Titlul problemei de drept: Schimbarea încadrării juridice. Modificarea competenței procurorului; procedura; dacă declinarea se poate dispune în lipsa ordonanței de schimbare a încadrării juridice sau, după caz, de extindere a urmăririi penale referitor la infracțiunea care atrage competența altui parchet (PCA Cluj)
Autorul întrebării nu indică anume soluții de practică. Premisa întrebării este aceea că pe parcursul unei anchete se identifică elemente de tipicitate ale unei infracțiuni de competența unui parchet ierarhic superior celui învestit ori a unuia specializat.
Întrebarea se referă însă și la alternativa de a „trimite cauza la parchetul competent pentru a aprecia cu privire la preluarea cauzei”. Declinarea ca urmare a schimbării de competență nu se confundă însă cu instituția preluării cauzei; aceasta din urmă are ca premisă că parchetul de la care cauza se preia este competent să efectueze urmărirea penală. Pentru procedura de urmat în ipoteza reunirii cauzelor, a se vedea supra, I – pct. 3.1.
Când competența se modifică în cursul urmăririi penale întrucât apar elemente noi, care determină o altă încadrare juridică ce atrage o altă competență de urmărire penală, în practică se procedează în două modalități:
Într-o orientare, se dispune declinarea în favoarea parchetului competent, fără a se dispune în prealabil schimbarea încadrării juridice. Argumentul principal pentru acest mod de a proceda este că schimbarea încadrării urmează a fi dispusă de către procurorul competent, măsura neputând fi luată de cel devenit necompetent.
Într-o altă orientare, se procedează la schimbarea încadrării juridice și apoi la declinarea cauzei în favoarea parchetului competent în raport cu noua încadrare.
În opinia noastră, cea de-a doua soluție este corectă.
Anterior schimbării încadrării juridice, cât timp obiect al cauzei îl constituie o infracțiune de competența parchetului pe rolul căruia se află cauza, nu există un temei de drept al declinării; spre exemplu, este greu de conciliat cu normele privind competența o dispoziție a procurorului de la parchetul de pe lângă judecătorie de tipul „declină cauza privind pe suspectul X, cercetat pentru infracțiunea de lovire prev. de art. 193 alin. (3) în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul T”.
Numai după schimbarea de încadrare juridică chestiunea competenței/necompetenței devine actuală; numai în raport cu noua încadrare procurorul poate justifica declinarea de competență. Încadrarea juridică a faptei stabilită prin dispoziția dată de organul de urmărire penală, o încadrare sau alta „există” într-o cauză întrucât a fost formulată, dispusă de către organul de urmărire penală, și nu întrucât ea ar putea fi „observată” din examinarea materialului probator. Cadrul în drept al cauzei se stabilește prin dispoziția organului de urmărire penală, nu prin lecturarea cauzei.
Nu s-ar putea obiecta că procurorul ar fi necompetent să procedeze la schimbarea încadrării juridice; el este competent să ia acele măsuri pe care legea le reclamă în cauza pe care o instrumentează, respectiv dacă constată că încadrarea juridică este greșită, să procedeze la schimbarea ei; numai în măsura în care, nefiind competent în raport cu noua încadrare astfel stabilită, el ar mai efectua acte de urmărire penală, acelea ar fi acte efectuate de un procuror necompetent, și nu schimbarea încadrării juridice.
De altfel, exact aceeași problemă de drept este soluționată la fel la nivelul instanțelor, fără a se fi pus în discuție alt mod de a proceda: instanțele dispun declinarea numai după ce au dispus schimbarea încadrării juridice. Nu există niciun motiv ca soluția să fie alta în cursul urmăririi penale.
Aceeași trebuie să fie soluția și în ipoteza descoperirii unor fapte noi care, fie ca infracțiuni concurente celei cercetate inițial, fie ca acte materiale ale acelei infracțiuni, dar care atrag o altă încadrare juridică, atrag competența altui parchet. În lipsa dispoziției privind extinderea urmăririi penale nu există niciun temei pentru declinarea cauzei, câtă vreme infracțiunile care o justifică nu fac încă obiectul urmăririi penale.
În unanimitate a fost agreată opinia INM.
Această problemă de drept a fost discutată la întâlnirea procurorilor șefi de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism şi al parchetelor de pe lângă curţile de apel – București, 9-10 martie 2020
