Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a fost sesizată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile referitoare la posibilitatea examinării, de către instanța de apel, a temeiniciei pedepsei aplicate în cazul apelului declarat de procuror exclusiv pentru motive de nelegalitate a sentinţei pronunţate în primă instanţă. Sesizarea a fost formulată de Curtea de Apel Bacău într-un caz de vătămare corporală și a fost înregistrată la ÎCCJ pe 14 iunie 2021.
Conținutul sesizării formulate de Curtea de Apel Bacău:
”Instanţa de apel învestită cu apelul declarat de procuror exclusiv pentru motive de nelegalitate a sentinţei pronunţate în primă instanţă, dintre care unul/unele sunt în favoarea inculpatului, altul/altele sunt în defavoarea aceluiaşi inculpat, aceste din urmă motive vizând alte chestiuni decât pedeapsa aplicată de prima instanţă, poate să examineze în privinţa acestui inculpat sentinţa apelată şi sub aspectul temeiniciei pedepsei aplicate, ce ar avea drept consecinţă majorarea cuantumului acesteia sau înlăturarea dispoziţiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse dispuse prin sentinţa apelată, fără a încălca prevederile art.418 alin.2 C.proc.pen.”
Art.418 alin.2 Cod de Procedură Penală – Neagravarea situației în propriul apel:
(2) De asemenea, în apelul declarat de procuror în favoarea unei părți, instanța de apel nu poate agrava situația acesteia.
Cazul în care a fost formulată sesizarea prealabilă se referă la un inculpat condamnat de o judecătorie la 2 ani și 4 luni de închisoare pentru vătămare corporală. Instanța a constatat că această infracțiune este concurentă cu alta pentru care inculpatul a fost condamnat anterior, definitiv, la 2 ani de detenție cu suspendare.
Prin contopire, s-a stabilit ca pedeapsa finală să fie de 3 ani de închisoare, cu suspendarea executării pentru un termen de supraveghere de 4 ani. Atât procurorul, cât și inculpatul au atacat cu apel această hotărâre.
Parchetul a arătat că, în conformitate cu art. 97 alin. 2 Cod Penal (anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere), dacă se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a pronunțat anterior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Instanța de apel consideră că este necesară o lămurire din partea ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în sensul de a se stabili în ce măsură, în cadrul controlului de legalitate și temeinicie a sentinței penale pronunțate în primă instanță prin intermediul căii de atac a apelului, se poate agrava situația inculpatului vizat de apelul declarat de procuror pentru motive de nelegalitate dintre care unul/unele sunt în favoarea inculpatului, altul/altele sunt în defavoarea aceluiași inculpat, aceste din urmă motive vizând alte chestiuni decât pedeapsa aplicată de prima instanță.
”Mai concret spus, problema în discuție este dacă prin cererea de apel parchetul a adus critici sentinței apelate sub aspectul nelegalității dispoziției referitoare la deducerea perioadei în care inculpatul s-a aflat în arest preventiv și în arest la domiciliu, conform art.72 Cod Penal (fiind dedusă o perioadă mai mare decât cea efectiv executată de inculpat), instanța de apel investită și cu motive de nelegalitate defavorabile unui inculpat este îndreptățită să examineze și temeinicia sentinței apelate sub aspectul pedepsei principale aplicate aceluiași inculpat sau a dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse dispuse prin sentința apelată”, se arată în încheierea de sesizare a ÎCCJ.
DOCUMENT – Textul complet al încheierii de sesizare prin mecanismul întrebării prealabile:
