Tribunalul Mureș a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție, printr-o sesizare prealabilă înregistrată la sfârșitul săptămânii trecute, să lămurească o chestiune de drept legată de cererile în cauze investigate de Direcția Națională Anticorupție. Este vizat art. 5 alin. (2) din Legea 255/2013 referitor judecarea cauzelor şi la soluţionarea propunerilor, contestaţiilor, plângerilor sau a oricăror alte cereri în care cercetarea penală a fost efectuată de Direcţia Naţională Anticorupţie. Instanța mureșeană întreabă dacă aceste dispoziții se referă și la ”soluţionarea cererilor de liberare condiţionată din executarea unei pedepse aplicate pentru astfel de infracţiuni”.
Conținutul sesizării:
”Dacă în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 5 alin.(3) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, prin noţiunea de ”cauze, propuneri, contestaţii, plângeri sau alte cereri în care cercetarea penală a fost efectuată de Direcţia Naţională Anticorupţie” se înţelege şi soluţionarea cererilor de liberare condiţionată din executarea unei pedepse aplicate pentru astfel de infracţiuni.”
Text de lege invocat:
Art. 5 alin.(3) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală – La judecarea cauzelor şi la soluţionarea propunerilor, contestaţiilor, plângerilor sau a oricăror alte cereri în care cercetarea penală a fost efectuată de Direcţia Naţională Anticorupţie potrivit legii vechi, precum şi a celor care au rămas în competenţa acesteia în condiţiile alin. (1), participă procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
Cauza în care a fost formulată sesizarea prealabilă
Prin sentința penală (…) din data de 29 octombrie 2021 a Judecătoriei Târgu Mureș, s-a admis cererea de liberare condiționată formulată de o persoană condamnată, deținută la acea dată în Penitenciarul (…) în executarea pedepsei rezultante de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată printr-o sentință din luna septembrie 2021 a Curții de Apel București. ”Raportat la art. 60 alin.2, alin.6 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a dispus Iiberarea condiționată a persoanei condamnate de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii”, s-a arătat în hotărârea Judecătoriei.
Pe 3 noiembrie, după expirarea termenelor de contestație, condamnatul a fost pus în libertate. Două săptămâni mai târziu, DNA Târgu Mureș a formulat contestație împotriva sentinței Judecătoriei Târgu Mureș, solicitând desființarea sentinței și trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea contestației formulate, s-a arătat că la judecarea cererii de liberare condiționată a participat un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș, deși, conform art. 5 alin. 3 din Legea 255/2013 s-ar fi impus să participe un procuror DNA, având în vedere că infracțiunea pentru care a fost condamnată persoana ulterior liberată condiționat este în competența DNA de soluționare în faza urmăririi penale. În aceste condiții, s-a apreciat că sancțiunea aplicabilă este nulitatea absolută.
În practică, astfel de situații au generat interpretări diferite. Într-o primă opinie, se apreciază că dispozițiile art. 5 alin. 3 din Legea nr. 255/2013 nu sunt aplicabile în cadrul procedurilor incidente la executare, astfel încât la ședințele de judecată trebuie să participe un procuror din cadrul parchetului de pe lângă instanța competentă.
Într-o altă opinie se apreciază că dispozițiile art. 5 alin. 3 din Legea nr. 255/2013 sunt aplicabile și în cadrul procedurilor incidente la executare, astfel încât la ședințele de judecată trebuie să participe un procuror din cadrul DNA.
DOCUMENT – Textul complet al încheierii de sesizare prin mecanismul întrebării prealabile:
Partajează acest conținut:
