Titlul problemei de drept: Suspendarea acţiunilor judiciare sau a măsurilor de executare silită pentru realizarea creanţelor împotriva averii debitorului împotriva căruia a fost deschisă procedura insolvenţei. Aplicarea art.75 alin.1 din Legea nr.85/2014 în situaţia în care procedura insolvenţei este deschisă în temeiul Legii nr.85/2014 – actul de procedură prin care se poate face aplicarea acestui text legal – încheiere/ hotărâre.
- Materia: Drept civil
- Subcategoria: Insolvență
- Acte normative incidente: art.75 alin.1 din Legea nr.85/2015
- Cuvânt cheie: încetare acțiune
Într-o primă opinie s-a apreciat în sensul că actul de procedură prin care se dispune încetarea acţiunii este încheierea finală, dată cu aceeaşi cale de atac prevăzută pentru fondul acţiunii.
Într-o a doua opinie s-a apreciat în sensul că actul de procedură prin care se dispune încetarea acţiunii este hotărârea de respingere a acţiunii ca rămasă fără obiect, faţă de împrejurarea că în Codul de procedură civilă nu este reglementată noţiunea de încetare a acţiunii, iar efectul prevăzut de art.75 al.1 din Legea 85/2014 este, de fapt, rezultatul practic al rămânerii fără obiect al acţiunii în realizarea creanţelor asupra averii debitorului, ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva acesteia şi a posibilităţii unice, prevăzută expres de lege, de valorificare a drepturilor acestora numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor.
Această problemă de drept a figurat pe agenda întâlnirii preşedinţilor secţiilor specializate ale ICCJ şi curţilor de apel de la Căciulata, 15-16 mai 2017, ocazie cu care s-a votat cu majoritate opinia formatorilor INM, în sensul că instanța „va verifica stadiul în care se află soluționarea cererii de deschidere a procedurii. Dacă aceasta a fost admisă în primă instanță, dar hotărârea nu este definitivă, se va dispune suspendarea până la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii. Dacă hotărârea de deschidere a procedurii a rămas deja definitivă, se va dispune direct încetarea acţiunii judiciare sau extrajudiciare (sau a executării silite, după caz)”.
Totodată, cu ocazia discuţiilor, s-a reliefat necesitatea lămuririi unor aspecte vizând: situaţia hotărârii de primă instanţă în apel; soluţia anulării hotărârii de primă instanţă poate înrăutăţi situaţia creditorilor cărora li se admisese în parte acţiunea de către instanţa de fond; soluţia încetării acţiunii ar urma să producă efecte şi asupra părţii din hotărârea de fond care a intrat sub puterea lucrului judecat ca urmare a neatacării sale; soluţia încetării acţiunii nu este prevăzută expres în Codul de procedură civilă.
Opinia Institutului Național al Magistraturii
Potrivit art.75 alin.1 din Legea nr.85/2014 „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art.178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează”
Potrivit art.424 alin.1 Cod procedură civilă „hotărârea prin care cauza este soluționată de prima instanță sau prin care aceasta se dezînvestește fără a soluționa cauza se numește sentință”, iar potrivit alin.5 al aceluiași articol „toate celelalte hotărâri date de instanță se numesc încheieri, dacă legea nu prevede altfel”.
Încetarea acțiunii în temeiul art.75 din Legea nr.85/2014 este o măsură procesuală nou introdusă prin dispozițiile Legii nr.85/2014, apărând ca o veritabilă excepție de la dispozițiile Codului de procedură civilă, care reglementează soluțiile ce pot fi pronunțate de instanțele civile (ex. anulare, respingere, admitere), scopul său fiind acela de a stopa acțiunile în pretenții și executările silite îndreptate împotriva debitorului (față de care s-a deschis procedura insolvenței prin hotărâri definitivă in temeiul Legii nr.85/2014) și valorificarea creanțelor numai în cadrul procedurii colective.
În atare situație acțiunea nu rămâne fără obiect, deoarece o asemenea soluție ar presupune dispariția obiectului cererii, respectiv dispariția creanței a cărei valorificare se urmărește. Scopul legii este acela de a se verifica/valorifica creanța în procedura colectivă, soluția ce se impune a se pronunța fiind chiar cea prevăzută de lege „încetarea acțiunii”.
După cum s-a indicat mai sus, soluția prevăzută de art.75 alin.1 teza finală din Legea nr.85/2014 apare ca o excepție de la prevederile Codului de procedură civilă și se dispune ca atare.
În ceea ce privește actul de procedură prin care se dispune încetarea procesului, față de prevederile art.424 alin.1 C.pr.civ., se constată că acesta trebuie să fie o sentință, deoarece în acest caz instanța se dezînvestește fără a soluționa cauza.
Conținutul și concluziile dezbaterilor
În ceea ce privește problema supusă dezbaterii, cu unanimitate, participanții și-au însușit opinia INM.
Legat de acest punct al ordinii de zi, s-a pus problema de a se ști ce se întâmplă în căile de atac, posibilitățile fiind:
- fie încetează și calea de atac, cu consecința rămânerii definitive a hotărârii de fond;
- fie hotărârea instanței de fond poate fi atacată cu apel/recurs, în acest caz problemele care se ridică fiind numeroase.
Având în vedere, pe de o parte numeroasele probleme care se ridică în legătură cu căile de atac și, pe de altă parte faptul că opiniile sunt diferite iar acest aspect nu a fost pus în discuția curților de apel, cu unanimitate, participanții au stabilit ca această problemă să constituie un punct al ordinii de zi al viitoarei întâlniri, cu atât mai mult cu cât acest aspect nu a fost pus în discuția curților de apel, o opinie unitară neexistând nici la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirii preşedintilor secțiilor specializate (foste comerciale) ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, întâlnire dedicată discutării aspectelor de practică judiciară neunitară în materia litigiilor cu profesioniști și insolvenței – Ploiești, 27-28 iunie 2019.
Partajează acest conținut:
