Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a fost sesizată de Curtea de Apel București, în patru dosare, pentru a soluționa o problemă de drept care se referă la întreruperea cursului prescripției răspunderii penale. Concret, instanței supreme i se cere să stabilească dacă dispozițiile articolul 155 alin. 1 din Codul penal în forma în vigoare în perioada 26 iunie 2018 (când a fost dată Decizia CCR 297/2018) și 30 mai 2022, când a intrat în vigoare OUG 71/2022, pot fi aplicate ca lege penală mai favorabilă.
Textul sesizării prealabile:
Dacă normele care reglementează efectul întreruptiv de prescripţie al actelor de procedură sunt norme de drept substanţial susceptibile de a fi aplicate ca lege penală mai favorabilă sau norme de drept procesual supuse principiului „tempus regit actum”. 2. Dacă art. 155 alin. (1) C. pen., în forma în vigoare în perioada 26.06.2018 – 30.05.2022, este susceptibil de a fi aplicat ca lege penală mai favorabilă.
Sesizările formulate în patru dosare care au ca obiect furtul, delapidarea (două dintre ele) și vătămarea corporală din culpă, au fost înregistrate la ÎCCJ pe 20 iunie 2022 și au fost conexate, primind termen de judecată pe 25 octombrie 2022.
Normele de drept intern apreciate a fi relevante în speță
– Art. 154 alin. 1 lit. d C. pen. – termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani.
– Art. 155 alin. 1 C. pen., în vigoare în perioada 01.02.2014 – 26.06.2018 – cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.
– Art. 155 alin. 1 C. pen., în vigoare în perioada 26.06.2018 – 30.05.2022 – cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea.
– Art. 155 alin. 1 C. pen., în vigoare după data de 30.05.2022 – cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului.
În opinia completului de judecată sunt posibile trei ipoteze:
1) De la data de 25.06.2018 până la data de 30.06.2022, data intrării în vigoare a OUG nr. 71/2022, în materie penală nu a funcționat, din punct de vedere legal, întreruperea cursului termenelor de prescripție a răspunderii penale. Soluția are ca premisă natura substanțială a instituției prescripției răspunderii penale. Având ca efect înlăturarea răspunderii penale, adică imposibilitatea (excluderea) aplicării pedepselor și a luării măsurilor educative sau de siguranță, prescripția răspunderii penale este o instituție de drept penal substanțial, în totalitate. Ca urmare, normele care reglementează efectul întreruptiv de prescripție al actelor de procedură sunt norme de drept substanțial, deoarece afectează termenul și, implicit, prescripția răspunderii penale.
2. Normele care reglementează efectul întreruptiv de prescripție al actelor de procedură sunt norme de drept procesual supuse principiului ,,tempus regit actum”, iar actele procesuale întocmite de către organele judiciare înainte de data de 25.06.2018 rămân valabile ca acte întreruptive de prescripție a răspunderii penale. Ulterior îndeplinirii actului de procedură încep să curgă un nou termen de prescripție. Actele întreruptive de prescripție trebuie întotdeauna luate în considerare numai în raport cu legea sub imperiul căreia s-au produs.
3.Distinct de ipotezele menționate mai sus, Curtea apreciază că se mai poate decela încă o ipoteză. Deși prescripția este în totalitate o instituție de drept substanțial (inclusiv întreruperea), art. 155 alin. 1 C. pen., incomplet temporar în perioada 25.06.2018-30.05.2022, ca urmare a deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale a României, nu întrunește condițiile unei legi penale mai favorabile, în sensul art. 5 C. pen., deoarece nu a fost legiferat în sensul înlăturării prescripției speciale. Cu alte cuvinte, în situația de față, avem de-a face cu o succesiune aparentă de legi penale.
DOCUMENT – Textul complet al încheierii de sesizare prin mecanismul întrebării prealabile în cazul uneia dintre cele patru sesizări:
Partajează acest conținut:
