Curtea de Apel Oradea a formulat o sesizare prealabilă prin care solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție să clarifice dispozițiile OUG 92/2020 referitoare la decontarea unei părți de 41,5% din salariul de bază brut corespunzător locului de muncă ocupat în cazul angajatorilor ai căror angajați au avut contractele individuale de muncă suspendate în starea de urgență ori în cea de alertă. Concret, instanța din Oradea cere să se stabilească momentul de început al cursului termenului de 3 luni prevăzut de art. I alin. (1) din OUG 92/2020?
Sesizarea a fost formulată într-un dosar din 2021 referitor la anularea unui act administrativ și a fost înregistrată la ÎCCJ pe 24 mai 2022. Termenul de soluționare a sesizării a fost stabilit pe 26 septembrie 2022.
Conținutul sesizării prealabile
Care este momentul de început al cursului termenului de 3 luni prevăzut de art. I alin. (1) din OUG 92/2020?
Text de lege invocat:
Art. I alin. (1) din OUG 92/2020: (1) Începând cu data de 1 iunie 2020, angajatorii ai căror angajați au beneficiat de prevederile art. XI alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecției sociale în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 59/2020, cu completările ulterioare, precum și angajatorii ai căror angajați au avut contractele individuale de muncă suspendate în conformitate cu prevederile art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și nu au beneficiat de prevederile art. XI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 59/2020, cu completările ulterioare, în perioada stării de urgență sau alertă, beneficiază, pentru o perioadă de trei luni, de decontarea unei părți din salariu, suportată din bugetul asigurărilor pentru șomaj, reprezentând 41,5% din salariul de bază brut corespunzător locului de muncă ocupat, dar nu mai mult de 41,5% din câștigul salarial mediu brut prevăzut de Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2020 nr. 6/2020, cu modificările ulterioare.
Expunerea succintă a litigiului
Prin cererea-de chemare în judecată – înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor – Secția a III-a Contencios administrativ și fiscal (…), reclamanta (…), în contradictoriu cu pârâta (…), a solicitat anularea (…) prin care s-a respins cererea de decontare ca fiind neîntemeiată și obligarea pârâtei la decontarea sumelor solicitate pentru luna septembrie 2020, respectiv suma de 331.846 de lei, reprezentand 41,5% din salariul de bază brut corespunzător locurilor de muncă ocupate aferent lunii septembrie din cadrul societății (…), anularea deciziei de soluționare a plângerii prealabile având nr. (…) ca fiind neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că avea dreptul de a beneficia de prevederile art. II alin. (2) din Ordonanța de Urgență 92/2020, întrucât face parte dintre angajatorii ai căror angajați au fost în șomaj tehnic, așa cum reiese din anexa nr. I la cererea de decontare aferentă lunii septembrie 2020.
Conform susținerilor reclamantei, actul normativ a fost promovat cu scopul de a susține agenții economici și angajații acestora ce au fost afectați de misurile de prevenire a răspândirii coronavirusului prin acordarea unor indemnizații.
În opinia reclamantei, facilitatea acordării de legiuitor este valabilă pe intreaga perioadă a stării de urgență, respectiv alertă, iar orice altă interpretare ar fi contrară scopului pentru care actul normativ a fost adoptat.
Prin întâmpinare, pârâta (…) a solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nefondată. În motivare, pârâta a susținut, în esență, că, ținând cont de dispozițiile art. I alin. (1) din OUG 92/2020, coroborate cu prevederile art. 2552 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil republicată, cu modificările și completările ulterioare, cele trei luni sunt consecutive, termenul, respectiv perioada pentru care se cuvin sumele, începe și curge de la data de 1 iunie2020.
Pârâta a arătat că, potrivit prevederilor art. I alin. (1) din O.U.G. nr.92/2020, măsura de 41,5% s-a acordat începând cu data de 1 iunie 2020, pe o perioadă de 3 luni – iunie, iulie și august 2020 – prevederile art.2552 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil republicată, care vizează calculul termenelor procedurale la modul general, fiind incidente în speță.
Prin sentința nr. (…), Tribunalul Bihor a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, având ca obiect anulare act administrativ, precum și obligație de a face (obligarea pârâtei la decontarea sumelor reprezentând 41,5% din salariul de bază brut corespunzător locurilor de muncă ocupate aferentă lunii septembrie) și a respins cererea reclamantei având ca obiect cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței nr. (…) a declarat recurs recurenta-reclamantă (…), solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Jurisprudența Curții de Apel Oradea
La nivelul Curții de Apel Oradea a fost identificată o singură hotărâre judecătorească pronunțată asupra chestiuni de drept a cărei lămurire se cere, respectiv Decizia nr. (…) pronunțată de Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. (…).
Prin hotărârea menționată s-a statuat că perioada de 3 luni menționată de prevederile art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2020 reprezintă o perioadă clar determinată, continuă, cuprinsă între 01.06.2020 și 31.08.2020.
La nivel național nu a fost identificată practică judiciară în materie.
DOCUMENT – Textul complet al încheierii de sesizare prin mecanismul întrebării prealabile:
