Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis să oblige statul român să-i achite 1500 de euro, daune morale, fostului lef al Direcției de Finanțe Bihor, Ioan Lascău. CEDO a opinat că lui Lascău i-a fost încărcat dreptul la un proces echitabil într-un caz în care acesta a fost condamnat de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru luare de mită, pe baza unor probe considerate de Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov ca fiind insuficiente. Hotărârea judecătorilor europeni a fost dată pe 9 iunie 2020 și a fost publicată în Monitorul Oficial al României din 17 decembrie 2020.
Potrivit datelor reținute de CEDO, Ioan Lascău, fost șef serviciu în cadrul Direcției Județene a Finanțelor Publice Bihor, a fost trimis în judecată, în fața Tribunalului Brașov, cu acuzațiile de primire de foloase necuvenite, spălare de bani, luare de mită, complicitate la evaziunea fiscală, complicitate la fals material în înscrisuri oficiale și complicitate la bancrută frauduloasă.
În privința infracțiunii de primire de foloase necuvenite și de spălare de bani, Lascău a fost acuzat că a cumpărat un imobil prin intermediul unei societăți paravan și că l-a revândut, spălând profitul astfel obținut.
Referitor la infracțiunea de luare de mită, fostul finanțist a fost suspectat că a primit bunuri și servicii plătite de un om de afaceri în schimbul adoptării de către Finanțele Publice Bihor a unor decizii favorabile firmelor acestuia. După ce a acționat în calitate de corupător, afaceristul s-a autodenunțat, dar și-a retras ulterior declarația, motivând că a fost supus unor presiuni și amenințări din partea parchetului pentru a formula acuzații împotriva reclamantului.
”Parchetul a considerat, având în vedere celelalte documente existente la dosar și declarațiile altor 10 martori, dintre care unii erau angajați ai societăților aparținând lui (…), că retractarea acestuia nu a fost sinceră”, a reținut CEDO.
Anumite probe din ancheta împotriva lui Ioan Lascău au fost obținute în urma ascultării conversațiilor telefonice ale reclamantului și ale apropiaților săi și a unei percheziții efectuate la domiciliul său. Tribunalul Brașov a înlăturat din dosar iterceptările telefonice și documentele confiscate de la domiciliul reclamantului, motivând că au fost obținute ilegal. Ulterior, alți doi martori și-au retras declarațiile.
Pe 1 iunie 2010, judecătorii brașoveni l-au achitat pe Lascău pentru infracțiunile de care fusese acuzat, cu excepția celei de complicitate la bancrută frauduloasă. Doi ani mai târziu, Curtea de Apel Brașov a confirmat achitarea și a dispus încetarea procesului penal cu privire la acuzația de complicitate la bancrută frauduloasă, ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.
Soluție întoarsă la Curtea Supremă
Parchetul a formulat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, care l-a admis parțial și l-a condamnat pe Ioan Lascău la trei ani de închisoare pentru luare de mită și spălare de bani. ÎCCJ a dispus confiscarea apartamentului care fusese achiziționat de fostul finanțist și a sumelor care reprezentau prețul bunurilor și al serviciilor de care ar fi beneficiat.
Spre diferență de instanțele anterioare, Curtea Supremă a considerat că ascultările telefonice și percheziția fuseseră efectuate în mod adecvat, astfel că a reintrodus în doar probele astfel obținute. În plus, Înalta Curte a ținut cont de autodenunțul omului de afaceri și pe primele declarații făcute de acesta în cursul anchetei, condamnându-l astfel pe Ioan Lascău pentru luare de mită.
Analiza CEDO
Analizând cererea cu care a fost sesizată, CEDO a apreciat că, în soluţionarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție ar fi trebuit să aibă în vedere ”necesitatea unei noi audieri a martorilor respectivi, cu atât mai mult cu cât s-a pronunțat asupra caracterului credibil al mărturiilor. Într-adevăr, instanța a dat întâietate declarațiilor făcute de martori în fața procurorului, considerându-le mai credibile decât pe cele pe care aceștia le-au dat în fața primei instanțe, deși martorii au declarat că au fost exercitate presiuni asupra lor, din partea parchetului, pentru a-i determina să depună mărturie împotriva reclamantului.”
Judecătorii CEDO au amintit că cei care au responsabilitatea de a decide cu privire la vinovăția sau nevinovăția unui inculpat trebuie să fie în măsură să asculte martorii personal și să evalueze credibilitatea acestora. ”Evaluarea credibilității unui martor este o sarcină complexă care, în general, nu poate fi dusă la bun sfârșit prin simpla citire a declarațiilor scrise”, au precizat magistrații europeni.
”Având în vedere aceste elemente, Curtea apreciază că în speță omisiunea Înaltei Curți de a audia martorii înainte de a-l declara pe reclamant vinovat de luare de mită i-a restrâns semnificativ dreptul la apărare”, se arată în decizia CEDO.
Chiar dacă Ioan Lascău a cerut daune morale de 140.000 de euro (salarii neîncasate, ca urmare a revocării sale din funcția publică, și suma pe care pretinde că a plătit-o în urma deciziei pronunțate de Înalta Curte la 13 februarie 2013), CEDO i-a acordat 1.500 de euro cu acest titlu.
DOCUMENT – CEDO-Hotărârea din 9 iunie 2020 în Cauza Lascău împotriva României (Cererea nr. 39.855/13) Strasbourg:
