Titlul problemei de drept: Calificarea cererii inculpatului de schimbare a încadrării juridice în sensul reținerii dispozițiilor infracțiunii continuate prev. de art. 35 alin. 1 Cod penal, în ipoteza în care acesta a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni, iar cu privire la infracțiunea dedusă judecății susține că ar fi un act material al infracțiunii pentru care s-a dispus anterior condamnarea prin hotărâre definitivă. (Temă propusă de Judecătoria Târgu Mureş).
- Materia: Drept penal. Partea generală.
- Subcategoria: Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni.
- Obiectul din ECRIS: Recalcularea pedepsei.
- Actul normativ incident: art. 37 C. pen.
Soluţii juridice posibile:
Într-o opinie, s-a apreciat că această solicitare nu reprezintă o veritabilă cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului, motiv pentru care nu este obligatoriu ca instanța să se pronunțe cu privire la aceasta în cursul cercetării judecătoreşti, urmând ca, în situaţia în care inculpatul va fi găsită vinovat, odată cu fondul cauzei, să analizeze dacă sunt sau nu aplicabile dispoziţiile art. 37 Cod penal, privind recalcularea pedepsei. În conformitate cu aceste dispoziții, dacă cel condamnat definitiv pentru o infracţiune continuată sau complexă este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei, se stabileşte o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai uşoară decât cea pronunţată anterior.
Cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 37 Cod penal, există și opinia că deși dispozițiile art. 37 Cod penal permit recalcularea pedepsei, în absența unor dispoziții procedurale care să permită desființarea hotărârii definitive anterioare pronunțate numai pentru o parte din actele de executare din conținutul infracțiunii continuate, instanța investită cu judecarea celorlalte acte nu poate proceda în cursul procesului penal la reunirea tuturor acțiunilor și inacțiunilor infracționale pentru aplicarea unui tratament sancționator unic unității legale de infracțiune. Recalcularea pedepsei stipulată de art. 37 Cod penal constituie o ipoteză de modificare a pedepsei prevăzută de art. 585 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, care poate avea loc numai după rămânerea definitivă a hotărârilor judecătorești.
Într-o altă opinie s-a apreciat că instanța trebuie să se pronunțe cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice, în acord cu decizia CCR nr. 250/2019, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 377 alin. (4) teza întâi și art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care instanța de judecată se pronunță cu privire la schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare printr-o hotărâre judecătorească care nu soluționează fondul cauzei.
Opinia unanimă a participanţilor este în sensul că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 386 alin. 1 C. pr. pen privind schimbarea încadrării juridice şi, chiar în lipsa unor norme exprese de procedură penală, în cauza în care se judecă noile acte materiale ale infracţiunii unice continuate se dă eficienţă dispoziţiilor art. 37 C. pen.
Această temă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirii judecătorilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul secţiilor penale sau judecă în cauze penale, cu prilejul adunării generale a judecătorilor din circumscripţia Curţii de Apel Târgu Mureş, organizată Sovata în zilele de 28 şi 29 februarie 2020.
Partajează acest conținut:
