Duminică 1 decembrie românii se prezintă la urne pentru a vota componența Parlamentului României ce reprezintă fundamentul democrației și al procesului legislativ din țară.
În acest articol, vom explora structura, funcționarea și rolul acestei instituții fundamentale, așa cum este prevăzut în Constituția României.
Conform articolului 61 din Constituție, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și singura autoritate legiuitoare a țării, fiind format din două camere: Camera Deputaților și Senatul ce sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, conform legii electorale, în cele 42 de circumscripții electorale, corespunzătoare celor 41 de județe și Municipiului București.
Județul Bihor ocupă poziția de circumscripție electorală cu numărul 5.
Sistemul electoral este unul proporțional (membrii se aleg din toate partidele care au depășit pragul electoral de 5% din totalul voturilor exprimate în baza unui algoritm).
Camera Deputaților și Senatul reflectă diversitatea populației României. Organizațiile minorităților naționale, care nu obțin suficiente voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, beneficiază de câte un loc de deputat. Numărul total de parlamentari este stabilit în funcție de populația țării.
Mandatul Parlamentului este de patru ani, dar poate fi prelungit în situații excepționale, precum starea de război sau de urgență, până la încetarea acestora.
Fiecare Cameră are un regulament propriu, care stabilește modul de organizare și funcționare. Structurile de conducere, cunoscute drept birouri permanente, sunt alese la începutul fiecărei sesiuni parlamentare. De asemenea, Camerele își organizează activitatea prin grupuri parlamentare și comisii permanente, speciale sau de anchetă.
Comisiile parlamentare și birourile permanente sunt structurate conform configurației politice a Parlamentului, asigurând reprezentativitatea tuturor forțelor politice.
Camerele îşi desfăşoară lucrările şi în şedinţe comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, pentru:
a) primirea mesajului Preşedintelui României;
b) aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat;
c) declararea mobilizării totale sau parţiale;
d) declararea stării de război;
e) suspendarea sau încetarea ostilităţilor militare;
f) aprobarea strategiei naţionale de apărare a ţării;
g) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;
h) numirea, la propunerea Preşedintelui României, a directorilor serviciilor de informaţii şi exercitarea
controlului asupra activităţii acestor servicii;
i) numirea Avocatului Poporului;
j) stabilirea statutului deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora;
k) îndeplinirea altor atribuţii care, potrivit Constituţiei sau regulamentului, se exercită în şedinţă comună.
Articolul 69 din Constituția României consacră mandatul deputaților și senatorilor în serviciul poporului. Mandatul acestora este reprezentativ, iar orice mandat imperativ este considerat nul. Imunitatea parlamentară le conferă protecție juridică pentru opiniile politice exprimate, însă pentru alte fapte pot fi urmăriți penal, cu respectarea procedurilor parlamentare.
Parlamentul adoptă trei categorii de legi:
Legi constituționale – pentru revizuirea Constituției.
Legi organice – pentru reglementarea unor domenii de importanță majoră:
a) sistemul electoral; organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente;
b) organizarea, funcţionarea şi finan-ţarea partidelor politice;
c) statutul deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora;
d) organizarea şi desfăşurarea referendumului;
e) organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;
f) regimul stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate şi al stării de război;
g) regimul stării de asediu şi al stării de urgenţă;
h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;
i) acordarea amnistiei sau a graţierii colective;
j) statutul funcţionarilor publici;
k) contenciosul administrativ;
l) organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi;
m) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii;
n) organizarea generală a învăţământului;
o) organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală;
p) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială;
r) statutul minorităţilor naţionale din România;
s) regimul general al cultelor;
t) celelalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice.
Legi ordinare – pentru alte domenii nespecificate anterior.
Inițiativa legislativă aparține Guvernului, deputaților, senatorilor sau unui număr de cel puțin 100.000 de cetățeni cu drept de vot. Proiectele de lege urmează un traseu bine definit între cele două Camere, în funcție de competențele fiecăreia, iar adoptarea lor se face cu majorități diferite, în funcție de tipul legii.
După adoptare, legile sunt trimise Președintelui României pentru promulgare. Acesta poate solicita o reexaminare sau verificarea constituționalității legii. Legile intră în vigoare la trei zile de la publicarea în Monitorul Oficial, cu excepția cazurilor în care se specifică altă dată.
Consiliul Legislativ este un organ consultativ al Parlamentului, responsabil cu avizarea proiectelor de acte normative, pentru a asigura unificarea și coordonarea legislației. Organizarea și funcționarea acestuia sunt reglementate prin lege organică.
Dupa consultarea preşedinților celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură. În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată. Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele şase luni ale mandatului Preşedintelui României şi nici în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă.
Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.
Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.
Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, pot retrage încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. Moţiunea de cenzură poate fi iniţiată de cel puţin o pătrime din numărul total al deputaţilor şi senatorilor şi se comunică Guvernului la data depunerii. Moţiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data când a fost prezentată în şedinţa comună a celor două Camere. Dacă moţiunea de cenzură a fost respinsă, deputaţii şi senatorii care au semnat-o nu mai pot iniţia, în aceeaşi sesiune, o nouă moţiune de cenzură, cu excepţia cazului în care Guvernul îşi angajează răspunderea potrivit articolului 114 din Constituţia României.
Camera Deputaţilor sau Senatul poate adopta o moţiune simplă prin care să-şi exprime poziţia cu privire la o problemă de politică internă sau externă ori, după caz, cu privire la o problemă ce a făcut obiectul unei interpelări.
Moţiunea poate fi initiată de cel puţin 50 de deputaţi. Preşedintele Camerei nu va lua în considerare moţiunile care nu îndeplinesc aceste cerinţe şi nici pe cele care vizează finalităţi specifice moţiunii de cenzură. Pâna la încheierea dezbaterii unei moţiuni un deputat care a semnat-o nu mai poate semna alte moţiuni în aceeasi problemă. Moţiunile trebuie sa fie motivate şi se depun la preşedintele Camerei în cursul şedintelor publice. După primirea moţiunii preşedintele Camerei o comunică de îndată Guvernului şi o aduce la cunoştintă Camerei, după care dispune afişarea ei la sediul Camerei Deputaţilor.
Preşedintele Camerei stabileşte data dezbaterii moţiunii, care nu poate depăşi 6 zile de la înregistrarea acesteia, înştiintând Guvernul în acest sens. Moţiunile privind probleme de politică externă se supun dezbaterii numai însoţite de avizul Comisiei pentru politică externă şi cu consultarea Ministerului Afacerilor Externe. Dezbaterea moţiunii se face cu respectarea dispoziţiilor privind desfasurarea sedintelor din Regulamentul Camerei Deputatilor şi se aprobă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi. După începerea discutării moţiunii deputaţii nu îşi pot retrage adeziunea la moţiune, dezbaterea urmând a se încheia prin supunerea la vot a moţiunii de către preşedintele Camerei.
La moţiunile prezentate nu pot fi propuse amendamente.
Avocatul Poporului prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora. Rapoartele pot conţine recomandări privind legislaţia sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.
Parlamentarii primesc patru tipuri de venituri în timpul mandatului:
1. Indemnizația – salariul de parlamentar;
2. Diurna – sumă alocată zilnic pentru parlamentarii care nu sunt din București, pentru fiecare zi în care sunt la Parlament. Valoarea diurnei este de 2% din indemnizatia lunară brută prevazută pentru deputat sau senator;
3. Bani pentru cazare, transport, telefonie;
4. Sume forfetare – necesare pentru activitatea birourilor parlamentare din teritoriu (chirie, salarii angajați etc).
În plus, parlamentarii au și alte beneficii, dintre care unele nemateriale: concediu cu plată până la 8 zile/sesiune, gratuitate nelimitată la transport cu trenul, pe durata mandatului.
Partajează acest conținut:
