că: „în anul 1950 în discuțiile avute cu Stanciu Petru inculpatul a fost de accord cu propunerea făcută de acesta ca în caz de isbucnirea unui răsboi între Uniunea Sovietică și țările capitaliste să se retragă și el împreună cu banda lui Stanciu în munți, pentru a acționa în favoarea armatelor imperialiste”. I se impută lui Luscan faptul că nu a denunțat grupare cu toate că a cunoscut acțiunile acesteia „în scopul suprimării formei noastre de guvernământ democratice”.

Traian Luscan, „fiind dușman al regimului de democrație popular și nefiind de accord cu măsurile”, s-ar fi înscris la „școala de sbor fără motor Timișoara în scopul că cu ocazia sborului să treacă fraudulos frontier în Jugoslavia”.

A trecut prin Securitatea Oradea, apoi transferat la Penitenciarul din aceeași localitate. Regimul alimentar de aici a fost unul mizerabil, „format din arpacaș, subproduse și varză acră”, astfel va ajunge să slăbească 10-15 kg, doar în primul an de detenție. La Aiud i se aplică o grea corecţie, fiind bătut până la sânge, după care a primit o izolare de 30 de zile, în care, în plină iarnă, i-au scos geamul. Dimineaţa rogojina cu care s-a acoperit era plină de zăpadă, iar după 30 de zile de penitenţă Luscan a ieşit în patru labe din celulă. În cei 3 ani și 11 luni de detenție a mai trecut prin Penitenciarul Cluj și Alba-Iulia, de unde s-a eliberat pe 11 noiembrie 1955.

A reușit cu greu să-și susțină examenul de bacalaureat, iar încercările lui Traian Luscan de a se reintegra în câmpul muncii erau mereu zdruncinate de dosarul său politic. După zece ani de libertate, este din nou rearestat, pe data de 31 martie 1966. De această dată, în sarcina inculpatului se reține că „în ziua de 25 februarie 1966, inculpatul a călătorit cu microbuzul Sanatoriului TBC Marila, de la Timișoara la Oravița, … când a adresat cuvinte injurioase la adresa Partidului Comunist Român”. A fost condamnat la doi ani închisoare corecțională, trecând prin Penitenciarul „Popa Șapcă” din Timișoara, Oravița și mina Vulcan.

După eliberare a fost angajat ca muncitor necalificat „7 Noiembrie” din Beiuș. Treptat a ocupat postul de șef de brigadă, pensionându-se în 1990. Traian Luscan a fost preşedintele filialei Beiuș a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România. A fost căsătorit de două ori, are patru copii.

Cristina Liana PUȘCAȘ este doctor în Istorie, lector universitar la Universitatea din Oradea, vicepreședintele Asociației Cei 40 de Mucenici.

Mai multe date şi istorisiri puteţi găsi pe www.memoriarezistentei.ro

Doritorii pot sprijini Asociația Cei 40 de Mucenici

Datele Asociaţiei „Cei 40 de Mucenici”: CIF: 31340614; / COD IBAN: RO43BRDE050SV63246520500

Cel mai important proiect al Asociației este Memorialul Rezistență și Represiune în Bihor. http://www.memoriarezistentei.ro/memorialul-rezistenta-si-represiune-in-bihor/