Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a fost sesizată cu un recurs în interesul legii prin care i se cere să se pronunțe asupra unei probleme de drept care privește încadrarea persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale. Sesizarea RIL a fost formulată în legătură cu un proces aflat pe rolul Curții de Apel Suceava, în care mai mulți reclamanți au solicitat obligarea pârâților la încadrarea în condiții speciale de muncă în procent de 100%.
Problema de drept a cărei lămurire este solicitată prin recursul în interesul legii:
Interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) din Legea 307/2006 privind apărarea împotrova incendiilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportate la prevederile art. 1-3 din Hotărârea Guvernului 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare, la prevederile art. 1 și art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, condiții specale și alte condiții, specifice pentru cadrele militare în activitate, cu modificările ulterioare, precum și la prevederile art. 2 din Ordinul ministrului de Interne nr. 283/2002 privind încadrarea personalului Ministerului de Interne în condiții de muncă deosebite, speciale și alte condiții, nepublicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Texte de lege invocate:
– art. 39 alin. (1) din Legea 307/2006: Personalul angajat al serviciilor de urgență voluntare/private se încadrează în condiții de muncă similare personalului serviciilor de urgență profesioniste.
– art. 1-3 din Hotărârea Guvernului 1025/2003 – disponibile AICI
– art. 1 și art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1294/2001: (1) Locurile de muncă şi activităţile cu condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specifice pentru cadrele militare în activitate din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Serviciul Roman de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Paza, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerul Justiţiei, în sensul prezentei hotărâri, se definesc după cum urmează:
- locurile de muncă şi activităţile cu condiţii deosebite sunt cele care implică existenta unor factori de risc generati de specificul activităţii militare, cu repercusiuni asupra sănătăţii şi/sau capacităţii de acţiune a cadrelor militare;
- locurile de muncă şi activităţile cu condiţii speciale sunt cele care implică existenta unor factori de risc ridicat, generati de specificul activităţii militare, cu repercusiuni grave şi ireversibile asupra sănătăţii şi/sau capacităţii de acţiune a cadrelor militare;
- locurile de muncă şi activităţile cu alte condiţii sunt cele care implica pericol permanent de vătămare corporală gravă, invaliditate, mutilare, suprimare a vieţii ori de pierdere a libertăţii – captivitate, terorism, răpiri, luări ca ostateci ori alte asemenea situaţii – şi pentru care nu se pot lua măsuri de prevenire sau de protecţie.
(6) Locurile de muncă şi activităţile cu condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, specifice pentru cadrele militare în activitate, sunt precizate în anexele nr. 1-6*), corespunzătoare instituţiilor prevăzute la art. 1 şi care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Cererea de chemare în cazul în care a fost formulat recursul în interesul legii:
Prin cererile de chemare în judecată, reclamanții au cerut obligarea pârâților la încadrarea în condițiile speciale de muncă în procent de 100% și la emiterea unei dispoziții în acest sens. În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut, în esență, că au calitatea de șef serviciu sau angajați în cadrul serviciilor voluntare pentru situații de urgență, conform contractelor individuale de muncă.
Reclamanții au mai susținut că, deși activitatea lor presupune intervenții de maximă urgență în scopul salvării de bunuri și vieți omenești, implicând factori de risc ridicat, și s-au adresat pârâților pentru aplicarea art. 39 alin. (1) din Legea nr. 307/2006, totuși nu au fost încadrați în condiții speciale de muncă.
În drept, reclamanții au arătat că, potrivit art. 2 din capitolul II al Ordinului ministrului de Interne nr. 283/2002, cadrele militare care desfășoară efectiv activități în locurile de muncă prevăzute în anexa 2 din HG 1294/2001 sunt încadrate în condiții speciale de muncă prin ordin de personal o dată cu numirea acestora în funcții. De asemenea, conform art. 33 din Legea 307/2006, principalele atribuții pe care le au serviciile voluntare de urgență sunt identice cu cele de la punctul II din anexa 2 la HG 1294/2001.
Opinii jurisprudențiale
În practica instanțelor s-au conturat următoarele orientări jurisprudențiale:
Într-o primă opinie s-a apreciat că art. 39 alin. (1) din Legea 307/2006 trebuie interpretat în sensul că încadrarea personalului angajat al serviciilor de urgență voluntare în condiții de muncă speciale se face în conformitate cu procedura prevăzută de HG 1025/2003.
Într-o a doua opinie s-a apreciat că art. 39 alin. (1) din Legea 307/2006 trebuie interpretat în sensul că încadrarea personalului angajat al serviciilor de urgență voluntare în condiții de muncă speciale se face prin aplicarea HG 1294/2001 și a ordinului ministrului de Interne 283/2002, considerându-se că ”pompierii voluntari” (angajații serviciilor voluntare de urgență) sunt ope legis încadrați în condiții speciale de muncă.
DOCUMENT – Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Suceava prin care ÎCCJ a fost sesizată cu un recurs în interesul legii:
Partajează acest conținut:
