Sunt scutite de timbrare cererile de recuzare?

Titlul problemei de drept: sunt sau nu scutite de la plata taxei judiciare de timbru cererile de recuzare formulate în cursul soluţionării unor cauze în care operează o astfel de scutire, în considerarea obiectului acestora ori a calităţii unora dintre părţi? (Curtea de Apel Timișoara)

• Materia: contencios administrativ şi fiscal
• Subcategoria: contencios administrativ şi fiscal
• Obiect Ecris:
• Act normativ incident: art. 29 al O.U.G. nr. 80/2013, art. 270, 266 Codul muncii
• Cuvinte cheie: scutire taxă timbru, cerere recuzare

Practica judiciară

Din expunerea problemei de drept sesizate de Curtea de Apel Timişoara rezultă că pe rolul acestei instanţe s-au aflat dosare în legătură cu care s-au conturat următoarele opinii:

• Într-o primă opinie, s-a reţinut obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru, avându-se în vedere considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr.838/2018 care la pct.23 a statuat că „În privinţa instituţiei recuzării, Curtea reţine faptul că formularea unei cereri de recuzare reprezintă o chestiune personală, întemeiată pe motive care privesc raporturile dintre partea care formulează cererea de recuzare şi persoana a cărei recuzare se cere. Din cuprinsul dispoziţiei legale criticate rezultă că taxa judiciară de timbru se plăteşte distinct pentru recuzarea fiecărui participant la proces. Cu alte cuvinte, pentru fiecare cerere de recuzare este aplicată o taxă separată. De altfel, Curtea observă faptul că, potrivit art.47 din Codul de procedură civilă, cererea de recuzare se poate face verbal în şedinţă sau în scris pentru fiecare judecător în parte, arătându-se cazul de incompatibilitate şi probele de care partea înţelege să se folosească, dispoziţii legale aplicabile, în mod corespunzător, potrivit art. 54 din Codul de procedură civilă, şi procurorilor, magistraţilor-asistenţi, asistenţilor judiciari şi grefierilor”. De asemenea s-a reţinut la pct.30 din decizie că acest cadru legislativ, în deplin acord cu normele fundamentale, creează premisele necesare ce permit instanţei judecătoreşti să examineze circumstanţele specifice fiecărui caz şi să realizeze un just echilibru între interesele individuale şi cele privind administrarea justiţiei, astfel încât solicitantului să îi fie asigurat accesul efectiv la justiţie.

• Într-o altă opinie, contrară, s-a arătat că astfel de cereri nu sunt supuse obligaţiei de timbrare, respectiv că scutirea de la plata taxei ar opera întotdeauna atunci când însăşi acţiunea este scutită, iar dacă aceasta operează în virtutea calităţii persoanei, scutirea se aplică în funcţie de titularul cererii de recuzare.

În susţinerea acestei poziţii, fără a se identifica vreo hotărâre judecătorească, se invocă faptul că însăşi acţiunea ce se soluţionează este scutită de taxă, regimul juridic al acesteia stabilind şi tratamentul juridic ce se va aplica cererilor de recuzare; potrivit acestei concepţii, scutirea poate opera fie raportat la natura obiectului cauzei, fie în considerarea calităţii titularului cererii. Art.29 al O.U.G. nr.80/2013, ce are ca obiect de reglementare situaţiile de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, precizează în alin.4 că „acţiunile şi cererile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici şi ale funcţionarilor publici cu statut special sunt asimilate, sub aspectul taxei judiciare de timbru, conflictelor de muncă”, putându-se considera că aceste dispoziţii fac referire la orice cereri din procesele cu atare obiect, inclusiv cele privitoare la incidentele procedurale. Or, dacă art.270 coroborat cu art.266 Codul muncii scutesc de taxă judiciară de timbru toate cauzele de jurisdicţia muncii, trebuie considerat că şi acţiunile şi cererile (inclusiv cele de recuzare) referitoare la raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici sunt incluse în dispoziţia de scutire. Raţiunile care au justificat scutirea de obligaţia de plată a taxei pentru anumite persoane subzistă pe toată durata procesului, indiferent de natura actelor procedurale întocmite de aceasta. Impunerea obligaţiei de timbrare poate avea efect disuasiv pentru justiţiabili.

Opinia referentului

Nu a fost exprimată.

Opinia formatorului INM

Preliminar, arătăm că în raport de disp. art.25 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.1375/2015, problema propusă pentru dezbatere nu reiese a constitui în mod efectiv un aspect de practică neunitară, lipsind identificarea vreunei hotărâri judecătoreşti care să facă aplicarea în concret a opiniei contrare menţionate de Curtea de Apel Timişoara; cu toate acestea, reprezintă o situaţie de practică judiciară potenţială, întrucât se degajă două puncte de vedere în rândul judecătorilor instanţei cu privire la această problemă de drept.

Astfel, reţinem din conţinutul O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru următoarele norme legale:

• art.1: „(1) Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă. (2) Taxele judiciare de timbru sunt datorate, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, de către toate persoanele fizice şi juridice şi reprezintă plata serviciilor prestate de către instanţele judecătoreşti (…). (3) În cazurile anume prevăzute de lege, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, (…) sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.”;
• art.9: „Următoarele cereri formulate în cursul procesului sau în legătură cu un proces se taxează astfel: a) cereri de recuzare în materie civilă – pentru fiecare participant la proces – pentru care se solicită recuzarea – 100 lei;(…)”;
• art.29: „(1) Sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare şi extraordinare, referitoare la: (…). (…) (4) Acţiunile şi cererile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici şi ale funcţionarilor publici cu statut special sunt asimilate, sub aspectul taxei judiciare de timbru, conflictelor de muncă. (…)”;
• art.35 alin.2: „Dacă legea nu prevede altfel, cererile depuse în cursul judecăţii şi care nu modifică valoarea taxabilă a cererii sau caracterul cererii iniţiale nu se taxează.”. [s.n.]

Din textele de lege amintite reţinem că regula generală în materie de taxe judiciare de timbru este că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxei în discuţie (art.1 alin.1 din O.U.G. nr.80/2013), în timp ce scutirea de la obligaţia de plată are caracter de excepţie, ceea ce implică existenţa unei norme speciale care să o reglementeze. Cum această din urmă normă juridică are caracter special și excepțional, ea va fi interpretată în mod limitativ, fără extinderea sa dincolo de domeniul de aplicare stabilit de legiuitor.

Mai reținem că prin O.U.G. nr.80/2013 legiuitorul reglementează în principal aspecte de plată a taxei judiciare de timbru pentru „acțiuni” și „cereri” ce implică sesizarea instanțelor judecătorești în sensul art.30 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, anume „cereri în justiţie” cu caracter principal, accesoriu, adiţional şi incidental, sau căi de atac ordinare şi extraordinare, iar nu chestiuni referitoare la apărări şi incidente procedurale.

În acest din urmă sens, apărările şi incidentele procedurale nu modifică prin ele însele valoarea taxabilă a cererii sau caracterul cererii iniţiale, astfel că în regulă generală nu se taxează potrivit art.35 alin.2 din O.U.G. nr.80/2013.

Cu toate acestea, nu sunt excluse în mod absolut din sfera de reglementare a O.U.G. nr.80/2013 aspectele vizând apărările şi incidentele procedurale, art.9 din conţinutul acestui act normativ conţinând ipoteze legale de reglementare a taxelor judiciare de timbru în legătură cu acestea.

Altfel spus, dacă o cerere în justiţie este supusă ca regulă generală plăţii taxei judiciare de timbru, fiind scutită ca excepţie printr-o normă specială, totuşi pentru o apărare sau incident procedural va fi datorată o astfel de taxă judiciară doar în condiţiile identificării unei obligaţii de plată într-un text legal din conţinutul O.U.G. nr.80/2013 sau al altei reglementări legislative. Aşadar, ca principiu general cererea în justiţie este taxabilă, iar scutirea constituie o excepţie, în timp ce pentru o apărare sau incident procedural regula generală o constituie scutirea, în timp ce taxarea reprezintă excepţia.

Cererea de recuzare nu constituie o acţiune sau cerere în justiţie cu caracter principal, accesoriu, adiţional ori incidental potrivit art.30 din Codul de procedură civilă (nefiind o cerere care să expună „o pretenţie împotriva unei alte persoane” sau să „urmărească soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice”) şi nicio cale de atac ordinară sau extraordinară, ci reprezintă o apărare sau un incident procedural în legătură cu modul de alcătuire a completului de judecată raportat la judecător / procuror / magistrat – asistent / asistent judiciar / grefier prin prisma unei pretinse sau potenţiale cauze de incompatibilitate.

În aceste condiţii, reglementarea art.9 lit.a) din O.U.G. nr.80/2103 constituie expresia unei excepţii în materia taxei judiciare de timbru, fiind instituită obligaţia de plată aferent unei apărări sau incident procedural, iar nu aferent unei acţiuni sau cereri în justiţie / căi de atac.

În consecinţă, cauza de scutire de la plată prevăzută de art.29 din O.U.G. nr.80/2013 nu constituie un text relevant pentru chestiunea recuzării, întrucât textul respectiv priveşte acţiuni şi cereri în justiţie (principale, accesorii, adiţionale şi incidentale) + căile de atac aferente, reprezentând o normă specială ce instituie o excepţie de la regula generală prevăzută de art.1 alin.1 şi adoptată în aplicarea art.1 alin.3 din acelaşi act normativ.

Or, după cum am arătat, apărările şi incidentele procedurale sunt vizate ca regulă generală de un alt text legal, astfel că excepţiile de la aplicarea acestuia nu pot fi înlăturate de alte texte cu caracter special şi care nu constituie o excepţie de la art.35 alin.2 din O.U.G. nr.80/2013, ci de la art.1 alin.1 din actul normativ menţionat.

În concluzie, apreciem că pentru o cerere de recuzare este datorată o taxă judiciară de timbru potrivit art.9 lit.a) din O.U.G. nr.80/2013 indiferent de faptul că cererea în justiţie sau calea de atac aferentă este scutită de taxă judiciară de timbru.

Punctul de vedere al Secției de contencios administrativ și fiscal a ÎCCJ

În sensul opiniei exprimate de formatorul INM.

Opinii exprimate de participanții la întâlnire

În unanimitate a fost agreată opinia formatorului INM.

Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirii președinților secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, dedicată discutării aspectelor de practică neunitară în materia dreptului administrativ și financiar-fiscal – Craiova, 17-18 octombrie 2019.