Sesizare RIL referitoare la scutirea de la plata taxei de timbru în cauzele în care procurorul dă o soluție de clasare ca urmare a decesului făptuitorului

Colegiul de conducere al Curții de Apel București a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu un recurs în interesul legii referitor la interpretarea unor dispoziții din OUG 80/2013 referitoare la scutirea de la plata unor taxe de timbru pentru acțiunile și cererile care privesc cauzele penale. În speță este este vorba despre cauzele în care procurorul pronunță o soluție de clasare ca urmare a decesului făptuitorului. Sesizarea RIL a Curții de Apel București a fost înregistrată pe 15 iulie la ÎCCJ.

Problema de drept vizată de recursul în interesul legii promovat de Curtea de Apel București:

”Interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. i din OUG nr. 80/2013 în cauzele în care, ca urmare a decesului făptuitorului, se pronunță o soluție de clasare de către procuror.”

Potrivit Curții de Apel București, această problemă de drept a primit soluții jurisprudențiale diferite.

Într-o primă orientare, majoritatea judecătorilor consultați de instanța din Capitală au susținut opinia Institutului Național al Magistraturii, exprimată în întâlnirea reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, care a avut loc în luna iunie 2019, la Curtea de Apel Oradea și pe care o redăm mai jos:

Potrivit art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare şi extraordinare, referitoare la (…) cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale şi morale decurgând din acestea.

Textul legal reglementează scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru, în primă instanță și în căile de atac, a acţiunilor penale sau a acțiunilor civile alăturate acțiunii penale în cadrul procesului penal, precum și a acțiunilor civile promovate separat, pe calea unui proces civil, dacă pretențiile deduse judecății decurg dintr-o cauză penală.

Prin Decizia nr. 387/27 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 555/27 iulie 2015, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile menţionate sunt constituţionale în măsura în care sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile referitoare la despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale şi morale decurgând dintr-o cauză penală în condiţiile în care fapta cauzatoare de prejudiciu, la momentul săvârşirii acesteia, era prevăzută ca infracţiune.

Decizia specificată a fost pronunţată în contextul dezincriminării unor infracţiuni. În concret, dacă înainte să se pună în mişcare acţiunea penală, fapta a fost dezincriminată, caz în care părţii vătămate i-a rămas exclusiv posibilitatea de a se adresa instanţei civile cu acţiune civilă în despăgubiri, aceasta din urmă se impune să fie scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Această decizie s-a întemeiat, în esenţă, pe încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, apreciindu-se că tratamentul juridic diferit aplicat persoanelor care se află în aceeaşi situaţie juridică, respectiv a celor care solicită recuperarea prejudiciului suferit ca urmare a săvârşirii unei fapte care constituia infracţiune la data săvârşirii, dar care nu mai face obiectul acţiunii penale, este determinat, în principiu, de celeritatea cu care a fost efectuată urmărirea penală şi judecarea cauzelor, iar acesta este un criteriu aleatoriu şi exterior conduitei persoanei, fiind în contradicţie cu principiul constituţional.

Anterior pronunţării acestei decizii, soluţia pe care am îmbrăţişat-o4 era întemeiată pe corelaţia dintre legea taxelor de timbru şi dispoziţiile Codului de procedură penală.

Astfel, în conformitate cu art. 20 alin. (8) C. proc. pen., acţiunea civilă care are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului şi părţii responsabile civilmente, exercitată la instanţa penală sau la instanţa civilă, este scutită de taxă de timbru.

Dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 se impuneau a fi interpretate coroborat cu cele ale art. 20 alin. (8) C. proc. pen., astfel încât ne aflam în prezenţa noţiunii de cauză penală numai în ipoteza în care s-a pus în mişcare acţiunea penală, căci, numai în acel caz, putem vorbi de existenţa unui inculpat, prin raportare la art. 82 C. proc. pen., potrivit căruia inculpatul este persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală şi care devine parte în procesul penal.

După publicarea deciziei menționate în Monitorul Oficial, soluţia expusă nu-şi mai poate menţine valabilitatea, întrucât în ipoteza dezincriminării unei fapte nu se poate cunoaşte dacă, în cazul în care nu ar fi fost dezincriminată, s-ar fi pus sau nu în mişcare acţiunea penală.

Soluţia Curţii Constituţionale nu poate fi aplicată numai în ipoteza dezincriminării unei infracţiuni, căci raţiunea avută în vedere de Curte se menţine şi în cazul altor ipoteze de imposibilitate a exercitării acţiunii penale, cum ar fi, spre exemplu, a celei privind decesul suspectului sau a celei privind prescripția răspunderii penale.

Dacă s-a dispus clasarea acțiunii penale pentru că nu există probe că persoana împotriva căreia s-a formulat plângerea penală a săvârșit infracțiunea, iar persoana vătămată promovează în faţa instanţei civile cerere vizând acordarea de despăgubiri civile pentru prejudiciile materiale şi morale izvorând din pretinsa faptă săvârşită de acea persoană, apreciem, în continuare, că acțiunea civilă este scutită de plata taxei judiciare de timbru. Astfel, instanţa civilă nu este ţinută de ordonanţa de clasare pronunţată în materie penală, întrucât e lipsită de autoritate de lucru judecat, nefiind, ca atare, împiedicată să stabilească, pe baza unor cerinţe mai puţin stricte privind încuviințarea și administrarea probatoriului, atragerea răspunderii civile a pârâtului.

Textul art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 nu se pretează a fi interpretat restrictiv în sensul că în înțelesul noțiunii de “cauză penală” s-ar include numai procesele aflate pe rolul instanțelor judecătorești, din moment ce cauza penală nu poate fi restrânsă doar la faza judecății, cu excluderea fazei de urmărire penală; de altfel, articolul în discuție nu comportă vreo distincție în sensul arătat.

La momentul primirii cererii de chemare în judecată, când instanței civile îi revine obligația verificării aspectului dacă acțiunea este supusă plății taxei judiciare de timbru, de regulă, aceasta nici nu este în măsură să aprecieze, cu certitudine, în lipsa administrării unui probatoriu concludent, dacă fapta imputată pârâtului de către reclamant constituia sau nu o infracțiune sau dacă sesizarea organului de urmărire penală a avut caracter abuziv. Instanța civilă, la momentul procesual respectiv, are, de principiu, posibilitatea doar să constate dacă respectiva faptă a constituit obiect al unui act de sesizare a organelor de urmărire penală, fiind format un dosar penal.

În concluzie, opinia I.N.M. este aceea că prin noțiunea de „cauză penală” în accepțiunea art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru se înțelege orice cauză penală formată în urma unei sesizări a organelor penale, de la momentul înregistrării sesizării și a constituirii dosarului penal, independent dacă s-a pus sau nu în mişcare acţiunea penală, cu condiția să nu existe indicii care să permită instanței să concluzioneze în sensul inexistenței săvârșirii unei infracțiuni.

În ipoteza în care s-a pronunțat o hotărâre definitivă a instanței penale în sensul că fapta nu există, fapta nu este prevăzută de legea penală sau fapta nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, scutirea de plata taxei judiciare de timbru prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 nu este incidentă.

Într-o a doua orientare jurisprudențială au fost formulate opinii contrare, iar ca argumente, s-a arătat că atunci când a existat un impediment în calea exercitării acțiunii penale, cum ar fi decesul făptuitorului, retragerea plângerii prealabile, împăcarea părților, neformularea plângerii prealabile, inexistența numărului de zile de îngrijiri medicale necesar pentru ca fapta să constituie infracțiune de vătămare corporalp din culpă, cu consecinșa că s-a dispus clasarea în dosarul penal, nu este incident cazul de scutire prevăzut de art. 29, alin. 1 lit. i din OUG 80/2013.

DOCUMENT – Hotărârea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu recurs în interesul legii: