Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat un recurs în interesul legii referitor la interpretarea dispozițiilor care reglementează acordarea diurnei de 2% din indemnizația de încadrare brută lunară în cazul delegării sau detașării judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei. Concret, se solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție să stabilească dacă această diurnă se stabileşte prin raportare la întreaga perioadă pentru care s-a dispus delegarea sau detașarea ori proporţional cu perioada efectiv lucrată.
Conținutul sesizării RIL a Parchetului General:
În practica judiciară s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la următoarea problemă de drept:
”Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, art. 106 alin. (2) şi art. 160 din Legea nr. 53/2003, republicată privind Codul muncii, art. 10 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1860/2006 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului [actual art. 1 alin. (6) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 714/2018 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării în interesul serviciului], în sensul de a se stabili dacă diurna în cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară se stabileşte prin raportare la întreaga perioadă pentru care s-a dispus delegarea sau detașarea ori proporţional cu perioada efectiv lucrată”.
Opiniile din cadrul jurisprudenței
Într-o opinie, se consideră că diurna prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 se acordă pe toată perioada delegării, adică pe zile calendaristice, întrucât drepturile prevăzute de art. 13 alin. (1) sunt cumulative. S-a arătat că acest text nu face distincţia pe care o regăsim în Hotărârea Guvernului nr. 1860/2006 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării și detașării, care stabilește, pentru această categorie de personal că, „delegarea cu o durată de o singură zi, precum şi pentru ultima zi, în cazul delegării de mai multe zile, indemnizaţia se acordă numai dacă durata delegării este de cel puţin 12 ore”.
Într-o altă opinie, se consideră că diurna prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 se acordă doar pentru zilele efectiv lucrate, fiind excluse zilele libere, sărbătorile legale, perioadele în care magistratul s-a aflat în concediu de odihnă, concediu medical, concediu de studii, etc., întrucât delegarea şi detașarea vizează exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei, în intervalul programului de lucru.
Diurna reprezintă un drept al magistratului care este delegat sau detașat şi se raportează la perioada delegării, respectiv a detașării, în sensul de perioadă în care îşi desfăşoară activitatea, fiind cuvenită pentru efortul suplimentar depus, însă în cadrul programului de lucru la instituţia la care a fost delegat sau detașat, ceea ce înseamnă că nu se poate acorda decât pentru perioada efectiv lucrată, nu pentru zilele nelucrătoare în condiţiile în care şi indemnizaţia lunară se calculează tot în funcţie de numărul zilelor lucrate într-o lună.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că cea de-a doua orientare de jurisprudenţă este în litera şi spiritul legii.
DOCUMENT – Textul complet al sesizării RIL formulată de Parchetul General:
Partajează acest conținut:
