Sunt o victimă a violenței domestice? Reglementarea pe plan național și internațional

material de Bianca Chirilă, avocat Oradea – Societatea de Avocați ”Doseanu&Asociații”

În prezent, ne confruntăm cu o creștere dramatică a numărului de situații de violență domestică. Aceste fapte afectează în mod direct siguranța și, de multe ori, chiar viața femeilor și a celorlalți membri ai familiei.

Conform dispozițiilor articolului 3 din Convenția Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenței împotriva femeilor şi a violenței domestice, violenţa împotriva femeilor este înţeleasă drept o încălcare a drepturilor omului şi o formă de discriminare împotriva femeilor şi va însemna toate acţiunile de violenţă de gen care rezultă în, sau care sunt probabile a rezulta în vătămarea sau suferinţa fizică, sexuală, psihologică sau economică cauzată femeilor, inclusiv ameninţările cu asemenea acţiuni, coerciţia sau privarea arbitrară de libertate, indiferent dacă survine în public sau în viaţa privată.

În ceea ce privește violența domestică, aceasta se referă la toate actele de violență fizică, psihologică, economică sau sexuală care afectează femeile în mod disproporționat, dar nu numai pe ele. Termenul acoperă violența partenerului intim între soții sau partenerii actuali sau foști, precum și violența intergenerațională, de exemplu între părinți și copiii lor. Violența domestică este una dintre cele mai grave și omniprezente forme de violență. Este de reținut faptul că nu este necesară o reședință comună pentru ca violența domestică să se manifeste.

Referitor la cadrul internațional de reglementare, CEDO stabilește obligațiile pozitive și negative ale statelor membre în legătură cu violența asupra femeilor prin: art. 2 – dreptul la viață, art. 3 – interzicerea torturii, art. 8 – dreptul la respectarea vieții private și de familie și art. 14 – interzicerea discriminării.

Pe plan național, Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, republicată, reprezintă cadrul legal care definește termenii specifici violenței domestice, precum și soluțiile pe care victimele acestei forme de violență le au la dispoziție.

Conform art. 2 din prezenta lege, protecţia şi promovarea drepturilor victimelor violenţei domestice se realizează în conformitate cu următoarele principii: principiul legalităţii; principiul respectării demnităţii umane; principiul prevenirii săvârşirii actelor de violenţă domestică; principiul celerităţii; principiul parteneriatului; principiul egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi; principiul protecţiei vieţii şi siguranţei victimei; principiul respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; principiul abordării integrate.

În sensul Legii nr. 217/2003, violenţa domestică înseamnă orice inacţiune sau acţiune intenţionată de violenţă fizică, sexuală, psihologică, economică, socială, spirituală sau cibernetică, care se produce în mediul familial sau domestic ori între soţi sau foşti soţi, precum şi între actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă agresorul locuieşte sau a locuit împreună cu victima (art. 3).

În ceea ce privește victimele violenței domestice, acestea pot solicita instanței, în temeiul art. 23 din Legea nr. 216/2003, emiterea unui ordin de protecție:

(1) Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligaţii sau interdicţii:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;
c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
c¹) cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, şi, după caz, a copiilor, într-un centru de asistenţă dintre cele prevăzute la art. 17;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiţi potrivit prevederilor art. 5, ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;
e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
e¹) obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;
h) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.

Durata măsurilor ce se dispun printr-un ordin de protecție se stabilește de judecător, fără a putea depăși 6 luni de la data emiterii ordinului. În ceea ce privește competența pentru soluționare, cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa judecătoriei de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima, cererea fiind scutită de taxă de timbru. Pentru a facilita accesul victimelor la obținerea unui ordin de protecție, cererea poate fi introdusă de victimă, de reprezentantul legal, de procuror, de reprezentantul autorităţii sau structurii competente, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cu atribuţii în materia protecţiei victimelor violenţei domestice sau de reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice, acreditaţi conform legii, cu acordul victimei.

Conform art. 35, dacă, odată cu soluţionarea cererii, instanţa constată existenţa uneia dintre situaţiile care necesită instituirea unei măsuri de protecţie specială a copilului, va sesiza de îndată autoritatea publică locală cu atribuţii privind protecţia copilului.

Dacă ești victima violenței domestice, cunoști o persoană abuzată sau ești martorul unei astfel de situații, apelează gratuit numărul unic 0800.500.333 pus la dispoziție de ANES, destinată victimelor violenței domestice, disponibilă la nivel național 24 de ore din 24, 7 zile din 7, pentru a-ți cunoaște drepturile și pentru a primi îndrumare și sprijin.