Titlul problemei de drept: Aplicarea deciziei nr. 15/2018 a ICCJ – CDCD în ipoteza în care noua infracțiune este comisă în perioada în care condamnatul se afla în detenție
- Materia: penal
- Subcategoria: cauze referitoare la executarea sancțiunilor de drept penal
- Acte normative incidente: art. 551 din Legea nr. 254/2013; Decizia ÎCCJ nr. 15/2018
- Cuvinte cheie: lege penală mai favorabilă
Autorul întrebării pornește de la o soluție întâlnită în practica judiciară prin care s-a apreciat că, în ipoteza în care noua infracțiune este comisă în stare de detenție, recalcularea în funcție de numărul de zile executate în condiții necorespunzătoare trebuie avută în vedere doar la momentul acordării liberării condiționate, când scăderea corespunzătoare urmează să fie făcută pe cale administrativă.
În opinia INM, deși atât decizia nr. 7/2018, cât și decizia nr. 15/2018 au fost pronunțate ca urmare a unor sesizări formulate în cauze în care noua infracțiune a fost comisă în termenul de supraveghere al liberării condiționate, principiul stabilit prin cea din urmă decizie vizează inclusiv situația în care noua infracțiune este comisă în timpul executării pedepsei.
Astfel, a accepta că aplicarea dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 este condiționată de comiterea noii infracțiuni în termenul liberării condiționate înseamnă a face inaplicabil dispozitivul deciziei nr. 15/2018 conform căruia prin pedeapsa „executată sau considerată ca executată”, ce constituie primul termen al recidivei, se are în vedere pedeapsa recalculată ca urmare a aplicării art. 551 din Legea nr. 254/2013, indiferent de modalitatea de executare a acesteia (s.n.).
Mai mult, conform celor stabilite prin această din urmă decizie, de măsura compensatorie beneficiază atât persoanele liberate condiţionat anterior momentului intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 cât și persoanele aflate în executarea efectivă a pedepsei. Dacă în cazul persoanelor aflate în executarea pedepsei această măsură compensatorie are urmări în ce priveşte liberarea lor condiţionată (prin adăugarea zilelor considerate ca executate la cele executate efectiv, cu consecinţa împlinirii mai rapide a fracţiei cerute de lege pentru ca acestea să aibă vocaţia la liberare), în cazul persoanelor deja liberate condiţionat la momentul intrării în vigoare a legii măsura va avea ca efect reducerea corespunzătoare a duratei restului rămas neexecutat din pedeapsa închisorii cu partea considerată ca executată prin acordarea măsurii compensatorii. Prin urmare, în ambele ipoteze, conform celor statuate de instanța supremă, operează o reducere a pedepsei pe care o execută efectiv condamnatul, respectiv a restului rămas neexecutat.
Pe de altă parte, în forma iniţială a proiectului legii, aprobată în Guvern, dispoziţiile privitoare la măsura compensatorie erau incluse în capitolul consacrat liberării condiţionate din Legea nr. 254/2013, iar iniţiatorul restrângea în mod explicit aplicabilitatea acestor dispoziţii la instituţia liberării condiţionate.
Modificările operate ulterior de legiuitor asupra formei iniţiale a proiectului, prin eliminarea reglementării măsurii compensatorii din capitolul consacrat liberării condiţionate şi includerea acestei reglementări în capitolul dedicat condiţiilor de detenţie, dar mai ales prin eliminarea referirii la liberarea condiţionată, reflectă voinţa acestuia de a nu restrânge aplicabilitatea dispoziţiilor art. 551 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013 la persoanele private de libertate, aflate în executarea pedepsei închisorii, care au vocaţia de a beneficia de liberarea condiţionată ulterior intrării în vigoare a legii menţionate.
Participanții la întâlnire, în unanimitate, au agreat punctul de vedere al INM
Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirii președinților secțiilor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel,dedicată discutării aspectelor de practică neunitară în materia dreptului penal și dreptului procesual penal – Curtea de Apel București, 16-17 mai 2019.
